5,205 matches
-
din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin atît de des ca să vă contemplu în timpul nopții. nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară rămînea misterioasă, invizibilă, dar gesturile ei, fața ei, buzele ei, pleoapele ei și uneori unele dintre cuvintele ei trădau existența combustiei. — astăzi m-ați locuit cînd mi-ați dat telefon... Poftim ! Domnișoara ri era acum în stare să se lase locuită de mine și prin telefon, ceea ce mă îngrijora destul de tare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
țările cu tradiție democratică... Problemele lumii continuară să se pună pe domnul Busbib ca niște muște pînă cînd îl acoperiră de tot. Dar abia în momentul în care bestiile începură să-i intre în gură, în nări, în urechi, sub pleoape și sub unghii, domnul Busbib înțelese de unde veneau ele, de unde își luaseră zborul atît de repede și cum de reușiseră să vină atît de repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui cesuleț de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vecină. Marina urmă călăuzirile ei, dând lămuriri dintre cele mai indecente. Când Felix o privi mai bine în față, văzu că n-avea decât un ochi valid. Celălalt îi era atacat violent de albeață și era pe jumătate închis de pleoapă. - Ce faci, se răsti deodată Marina la moș Costache, nu-mi dai bani de cheltuială? Doar n-o să te hrănesc cu vînt! Moș Costache se bîlbîi: - Nu-nu-nu mai ai bani? - Că mulți mi-ai dat, îi rânji bătrâna. Această familiaritate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea răsturnat pe spate, cu ciocul în sus, răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și-i privi ochii, apoi îi luă pulsul. În timp ce număra mintal, întrebă: - Cum i-a venit? - S-a sculat de la masă și s-a dus să se culce, și atunci acăzut jos. Eu nu l-am văzut. A mâncat prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Depinde de cauză. Asta n-o putem ști acum. Să stealiniștit în pat și mai ales să-l păzească cineva, asta e esențial. Și să mă chemați. Doctorul ceru să se spele pe mâini, făcu operația cu răceală, aruncând pe sub pleoape ochiri în jurul lui, spre a vedea dacă i se aduce onorariul. Stănică o luă de braț pe Aglae și o duse în odaia vecină: - Trebuie sa-i plătești doctorului vizita de noapte. Dă-mi, că-i dau eu, un pol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al lui moș Costache. Puse mâna pe clanță, cu îndoială în suflet. - Uite-l, domnule, trâmbiță Stănică, "vărul" meu sălbatic! Îmi pare rău! Felix aruncă o privire și văzu pe Weissmann lângă un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea lăsate peste ochi, și trup osos, pe un scaun, apoi o domnișoară la pian, care continua să cânte dintr-un deget Cât te-am iubit, și o alta așezată pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând picioarele în sus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dreapta nu putea s-o ridice decât cu greutate, și atunci cei din odaie observară că o ușoară paralizie îi ținea acest braț. Chiar și un colț al gurii avea mușchiulatura puțin ruptă, căzută în jos, trăgând puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fata era tot acolo. - Te rog, spune-mi și mie, îi spuse. Te rog, spune-mi și mie, cum o cheamă pe panglica ta? Bănuia el că, după un timp, fata o să-și desfacă din pleoape. - ...O cheamă Ursula. Stătea dreaptă, cu umerii slabi, de pui de Gostat, trași înapoi și nu mai mișca. Băiatul trecu chiar prin fața ei, o atinse cu țoala, și agăță ziarul, așa cum arăta acum, ca o varză, de un cârlig al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-ai hârjâit, cu catarama, fiecare osișor. Și Maria C. Nicolici, cu ochii închiși, după ce-i desfăcu trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve, sub pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce, alături, derutat și el de așteptare, își făcea din nou de lucru cu pipa. Și abia după ce roșcovana temperamentală reveni la poziția orizontală, izbuti și Profesorul de Istoria Religiilor din mințile ei să se lungească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU cu două țigări și care - căpătă, pentru o clipă, senzația (țigările, ca și persoanele) - că vorbeau către el. Era un vârtej. Bineînțeles că n-ar fi îndrăznit să vorbească spre el. Închise ochii. Acum nu mai vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fierbinte