4,216 matches
-
Chiar dacă angajează oameni noi, aceștia nu sunt un ajutor real de la început. Responsabilii de aici îmi sunt prieteni vechi, de aceea m-au rugat: «Domnule Shimada, n-ai vrea să mai lucrezi la noi?». La șaizeci de ani m-am pensionat și voiam să trăiesc relaxat în Tsukuba, dar, pentru că m-au rugat niște prieteni, n-am putut să-i refuz și m-am întors din nou la muncă. Înainte de pensionare, nu lucram aici, ci la sediul principal din Tamachi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
anul următor m-am dus acolo. În familia mea există de generații militari. Pentru că și tata și bunicul au urmat Academia Militară, eu eram a treia generație. Și fratele mai mic al tatălui a absolvit Academia Militară (acum s-a pensionat deja) și a intrat în armată după război. Unchiul meu mi-a recomandat să fac asta. Inițial îmi doream să devin pilot, dar, între timp, am fost silit să renunț. La început am condus un avion cu un singur motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de admitere la colegiu. Trei sau patru ani de acum încolo nu pot să stau relaxat. Pentru că e o firmă mică, nu ieșim la pensie la vârsta stabilită. Cu alte cuvinte, mă țin acolo până spun că vreau să mă pensionez. ăsta este un avantaj al firmelor mici. Din stația Takenotsuka iau metroul de 07.39, care merge în direcția Naka-meguro. Mereu mă urc în al treilea vagon din spate. Stau în picioare, mă țin de bară și citesc. Deoarece cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oare cine vorbește la fel?“ După o perioadă mi-am adus aminte: domnul Watanabe Michio, născut tot în prefectura Tochigi. Deseori când urcă în taxi este întrebat: „Dumneavoastră sunteți naniwabushiă?“ În martie, la vârsta de șaizeci de ani se va pensiona. Acum e consultant la o filială a firmei. Vorbele lui vibrează de încrederea că el, toată viața, și-a făcut pe deplin datoria. „Drumul până la muncă durează o oră și douăzeci și cinci de minute. Merg de la Hasuda la Ueno, apoi trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și limba țărilor respective. De aceea, profesorul Vasile Tiganescu, desi exigent cu cei din jur, a fost atât de iubit și prețuit de elevi, dar și de colegii săi de muncă pe altarul școlii. Iscusitul profesor Vasile Tiganescu a fost pensionat la 11 august 1959, împotriva voinței sale, aparent fără explicații, pentru care a suferit foarte mult până la stingerea să din viață. În același timp profesorul Vasile Tiganescu a fost un om “de condei”’, un observator atent și fin al evenimentelor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
s-a ales din toate astea? Criza petrolului a pus capăt dintr-un foc, în prima jumătate a anilor șaptezeci, boom-ului construcțiilor. Au trebuit să fie concediați oamenii pe capete, tatei i s-a pus în vedere să se pensioneze, creșterea neîntreruptă și bunăstarea într-un avânt continuu își găsiseră sfârșitul. - Pipin, când ai să pricepi odată că asta nu înseamnă nimic, tu i-ai dat mașinile, dar cu așa ceva nu poți să faci comerț ambulant. Singurul lucru care contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de acasă, încercam să amân cât mai mult momentul când aveam să-l înghit. Îmi roteam privirea desenând opturi în aer, pantoful nu mă strângea, pleoapele îmi erau ca de plumb, nu mai puteam ține ochii deschiși. Locuiam la o pensione aflată pe Via Cesare Balbo, nu departe de biserica Santa Maria Maggiore. Stăteam acolo de două luni. Intrarea avea pardoseală de piatră, când pășeai înăuntru era ca acasă în umbra copacilor, în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tu? De când îi permiți lui să vorbească în numele vostru, mătușă Lynn? am comentat. Mă privi cu afecțiune. —OK. Eu și Harry am tot discutat de când a ieșit din spital și am ajuns la concluzia că a venit timpul să se pensioneze, a venit timpul pentru amândoi să ne pensionăm. Era și vremea! zise Mark ridicându-și paharul. Lynn continuă. — Așa că vom vinde centrul de grădinărit și casa, totul, și ne vom muta în Spania. Eram amândoi năuciți. — Nu vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vostru, mătușă Lynn? am comentat. Mă privi cu afecțiune. —OK. Eu și Harry am tot discutat de când a ieșit din spital și am ajuns la concluzia că a venit timpul să se pensioneze, a venit timpul pentru amândoi să ne pensionăm. Era și vremea! zise Mark ridicându-și paharul. Lynn continuă. — Așa că vom vinde centrul de grădinărit și casa, totul, și ne vom muta în Spania. Eram amândoi năuciți. — Nu vi se pare un pic impulsiv? am întrebat. Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-l întrebe uneori dacă a luat-o vreodată cu taxiul pe Kylie Minogue, dar nu le-ar păsa de viața mea sau de inima lui Alfie. Și ce au spus doctorii? — Mi-au spus că ar trebui să mă pensionez. Dar oricum plănuisem s-o pun în cui de Crăciun, înainte de a mă duce în Australia. Cine știe, poate-mi place așa de mult acolo, că rămân de tot. Ar fi foarte bine, am zis, sperând ca nemernicul de ginere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
frig. Chiar făceam plimbări lungi pe afară, prin frig, pentru călire și mă simt bine. Nu am renunțat la speranța de a-mi recăpăta vederea ochiului stâng. Deocamdată mă descurc cu vederea ochiului drept. O fostă colegă de serviciu, acum pensionară și ea, ca să mă încurajeze mi-a destăinuit că ea de 40 de ani vede cu un singur ochi, așa a făcut și serviciu. Fiica colegei și-a ales profesia de medic oftalmolog și nu a făcut nici o intervenție chirurgicală
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mă plâng, da’ dacă aș sta doar în baza pescarilor... Ce, mai ai vreo slujbă? — De unde? Arăt io a om bun de muncă? Am o gaură în plămân de bagi pumnu’ prin ea și-am zis să profit: m-am pensionat pe caz de boală după Revoluție, ca să nu mai intru în restructurări și-n șomaj... Am lucrat în turnătorie, bă, șaișpe ani am stat în gura cuptorului... Acolo m-am nenorocit. Degeaba stau toată ziua la soare, la aer curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
case noi a fiului său. ― Ce zici cât e de mare sufrageria asta? Îl Întrebă Milton. Hai, așază-te. Fă-te comod. Tessie și cu mine vrem ca tu și mami să vă simțiți ca acasă. Acum, că te-ai pensionat... ― Cum m-am pensionat? ― Mă rog, semipensionat. Acum, că poți s-o lași mai moale, o să poți face toate lucrurile pe care ți-ai dorit dintotdeauna să le faci. Uite, aici e biblioteca. Când vrei să vii să lucrezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
său. ― Ce zici cât e de mare sufrageria asta? Îl Întrebă Milton. Hai, așază-te. Fă-te comod. Tessie și cu mine vrem ca tu și mami să vă simțiți ca acasă. Acum, că te-ai pensionat... ― Cum m-am pensionat? ― Mă rog, semipensionat. Acum, că poți s-o lași mai moale, o să poți face toate lucrurile pe care ți-ai dorit dintotdeauna să le faci. Uite, aici e biblioteca. Când vrei să vii să lucrezi la traducerile tale, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
patru am început să primesc semnale de SOS din partea nasului. La fiecare etaj mirosea a ceva diferit. La unu, procurorul făcea friptură, fiindcă, deh, își permite, mama lui de... La doi mirosea a borș cu legume, sigur de la tanti Vica, pensionară CAP, care când strânge bani de fasole și se bucură ca Năstase la un Rembrandt. La trei - sarmale. Nu că ar fi mare boierie să sărmălești, dar știu că nu e drept, fiindcă lu’ tanti Vica îi plac la nebunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
la Los Angeles acum treizeci și cinci de ani, am lucrat ca inginer douăzeci de ani, dar compania s-a autodistrus, a pierdut pensiile și tot ce nu fusese bătut În cuie, cam ca Enron, iar acum nu pot nici măcar să mă pensionez. Trebuie să conduc un taxi pe străzile astea mizerabile, ca să pot supraviețui. Chestii de genul ăsta n-ar fi fost posibile În comunism. Nu, nu ar fi fost posibile. Asta e sigur, zise ea. Dar ar fi fost foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a prins foarte bine. Și, uneori, Îi Înveseleam pe cei triști. L-am lăsat pe Keats să se Însoare cu Fanny Înainte să moară. Nu l-am putut salva, dar să-i fi văzut În noaptea nunții lor, Într-o pensione ieftină din Roma. În ochii lor, era un palat din basme. Am lăsat cărțile să-mi intre-n vise și, uneori, m-am visat și eu În cărțile respective. Am ținut-o pe Natasha Rostova de mijlocelul fin, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
