5,084 matches
-
într-adevăr tragedia se adresează mai ales unui public literat, farsa, în schimb, seduce uneori și publicul aristocratic. Primele piese ale lui Molière, hotărât totuși în stilul farselor, i-au asigurat acestuia protecția lui Ludovic al XIV-lea, care se plictisea deseori în timpul tragediei, dar aprecia foarte mult acest tip de spectacol. De-abia după moartea lui Molière farsa este discreditată pe lângă publicul literat. Ea nu mai este jucată atunci decât în teatrele de bâlci. Boileau, în Arta poetică din 1674
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pedeapsa care urmează; patimile, prin zugrăvirea chinurilor, pericolelor, nenorocirilor care le însoțesc: iată efectele importante ale teatrului." Tragedia este condamnată, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, de cei ce o consideră imorală, ca și de cei pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au încercat de bine de rău să-i apere moralitatea, fără îndoială pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sur la poésie et la peinture, 1719), el exprimă dorința de a fi aduse pe scenă situații banale și cotidiene, mai impresionante, după părerea lui, decât evenimentele grandioase care se întâmplă în tragedie. Caracterul neobișnuit al eroilor de tragedie îl plictisește profund. Antoine Houdar de la Motte (1672-1731) deplânge, în Al Doilea Discurs (Second Discours, 1722), absența, în sânul tragediei, a "acestor acțiuni frapante care cer fast și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos, și că imitația cea mai fidelă este totdeauna
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul dramatic, dacă vrea să-l impresioneze pe spectator, trebuie nu numai să-și inspire subiectele din actualitate, dar să și aducă în scenă oameni aparținând societății de mijloc. Destinul regilor și al eroilor, prea diferit de cel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie 1902. Și el atribuie acest sentiment de plictiseală decepției cauzate de prezența unui actor în carne și oase care distruge imaginea interioară pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest sentiment de plictiseală decepției cauzate de prezența unui actor în carne și oase care distruge imaginea interioară pe care spectatorul o poartă în el și pe care și-a făurit-o pe parcursul lecturilor sale. Nu știm de ce, ne-am plictisit mereu la ceea ce se numește Teatru. Să fie pentru că avem conștiința că actorul, oricât de genial ar fi, trădează și cu atât mai mult dacă este genial sau personal gândirea poetului." De aceea, Jarry se simte și el atras de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cine vorbea, îl făcea să se simtă cea mai importantă persoană din lume; băieților părea să le placă lucrul ăsta. Darcey nu era în stare să o imite. După ea, majoritatea băieților din cartier erau niște idioți. Ori de câte ori Nieve se plictisea de un băiat, îi sugera să o abordeze pe Darcey. Aceasta, le explica ea, era o persoană foarte drăguță și nu era vina ei că era mult prea isteață. De asemenea, le mai promitea ea, Darcey săruta excepțional de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doare. Și mi-am mușcat limba. Ce naiba făceai? — Ieșeam din baie, îl informă ea. —La dracu’! E vina mea, nu? Am venit mult prea devreme. Dar băieții se uită la fotbal la televizor și știi că pe mine mă cam plictisește. Mi s-a părut o idee mult mai bună să vin aici. Îi zâmbi întinzându-se să o sărute pe obraz. Nu-i vina ta deloc, spuse ea întorcând și celălalt obraz. Eram pe cu totul altă lume, și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încredere. Stupid, dar adevărat. Darcey își netezi părul. — Poate că o schimbare radicală de înfățișare e exact ceea ce-mi trebuie ca să avansez la Car Crew. —Dar tu nu vrei să avansezi la Car Crew, obiectă Aidan. Doar te-ai plictisit de locul ăla. Ai zis-o de nu știu câte ori. Se încruntă și continuă: Mi-ai zis că ai de gând să renunți și să-ți cauți altceva. Serios? întrebă Nieve. Poate, ridică din umeri Darcey. Mă îndoiesc că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
A, nu era câtuși de puțin periculos, zise Carol. Dincolo de aparențe, era destul de obișnuit. Chiar prea obișnuit. Când a auzit că sunt însărcinată, m-a bătut la cap să „facem ce trebuie“. M-am măritat cu el și m-am plictisit de moarte. Am divorțat acum câțiva ani. Îmi pare rău. Carol ridică din umeri. Se mai întâmplă. Oricum, acum e cu altcineva. Se însoară la o zi după Nieve. A. —Cui îi pasă? spuse Carol nonșalant. Eu și Julie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cap lui Malachy și apoi fiicei ei și se îndreptă spre castel. Darcey mergea în spatele lor, străduindu-se să audă tot ce îi spunea bărbatul mamei sale. Că se ocupase de imobiliare și făcuse bani din asta, dar acum se plictisise. Că moșia