și - i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l - două puncte fierbinți - peste față. Își descusu, din nou, cu greu, pleoapele, folosi mâneca, se șterse. Nu era cafea. O făptură dintr-astea bătrâne, ce-i jucau prin înainte, își împinsese două tălpici umede, de melc, către el și îl sărutase, bălțîndu-l de ruj în două puncte. - Domnule dragă! Om de muzică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i arate și lui gazetele epocii. - Și încă n-ați văzut totul... Doar n-or dori să-mi dezvăluie și fragmente din "postura convenabilă ungerii", gândi Pinky, simțindu-se deja emoționat. Cocondy bătu din nou, cu grație de fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului nostru Apostol Andrei? - Observ. Numai că firul albastru e un fir verde închis. - Asta acum!... Din pricină că te-ai apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă că și el a dormit confortabil... Fiind sfânt, n-a dormit nemaipomenit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nostru Apostol Andrei? - Observ. Numai că firul albastru e un fir verde închis. - Asta acum!... Din pricină că te-ai apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă că și el a dormit confortabil... Fiind sfânt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui... Și madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de lumină al ferestrei. Ca și cum ar fi spălat, în șuvoiul unui râu, o sită cu nisip aurifer. - Culoarea pleoapelor lui ne comunică nouă să stai cât mai departe... La ora de practică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că și el a dormit confortabil... Fiind sfânt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui... Și madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de lumină al ferestrei. Ca și cum ar fi spălat, în șuvoiul unui râu, o sită cu nisip aurifer. - Culoarea pleoapelor lui ne comunică nouă să stai cât mai departe... La ora de practică a Prelucrărilor prin așchiere... De strungul numărul șapte... Care, astăzi, între orele 20 și 21, colegului tău Andreescu îi va smulge un braț... Era, într-adevăr, nespus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cămin... - Acoperiș normal pe dracu! - Totuși nu putem minimaliza nici că grija față de om a societății socialiste multilateral dezvoltate... - Cine minimalizează?! Nu putem minimaliza. 379 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI borcane de iaurt, Doru Sinistratul își dezobloni, în sfârșit, pleoapele. Uitîndu-se, năucit de lumină, jur-împrejurul așternutului său, nu descoperi decât o mulțime grozav de respectuoasă, felurită, strânsă ca la copcă, tăcută. Cam la fel de tăcută precum somnul primejdios, din care se dezîmplîntase și care îl înnodase la limbă și pe el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele se smuceau nechezând, dar mâna puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară, se întinseră rănite la soare, așezîndu-se pe picioarele dinainte. Aveau în ochi o suferință tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul scăpase. El zburda sătul prin ograda murdară. - Bine c-am terminat! răsuflă Gheorghe ușurat. Cocîrță se spălă pe mâini și veni spre ei. Se așezară pe buturugi. Peste câmp, îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În mijloc aștepta comisarul, cu mâinile în buzunare. El
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pune să fiarbă apa, trebuie să-l spălăm. Muierea plângea cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat? Bătrâna se supără: - Lasă boceala, că știu eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica se zăpăcise de tot. A dat fuga în magazie, să aprindă surcele, și-a vărsat căldarea. - Ptiu! blestema în timp ce așeza lemnele. Acu ți-ai găsit să mori, Gogule? A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ți cresc în sânge, când de lume te leagă numai mările! Pe fiecare clipă m-aș îmbarca spre apusurile Timpului. Un zâmbet inepuizabil, pe spațiul unei lacrimi... Lenevia mi se urcă până la cer. Și petrec o vacanță eternă în adăpostul pleoapei divine... Oare Dumnezeu face cât Marea? De ce, când sânt bătut de valuri, teologia mi se pare o știință a aparențelor? Marea - vastă enciclopedie a nimicirii - e mai cuprinzătoare decât cerul - biet manual de Absolut. Gândurile periculoase sânt precedate de o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]