politruci și securiști conduc aproape toate editurile și la Începutul veacului al XXI lea. Numai că editorii comuniști de acum nu-și mai zic comuniști, ci se autodefinesc democrați și liber-cugetători. Împlinind, În 1982, etatea de 60 de ani, se pensionează dar nu se odihnește, ci trudește, În cinci ani, la redactarea a două monografii monumentale, având 575 și, respectiv, 325 de pagini dactilografiate: „Memorial Iuliu Hațieganu” și „Memorial Lucian Blaga”. Rămân și acestea nepublicate. Între anii 1991 și 1996, apar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de Biologie. Obține ambele licențe cu nota maximă (10). Intră ca medic, prin concurs, În Brașov, În 1979. În 1982 obține doctoratul În științe medicale cu teza „Infecțiile streptococice În colectivități”. În 1992, când avea 69 de ani, s-a pensionat, iar din 1993 se dedică apostolește marilor binefaceri, Întemeind Asociația Filantropică Medical-Creștină „Christiana”, o policlinică fără plată, un cămin de bătrâni și o cantină socială. La 28 februarie 1965 s-a căsătorit cu inginera Lidia Stoian, intelectuală profund religioasă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
neplătit, asemenea celorlalți colaboratori din țară) al celui mai cunoscut ziar al exilului românesc („Cuvântul Românesc” din Hamilton, Canada). Ulterior, Îmi extind colaborarea la varii reviste și ziare din țară. În 1998, la vârsta-mi de 64 de ani, mă pensionez, Îmi apar cărțile „Trei teme literare” și „Mărturisirea unui neînvins” (dar nu la „Albatros”, unde manuscrisul fu blocat de cenzură vreme de cinci ani și jumătate) și mă mut În comuna prahoveană Poiana-Câmpina, căutând liniștea și aerul neviciat. Menționez și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
consecințe grave pentru toată viața lui Mihai, Întrucât anii de activitate ca muncitor necalificat i-au diminuat pensia cu cel puțin o treime față de colegii săi, având aceeași vechime În muncă (43 de ani) și același grad didactic (1), fiind pensionați tot În 1998. Este divorțat și are doi fii căsătoriți, care, din 1981, se află, cu mama lor, În Statele Unite ale Americii. Mihai Stere Derdena nu s-a Înfrățit sub nicio formă cu dracul: n-a fost membru al P.C.R.
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
banii. Reprezentantul Biroului Promovarea creației și moștenirii culturale scrise din cadrul Ministerului Culturii, Ioan Matei, susține că există câte o cauză obiectivă pentru fiecare dintre aceste amânări. Prima ar fi că funcționarul care a administrat inițial programul, Marilena Guga, s-a pensionat la scurt timp după inițierea acestuia, așa încât a mai durat ceva vreme până când el i-a preluat atribuțiile. „Abia în august, s-a constituit comisia pentru selectarea titlurilor. Au venit mii de titluri de la editori. În intervalul 20-23 august, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
care, cu ilustrele lor indicații, distrugeau tot, mințeau de îngheța apă, furau, curveau. Acești experți, tehnicii, ca și politicii, sunt și azi și de aceea lucrurile merg cum merg. Un proverb spune: DACĂ NU AI BĂTRÂNI, CUMPĂRA I. Noi îi pensionam, îi disprețuim, le dăm o pensie mizerabilă, căci trebuie promovat tineretul, lupii tineri, ciocoii noi, măi hoți decât oile bătrâne, dar mai tâmpiți. Voi exemplifică așadar, comparând învățământul de până la '89 și pe cel de dupa. Cel de dinainte de '89 era
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și se vorbea puțin, atmosfera fiind cam de priveghi. Nu erau foarte îngrijorați, Iliescu dăduse un decret prin care erau plătiți semestrul I, 1990, bani aveau, îngrijorarea era totuși , lumea lor se prăbușise și ce va urma. Ea s-a pensionat cu unul din decretele lui Iliescu la 50 de ani, el a devenit director al unei întreprinderi pe care a privatizat-o și de acolo a ieșit la pensie. Parcă eram în „Amurgul zeilor” și răsună muzica lui Wagner, aici
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ajuns bine: îi plătesc guvernanții să nu muncească, să lase totul baltă. Alege-s-ar prafu! «Ce faci?» «Plec cu ordonanța...» Și oamenii iau banii și pleacă. Cu ordonanța. Gheorghe Trifan n-a cerut nici ajutor de șomaj. S-a pensionat înainte de timp. «Termin cu ăștia! Am pământ, mă, am pământ! Mă duc...» Și s-a dus. Îi muriseră bătrânii. Nu le-a făcut toate pomenirile. Nici ceilalți frați n-au făcut și sufletele bătrânilor rătăcesc pe pământ sau prin vămi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]