4,062 matches
-
-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri „corespondente” - toate acestea fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală, dar aici „pică bine”... 29 aprilie 2006 Deschid din nou caietul lui P.H. Lippa, cu o nerăbdare ușor perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna Elise Bacinski nu știe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Francis nu se pricepe la ucis lei? Doar nu-i meseria lui. E meseria domnului Wilson. Domnul Wilson e impresionant când vine vorba de ucis ceva, orice. Și ucizi orice, nu-i așa domnule Wilson? — O, da, orice. Orice-mi pică-n mână. Se gândi că ele-s cele mai mari provocări din lume: cele mai aprige, mai crude, cu cel mai dezvoltat instinct de prădător, cele mai seducătoare și bărbații lor s-au Înmuiat sau au ajuns varză cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el o metodă prin care trece peste astea. În sfârșit, oricum, tot el era de vină, nenorocitul ăla fricos. În ce-l privește, Robert Wilson Își lua mereu un pat de campanie dublu când pleca-n safari, asta În caz că-i pica ceva. Vâna pentru o clientelă destul de specifică, cosmopolită, În mișcare, sportivă, o lume În care femeile simțeau că n-au primit Îndeajuns pentru cât plătiseră dacă nu Împărțeau și patul cu vânătorul alb. Le disprețuia când nu era lângă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă de curent, fără a opune rezistență, până sub pod, unde era el, Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când păstrăvul mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aștepta Împreună cu alți doi bărbați Îmbrăcați În alb. Îl Întinseră pe masă. Îi tăiau cămașa. Era obosit. Simțea o fierbințeală-n coșul pieptului. Începu să tușească și Îi puseră ceva la gură. Toți se ocupau de câte ceva. Lumina becului Îi pica-n ochi. Își Închise ochii. Auzi pe cineva urcând scările cu greu. Apoi nu mai auzi nimic. Apoi auzi un zgomot Îndepărtat. Erau spectatorii. Ei, o să trebuiască să se ocupe altcineva de celălalt taur pe care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și simplu, nu pot s-adorm. Ce rost are să te menții ani Întregi dacă pe urmă nu poți să dormi? — E rău. Habar n-ai cum e să nu poți dormi, Jerry. Mai pune-ți niște apă. Ei bine, Jack pică pe la unșpe, când a trebuit să-l bag În pat. În sfârșit, a ajuns să doarmă și-n picioare. L-am ajutat să se dezbrace și l-am băgat În pat. — Acu’ o să dormi bine, Jack. Sigur, acu’ o să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din târg nici cât îi negru sub 24 unghie. Ia hai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întrebare:Ce vrei să zici? Doar nu-i spune că o venit domn’ colonel. Lasă, lasă. Știu că îl iubeai pe domn’ colonel, da’ cel mai tare îl iubeai pe... Ia spune tu, ca să nu spun eu, că ai să pici jos când îi auzi. Măi Oticule. Tu mă fierbi pe foc îngăduit, da’ eu nu prea sunt bun de zeamă. Spune, că chiar m-ai făcut curios. Tu ai vrut-o. Să nu spui că nu. A venit - însoțit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
război... Dincolo de pod se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
auzit cam ce zic că am făcut eu împotriva partidului? Asta nu ți-oi putea spune, pentru că sunt tare secretoși. Tac și fac. Numai ce vine aista... stă o săptămână două și anchetează pe câte unul, apoi, într-o noapte, pică mașina, îl ia și dus-îi! Unde? Dumnezeu știe, că până amu’ nu s-o întors nimeni. Și tu ce zici, să merg sau să nu merg la primărie? Trebuie, că altfel trimite milițianul și te ia pe sus. Bine, omule
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nu s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă nu-ți mai găseai liniștea. Biata Maranda te tot ruga să nu mai bei... Dar tu... Poate că nici nu ți-ai dat seama deplin de faptul că te-au ridicat și te-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
credincioși. Cine are mulți bani are și multe armate, asta o știm cu toții. Dar medicul... Vitellius împinse cu dosul mâinii vasele și cupele din fața lui, care căzură cu mare zgomot pe podea. Ajunge! strigă, roșu la față. Vrei să-mi pice greu mâncarea? Allius Cerpicus se ridică repede. — Tu poruncește, imperator, iar eu mă voi supune. Nu-i adevărat că legiunile mele îmi vor întoarce spatele, strigă Vitellius. Soldații se bucură de victoria mea. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
breșe, să dezvăluie - sperând cu credință indubitabilă că „în luptă se înalță, nu se cade.” Breaslă în care pătrunzând, după spusele unui mare gazetar, și l citez aici pe bucovineanul Mihai Teliman, te simți ca în „adâncul de mare, cine pică odată înăuntru, nu mai scapă”... Cum n am scăpat nici eu după aproape 60 d e ani de publicistică. O publicistică activă, de substanță. Că iată ce mi se întâmplă. Cumpăr luni, 6 octombrie 2008 ziarul local, liderul presei ieșene
