4,325 matches
-
și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja cu o mulțime de flori exotice, după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru el un motiv de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dădea de-a dura pe covor. Apoi se plictisi și începu să se joace cu o margaretă din burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum brațele lui păreau crenguțe cu lăstari, iar corpul său se apleca precum tulpina florii în timp ce muzica venea de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului, în rochiță brumărie; Se așează pe câmpie. Prezentator: Iată, anul a trecut, iarna iarăși a sosit Când va fi iar primăvară, vom ieși
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu-ți plac ție îi iau eu, se oferea Elena. Păi și așa tu îi aduni, le schimbi apa, bine că nu le cânți, îi răspundea Cecilia. —Răutăcioaso. Eu să fiu în locul băiatului ăluia nu ți-aș da nici măcar o petală, că tu în loc să te bucuri faci pe morocănoasa. Nu, serios Ceci, mi l prezinți și mie? Uite, puștoaica ce pretenții are! — Hai, spune, mi-l prezinți? — Cum să ți-l prezint că nici eu nu-l cunosc bine. Da, nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mult, Încât exercițiul devenise un adevărat cult, astfel că, aproape fără să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noul Mesia sau poate doar un Însoțitor umil al Său. Toți vor fi asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări. Oamenii, dar și alte viețuitoare, vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele. Norocul său că, fiind prevăzător din fire, Își transportase o parte din garderobă la locașurile de veci, altfel cum ar fi apărut așa, fără nici un veșmânt asupra lui, plin de petale, de frișcă și confeti, În oraș, În plină zi? Dacă spre locul de veci puteai să mergi pe propriile tale picioare, având costumul lui Adam Întins pe piele (goi venim pe lumea asta, goi ne Întoarcem În pământ), la Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu ochii trecea În revistă fețele călătorilor, inima lui Noimann savura fiecare vers, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare silabă. „Faclă, vin și lună plină” - ce frumos sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale căror petale pâlpâiau În Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune: Nici nu ți-ar veni să crezi. Bâlbe Un poem despre Reverendul Fără Dumnezeu — Până în capitolul unsprezece din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
DE LA SINE. ÎNCHISE OCHII ȘI-ȘI ÎNGĂDUI SĂ SE DESTINDĂ, SĂ LASE CREIERUL SĂ I SE GOLEASCĂ DE TOATE GÎNDURILE ȘI TOATĂ ÎNCORDAREA DIN ULTIMUL CEAS. APOI ÎNCERCĂ DIN NOU UȘA. Se deschise ușor, ca o floare care-și desface petalele, dar mai repede. Parcă nici nu avea greutate, așa o simțeau degetele lui, ca o structură delicată și lipsită de substanță, într-un mod aproape supranatural și cînd păși prin deschizătură simți această structură în jurul călcîielor sale ― dar fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
au plictisit, îmi era frig, i-am spus fetei aceleia să vină cu mine să facem dragoste și ea a venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
hrănească mulțimile cu dumicatul de pîine rămas În gîtlej...” Atît am, atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp la corp: cercetară cu pasiune preludiul prin poziția Șaizecișinouă, întâlniră Curtezana în ținuta-i corespunzătoare, se opriră, de comun acord, în așezarea cu nenumărate petale de Lotus, admirară dificila poziție a Fluturelui, prinseră Capra și o priponiră, cum e regula, și chiar ipostaza Antilopei o executară ca la carte. Melanie își dădu, în fine, ochii peste cap, fiindcă instinctul ei de femeie îi recomanda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
revelația regăsirii lui, undeva, în Pământul Sfânt: într-adevăr, se auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și unitatea copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scară de palat regal, cum intră, îndemnat de sunete dulci de harfe și de timpane, prin labirintul liniilor ei întortocheate, cu râvna iscoditoare a albinei ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
receptarea și pasivitatea în dragoste, ne place să fim noi călare pe situație și nu viceversa... Când, sub vălul în destrămare al nopții, greierele-viorist, se înclina, a scurtă despărțire, în fața tinerei-furnici, ziua, care adormise în ajun odată cu florile, își deschidea petalele de răsură. Pe întinsul platou, inundat de soare, din marginea Cetății furnicilor, lumea se strânsese la marea paradă. Miriade de furnici în mare ținută se adunară pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]