13,778 matches
-
Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 până în 449, a fost destituit de conciliul din Efes și a murit în exil la 11 august 449 în Lidia. Merită amintite două scrisori ale lui către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie a reușit să-l facă pe Teodosius să-l suspecteze de erezie pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până în 449, a fost destituit de conciliul din Efes și a murit în exil la 11 august 449 în Lidia. Merită amintite două scrisori ale lui către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie a reușit să-l facă pe Teodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian care a trebuit să-i prezinte împăratului o profesiune de credință. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat doar în actele conciliului de la Calcedon: întâmpinarea făcută lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. Diamartyria în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfârșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat până la urmă, deschizând astfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după trupul său și în acesta, nu înainte și independent de acesta, în timp ce situația Logosului este diferită pentru că el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
brigandaj de la Efes din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, așa cum a afirmat ulterior) a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451, s-a salvat semnând Tomul către Flavian al papei Leon și condamnându-i pe Eutihie și pe Dioscor. În anii câți i-au mai rămas de trăit, s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Nestorios (cf. aici, p. ???) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, iar ultima era consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplângea totodată faptul că acesta se adresase papei Celestinus, pe care îl considera incapabil să priceapă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celor două naturi pentru că felul în care el echivalează natura cu ipostaza, despre care am vorbit deja, îl obliga să detecteze nestorianismul în orice tentativă de a face distincție între naturi în Logosul întrupat. În acest sens a combătut Tomul papei Leon care atribuia naturii umane acțiuni proprii; cum acțiunile proprii presupun o existență în sine proprie, acest lucru e echivalent, pentru Sever, cu a atribui naturii umane o existență în sine autonomă, așadar cu o poziție nestoriană. Sigur, așa cum am
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
violente ale populației antiohiene (531), până când Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monahilor sciți potrivit căreia „unul din Sfânta Treime a suferit”, care permitea sublinierea unității celor două naturi în Cristos într-o tentativă de reapropiere de monofiziți. Justinian fusese întâi circumspect în privința acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea trimisă papei Ioan al II-lea din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an în mai și iunie sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al doilea. O expunere teologică în care este atacat acest curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de doctrina lui Nestorios. Denumirea de Trei Capitole depinde de faptul că, în timp ce erau desemnate în mod curent drept capitole (kephalaia, capitula) chiar anatematismele, în acest caz au fost denumite în acest fel chiar scrierile anatemizate. Pentru a obține aprobarea papei Vigilius, Justinian l-a făcut să vină la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), însă a ridicat repede anatema din cauza reacției episcopilor occidentali și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dionisie Areopagitul care își fac intrarea în istorie cu această ocazie (cf. aici, p. ???). În a doua parte a anului 533, Hipațiu s-a dus la Roma cu un alt episcop, tot din însărcinarea lui Justinian, pentru a obține de la papa Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Hipațiu a participat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Hipațiu a participat la sinodul prezidat la Constantinopol de către patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărâre confirmată întocmai de către sinod. În 537-538, Hipațiu era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea la Roma?). Întors la Roma dintr-o călătorie pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius este arestat și exilat în Egipt la Syene (406). Alte câteva texte se referă la o ședere în Palestina: un an la Betleem, trei pe Muntele Măslinilor, care ar părea că trebuie plasați la începutul vieții sale monastice. Din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici când Eudocia care îl protejase s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la acordul încheiat de patriarhul Martirios din Ierusalim (478-482) cu monahii anticalcedonieni (aici, p. ???). Vorbesc despre el Chiril din Schitopole, în mai multe pasaje din biografiile sale, și Ioan din Maiuma în Pleroforii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1928 participă la Congresul Euharistic de la Sydney (în al cărui comitet de organizare a fost membru); va fi prezent și la cele de la Cartagena (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), Budapesta (1938). Ca recunoaștere pentru operele sale de caritate, Papa Pius al XI-lea îi conferă înaltul titlu de protonotar apostolic. În vara lui 1939 se întoarce în România, cu gândul să răspundă rugăminții Asociației Doamnelor Ortodoxe Române de a se îngriji de leproșii aproape abandonați în lazaretul de la Isaccea
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
anumită funcție În marea organizare a lucrurilor, iar fiecare aflându-se În legătură cu cei din trepetele superioare și inferioare printr-un set complex de obligații reciproce și relații mutuale. De la serb la cavaler, de la cavaler la lord și de la lord la papă, toți sunt inegali În grad și stare, și totuși fiecare este obligat față de celălalt prin legăturile medievale de respect și toți Împreună formează o oglindă perfectă a Întregii creații a lui Dumnezeu. Noțiunea de proprietate trebuie văzută În contextul mai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un mare număr de jucători - majoritatea acestora necunoscându-se - În schimbul de proprietate. Reforma protestantă a proprietății Reforma protestantă a avut un rol semnificativ În transformarea relațiilor proprietății private. Martin Luther și adepții săi au lansat un atac frontal asupra autorității Papei și ordinii sociale feudale peste care prezida Vaticanul. Luther a contestat importanță ideii că Biserica este singurul emisar al lui Dumnezeu pe Pământ și a spus că preoții sunt păcătoși ca și restul oamenilor și, prin urmare, incapabili să acționeze
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Imperiu Roman, din secolul al VIII-lea și până la Începutul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, Vaticanul pretindea suveranitate asupra principatelor, a orașelor-state și a regatelor din majoritatea Europei de Vest și de Nord. În realitate, influența efectivă a Papei În chestiuni teritoriale avea mai mult un caracter moral și eteric neavând putere de constrângere. Statele membre ale Uniunii Europene Își controlează Încă teritoriile, dar puterea lor, cândva absolută, asupra geografiei proprii a fost erodată Încet, Încet de Încălcările legislației
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
primul capitol, În general, europenii - În special generațiile postbelice - s-au Îndepărtat de Dumnezeu. Europa este cu siguranță cea mai seculară regiune din lume. Aceasta nu Înseamnă că nu a existat o polemică Încinsă asupra absenței lui Domnului din document. Papa Ioan Paul al II-lea și Vaticanul au pledat public pentru „o referire clară la Dumnezeu și la religia creștină” În preambul 37. Alții au argumentat că a nu menționa creștinismul, care a jucat un rol determinant În istoria Europei
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nici un conducător sau stat nu era suveran În sensul de a avea autoritate supremă asupra unui anumit teritoriu și a unui anumit segment al populației creștine; fiecare trebuia să Împartă autoritatea cu vasalii, din treptele inferioare statului său, și cu Papa și (În Germania și Italia) cu Imperiul Roman Sfânt, din cele superioare”15. Bull a notat că „În creștinătatea medievală se credea că sursa ultimă a autorității este Dumnezeu”16. El a sugerat că: Dacă statele moderne ar ajunge să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1972), Esculap și mica lui prietenă (1973) etc. Ș. a mai compus „piese scurte” - Epilogul, Eu vreau un pisoi, Fapt divers, Semnul particular, Vocea sângelui, Istoria se repetă, Secătura mahalalei, Smărăndița, Reîntâlnire ș.a. -, a realizat adaptări și prelucrări (între altele, Papa Lebonnard după Jean Aicard, Zaza după Pierre Berton și Charles Simon, Călătoria domnului Perrichon după Labiche), adaptări radiofonice ori televizate ale propriilor piese, scenarii pentru teatru radiofonic sau televiziune (serialul Cosmin, fiul zimbrului), scenarii cinematografice (Răsună valea și Telegrame după
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]