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar mi-e teamă să nu dezechilibrăm mașina. N-o să mai puteți circula așa de în zig zag...Apropos: de ce circulați pe stânga? Din spirit de integrare europeană. Mă pregătesc să obțin carnetul de conducere în Franța, că aici am picat de șase ori la examen. Și n-ați încercat și a șaptea oară? Nu, că cifra șapte îmi poartă ghinion. Până aici, la randevousul cu dumneavoastră, am avut șapte pene, șapte impacturi ușoare...Șapte îmi poartă ghinion. Și mie. De câte ori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu mai e ziuă fiindcă deja e seară! Și-n al doilea? În al doilea rând întotdeauna se vede mai prost ca-n primul. Mai bine ia-ți un loc la balcon. N-ați văzut ce nenorocire de miliarde a picat pe ăi de s-au suit la momentul oportun? Și al treilea? Al treilea rând îl oferă, de obicei, cel care are bani mai puțini, pentru cei care deja l au etichetat de fraier. EFECT DE CUARȚ Ieri mi-a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul de atâta căldură. N-o deschid, să mă pici cu cremă de anșoa. Nu renunț la grade așa cum nu renunță generalii. Caută și tu motive mai speciale. Păi, turturică scumpă, s-ar putea să vină cineva de sus... Primul Ministru? Nu, bombonică cu susan, e vorba de Anul Nou
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
putea fi ziua cînd am băgat canarul În sobă. L-am scos mult mai tîrziu, printr-un efort mental retroactiv. Era mai viu decît Înainte, mai grăsuț, și de altă culoare. Probabil din pricina carbonizării. Ori ziua cînd, după ce-am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar m-a părăsit forța de-a cerne cuvinte ca nenorociții ăia de căutători de pepite prin mîzga din capul meu deoarece, cînd vin după-amiaza acasă, cad Într-un somn adînc din care nu mă mai trezesc decît pentru a pica Într-o Înviorătoare stare de prostrație. CÎnd, de fapt, ar trebui să fiu mai agitat psihomotor, pe pagină, În societate. Dar nu. Mă duc la birou, mă Întorc din altă parte, rîd, am redus la maximum prieteniile, convorbirile, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de unde izbucnea uneori violoncelul furios. Asta zic eu, În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt hipertiroidian, ei nu, dislocam sofaua, fotoliile, tablourile, schimbam lustrele Între ele, desfăceam patul că nu se mai purta dublu, tranșat În două era mai igienic, mai practic, da’ nu vedeți că mobila de bucătărie-i așezată-n strîmb, nu pică plumbu’ drept, ia fiți atent, haide s-o mutăm, ce să ne mai cîcÎim atît. O mutam. Scoate-i șuruburile, Împinge-o prin translație, du-o-n altă parte, acum a ajuns În dormitor. E bine și-aici, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri care te orbesc, măști, raze, fum, oglinzi, iluzii optice adevărate, pînă și-n cele mai cretine movies cu asasini seriali filmările și luminile sînt fără greșeală, pică fix pe detaliu, pe mamelon, și pleci acasă sau În lume cu pavilioanele urechilor aplatizate de decibeli cubi. Estetica vizualului perfect stăpînită nu mai este Însă-n concordanță cu scopul, mai Întotdeauna minor, dacă nu rizibil. Se Încearcă diferite deschideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut, este titlul: Cafea cu parfum de femeie, ceva mai mult ca perfect, din cauza delirantei trimiteri la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se transformă Într-o muscă oribilă”. Citat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vederi pare un mare regizor, cine-o fi, eu văzusem, cum am spus, caseta monocolor cu monoclul sticlei de votcă la ochi, și-acum mă extaziam În fața culorilor, cum cădeau ele pe canatul ușii, pe o jumătate de nas, cum pica senin lumina ca din Întîmplare pe bătrîne secundare, pe-un vechi scrin ca la Eisenstein, cum era construită fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul vieții, plimbîndu-se cu pași de-o nostalgică măsură din cameră-n cameră prin vila sa imensă de undeva din Brazilia refugiaților, cînta, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din fundal ar trebui să-ți dea de gîndit. Burlescul din secvențele cu tentativele de zbor, identice cu acelea din documentarele despre primele experimente ale omului de la-nceputul secolului XX cu aripi de carton, elice și caschetă de biciclist Înspăimîntător picînd În cap din turnuri de doi metri, filmate live acum o sută de ani și tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]