4,527 matches
-
dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre motivele lor mari, expresive. Deoarece în făptura „de carne și ideatică” a lui Grigore era înscrisă „marea vocație” și asta o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde, în acei ani, erau ciuntiți Caragiale și Eminescu, excluși Blaga și Arghezi, apoi redactor-șef adjunct la E.S.P.L.A., un monstru editorial
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
terminat micul roman al lui E.B. (Femeiă, în care tânăra mea eroină se sinucide de două ori, prima oară afectiv și sentimental și a doua oară fizic, reproșând iubiților ei vini aproape imaginare, posedată de un anume demon, cel al perfecțiunii, al absolutului iubirii, și am început a treia parte, Oglinzile carnivore, care trebuia să încheie tripticul răsturnat - Bătrâni, femei, copii, o epopee a copilăriei și a copilului universal ce trebuia, în socoteala mea și pentru a fi în proporție cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
credeam într-o artă adevărată posibilă chiar și sub dictatura comunistă, noi am făcut ceva mai mult, după o sentință, un adagiu drag lui Goethe și Th. Mann, pe care am mai citat-o în unele scrieri: „Cel care atinge perfecțiunea într-un domeniu, chiar prin aceasta îl depășește!”. Iar în problema de care ne ocupăm, reactualizarea criteriilor estetice într-un regim totalitar și dușmănos acestor criterii, „perfecțiunea”, cred eu, vrea și poate să însemne „reala și majora creație de valori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mann, pe care am mai citat-o în unele scrieri: „Cel care atinge perfecțiunea într-un domeniu, chiar prin aceasta îl depășește!”. Iar în problema de care ne ocupăm, reactualizarea criteriilor estetice într-un regim totalitar și dușmănos acestor criterii, „perfecțiunea”, cred eu, vrea și poate să însemne „reala și majora creație de valori literare”. Sigur, sunt unii, azi, care neagă existența acestor „reale și majore valori” create în cei cincizeci de ani de dominație roșie, dar eu nu voi intra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu suprimă nimic. El făptuiește. Împlinește niște dorințe. Duce până la punctul perfecțiunii programul Scripturilor. Desigur, înlocuind Legea cu credința, el face inoperantă prefigurarea evreiască, o trimite la muzeu, lăsând-o doar ca amintire, dar finalmente, fratele mai mic n-a făcut oare să triumfe cauza fratelui mai mare? Și, pentru aceasta, n-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau șlefuit. Și e adevărat că zidul care-i separă pe isrelieni și pe palestinieni (ale cărui panouri de beton o remarcă optimistă sunt așezate pe sol, și nu afundate sau fixate într-o temelie de beton) dă impresia unei perfecțiuni tehnice la care nu poate aspira tot ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce-i dă acestei lucrări o notă pedagogică specială nu-i doar latura "pasaj la limită" cu o caracteristică universală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arhaicitate, și nu de manifestările culturale ce mai pot fi încă surprinse la diverse triburi de indigeni. Similitudinea cu ritmul vegetal se păstrează și în cadrul ritualului inițiatic, procesul marcând „începutul unei etape care trebuie să aducă sămânța la maturitate, la perfecțiune. Și, precum sămânța, [omul] trebuie să moară mai întâi pentru a se renaște”. Acesta este punctul de vedere al lui Roger Caillois, care consideră că „societatea e întotdeauna pe picior de egalitate cu natura”, ritmurile ei fiind preluate de om
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mari. Pe de altă parte, mezina împăratului este ursită unui porc, jena socială resimțită acut nefiind aici altceva decât începutul suferinței inițiatice. Motivul chipului ascuns este menit, așadar, doar mezinului care are capacitatea să parcurgă traseul recuperator și să readucă perfecțiunea începutului mitic înapoi în lume. Odată încheiată inițierea, „căsătorit și cu copii, eroul încetează de a mai fi Făt-Frumos, el devine «împăratul» pus în fața problemelor omului matur. Făt-Frumos reprezintă o vârstă și o criză întocmai ca și Ileana Cosânzeana”. Vârsta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prevenit cititorul din timp. Cedarea organelor vitale, veninul și sângele care curg pe chipul altminteri „drăguț” al voinicului arată incompatibilitatea pe care exponentul stihiilor o are cu ființa umană. Fiul scorpiei realizează doar o metamorfoză parțială, ce nu poate avea perfecțiunea unei transformări totemice, reperabilă în ciuta - fată de măritat, în colindele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină. Scorpia a fost descrisă de către cercetători ca fiind „un animal foarte mare, probabil un ofidian”, dar cu siguranță ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a purității specifice începutului de lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pierde nimic din frumusețea și bogățiile strânse de-a lungul secolelor în acest perimetru atât de fericit ales. După câteva ore de trecere prin fața a sute de exponate, prin zeci de încăperi, cu momente de extaz în admirarea frumosului, a perfecțiunii artistice, colegul Paul mi-a mărturisit că trebuie să ne rezervăm cel puțin două ore pentru vizitarea monumentului, construit la inițiativa Generalului Franco, din "Valle de los Caidos" (Valea celor căzuți), aflat în apropierea Escorialului și care este un memorial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe lângă care trec cu aerul că nu-l zăresc. Doar pe ici pe colo se mai găsește, ca din întâmplare, câte un june înrudit sufletește cu ceea ce am fost noi la vârsta lui. Idealul criticului n-ar trebui să fie perfecțiunea, ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii Ce are propriu literatura română de azi? Ce are deosebit față de alte literaturi din Europa? Subiect delicat, poate că oțios. Ce să zic, pe scurt? Cât de specific naționale, cât de universale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Criticul nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie "perfecțiunea" (dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie "perfecțiunea" (dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în derizoriu. Astfel privind lucrurile, voi fi săvârșit și eu, creatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ilicit) lucrând pentru soțiile oligarhilor (secretari de partid, securiști ș.a.) și în felul acesta umplea și ea golurile financiare care, an de an, se măreau. Limba germană a mamei mele aș caracteriza-o nu neapărat catastrofală, însă foarte departe de perfecțiune. Fiind crescută într-o atmosferă total maghiară, tatăl ei fiind prea ocupat cu cărțile și studenții lui cărora le "injecta" o limbă germană impecabilă, ea nu a ajuns să primească și o educație germană. De altfel transilvănenii știu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vanitos...), mai bine decât mine nu operează nimeni". Celor câțiva care asistasem la fulgerătoarea consultație ni s-a părut o scenă cabotină. Dar peste o lună bolnava era perfect restabilită, avea într-adevăr acea boală foarte rară, totul era perfect. Perfecțiune, ca o noțiune virtuală, pe care noi, medicii, o considerăm locul geometric al meseriei noastre. NICOLAE COSTINESCU Nu știu cine a mai fost atât de respectat și iubit de lumea medicală ieșeană cum a fost Nicolae Costinescu (1907-1974), titular al catedrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
categoria autorilor laconici, cu o elaborație dacă nu dificilă, în orice caz foarte filtrată, nelăsând să ajungă în pagina destinată tiparului decât ceea ce ei consideră că este expresia „definitivă“ a mesajului lor artistic și intelectual. Autorii ca Mihalaș cred în perfecțiune sau, oricum, sunt munciți, chinuiți de mirajul atingerii ei, dispuși mai degrabă să nu se exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă care-o face pe mal / E-o rană în esențial / Ah! mii de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amănunte.“ În aceeași arie de semnificații putem așeza și poezia Întoarcerea soldaților, cu memorabila viziune a dării înapoi a filmului vieții, înapoi către clipa originară, comportând sugestia refacerii și a rede finirii, a rescrierii ameliorate a existenței. Ispitit, fascinat de perfecțiune, poetul admite totuși că aceasta rămâne un proiect ideal, o aspirație spre absolut a spiritului, și că, acționați de ome neștile patimi, marcați de „cicatricile iubirii“, „nu putem căpăta luciu calm de statuie“: Nu putem căpăta luciu calm de statuie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că a fost un rezultat echitabil, chiar dacă ambele formații ar avea motive să regrete că n-au învins. În ceea ce privește evoluția echipei băcăuane, au fost și lumini (Shota Tevzadeze a fost pe alocuri fenomenal, apărarea a funcționat în majoritatea timpului aproape de perfecțiune, Cristi Ghiță a înscris trei goluri de pus în ramă, etc.), dar și umbre (prima repriză mai puțin reușită a lui Moskalenko, un time-out cerut anapoda la 9-5 pentru Știința). Cert este că jocul Științei împotriva unei echipe calificate în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
proces liniar este și tehnologia, de care am discutat În capitolele anterioare. Ambele procese liniare, tehnologia și lanțul trofic heterotrof din zorii Vieții, au un caracter comun: produc deșeuri și, Încă, sunt primitive; are cineva pretenția că tehnologia a atins perfecțiunea? Acea Viață primitivă era cam tot un fel de tehnologie: consumă o resursă, acele substanțe sintetizate abiotic, pe care o transformă În deșeuri. Care era folosul? Poate pregătirea condițiilor pentru un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În suflet? Pentru că sunt sigur că mulți dintre domniile voastre au trăit sau vor trăi bucuria descoperirii neașteptate, unde nici nu ghicești, a frumosului naturii. În termeni pragmatici, asta se reduce la nevoia de entropie joasă, adică negentropie sau, dacă vreți, perfecțiune, ordine, sublim, pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai lumea vie, dar și cea pe care noi, desigur superficial, o numim moartă, a mineralelor, poate fi pragmatizată, de fapt revelându-i frumusețea ascunsă, prin entropie. Maiestuosul aceluiași munte sau perfecțiunea unui cristal, curgerea iute și cristalină a unui pârâu e aceeași ordine, adică aceeași negentropie; un deșert ori o grămadă de pietre, la care cineva făcea recent referire, apărând frumoasa sălbăticie a Rarăului de invazia tehnologiei, nu-i altceva decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vedea mica mea vâlcea, că tot eu am arat-o. Eu, adică omul. Nici nu pun problema generațiilor viitoare. O pun doar pe a celei prezente și tot e destul. Desigur, trebuie să admitem o evoluție, dar spre frumos, spre perfecțiune. Dar, dacă Încă, subliniez, Încă, nu știm cum s’o favorizăm, avem datoria de a afla, cerceta, gândi, cum să păstrăm cât mai mult, În speranța că acei ce vor urma vor putea mai mult. E, oricum, o activitate mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]