fusese scoasă la vânzare, și el, împreună cu cei doi frați ai lui, se gândiseră că ar fi un proiect interesant. Că făcuseră împrumuturi ca să o poată cumpăra și că, după multe renovări, castelul era acum o alegere bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dezvelește în fața curioșilor e ca și cum aș călători de la moarte spre renaștere iar în mine încolțesc semințele vieții 22 aprilie 2011 Dincolo de granițe deunăzi am vorbit preț de câteva minute cu un prieten (a divorțat de curând) spunea că s-a plictisit de iubire îl cita pe topârceanu mi-am luat geamantanul am plecat cucoana s-a uitat lung în urma mea vă dați seama pentru mine a fost un șoc dacă și iubirea induce plictiseală la un moment dat atunci ne putem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în urma mea vă dați seama pentru mine a fost un șoc dacă și iubirea induce plictiseală la un moment dat atunci ne putem face bagajele pentru a emigra dincolo de granițele sufletelor totuși am ajuns la o concluzie nu noi ne plictisim de iubire trăim doar această senzație iar orgoliul adoarme în puf în definitiv poate că iubirea se plictisește de noi nu ne dăm seama decât prea târziu abia după ce se închid granițele în urma ei 22 aprilie 2011 Fericirea este păstrată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
moment dat atunci ne putem face bagajele pentru a emigra dincolo de granițele sufletelor totuși am ajuns la o concluzie nu noi ne plictisim de iubire trăim doar această senzație iar orgoliul adoarme în puf în definitiv poate că iubirea se plictisește de noi nu ne dăm seama decât prea târziu abia după ce se închid granițele în urma ei 22 aprilie 2011 Fericirea este păstrată sub pleoapele închise strângem visele frumoase atunci când închidem ochii ne mistuim printre copacii osteniți de prea multă verticalitate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua În seamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bine ca să știi ce anume avea Paul Împotriva soțului tău? — Asta e ceea ce te interesează cu adevărat? — Va fi de ajuns pentru Început. Ea scoase un mic suspin de nerăbdare: — Prea bine, o să jucăm jocul tău, dar numai până mă plictisesc de el. Ridică Întrebător din sprâncene spre mine și, deși habar n-aveam despre ce vorbește, am ridicat din umeri și am zis: — De acord. Este adevărat, nu se Înțelegeau, dar nu am nici cea mai vagă idee de ce. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi pregătit să asculte povestea lui Ilse Rudel despre el și Grete Pfarr. Încercam și eu marea cu degetul: pui așa, la Întâmplare, cuiva tot felul de Întrebări aiurea și, uneori, atingi un nerv sensibil. Câteodată, dacă nu ești prea plictisit să observi, reușești să-ți dai seama că ai prins un fir. Era Într-un fel ca și cum ai căuta aur Într-un râu. Te duci În fiecare zi pe mal și dai prin sită grămezi de mâl, iar uneori, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Renaștere. Mă întrerup. Cineva din spate, vorbind despre Amsterdam, îl compară cu Veneția. "Veneția nordului". Ca și Stockholm-ul. Din moment ce un oraș e străbătut de canale, el e în mod automat comparat cu Veneția. Și sunt atâtea "Veneții", încît m-am plictisit să aud această comparație, a cărei justificare e, în realitate, pur scenografică. Oare ce legătură poate exista între un oraș romantic, bolnav de trecut, cum e Veneția, și unul solid, corect și întreprinzător? Nu cred că Amsterdamul e dispus să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ne asigura pe un ton foarte serios că "preoții maya știau că pământul e rotund": Dar nu, și-a jucat ca un cabotin experimentat rolul. Și pe măsură ce mă conving că-i place să introducă în profesia lui fantezia (poate, se plictisește să repete aceleași vorbe în fiecare zi!), îmi devine mai simpatic. Căci n-am nici un chef să aud de la el date seci, pedante, despre numărul treptelor piramidei ori despre cantitatea de piatră folosită de constructori. Prefer să considere treapta pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
parte glumele proaste și sporovăială, fiindcă se petreceau lucruri interesante. Toți știam despre ce era vorba. Sony și hitleristul fuseseră prinși goi într-un crâng, iar acum, scoși în față, formau un cuplu ilariant. Ea mesteca gumă și se uita plictisită într-o parte, iar el făcea pe spășitul, frânt de spinare, cu ochii în jos, dar rînjindu-ne uneori, când nu erau profesorii atenți, și făcând spre noi câte un mic gest golănesc cu degetul. Din discursul directorului, cu accente ubuești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-ar fi culcat cu 178 de femei)... Se frigea slănină, în chiar focul de tabără, câte o halcă picurătoare înfiptă-n crenguțe ascuțite... Se aruncau sticle goale de bere în perete... Ce mai, întotdeauna era nebunie. Când m-am plictisit să-i mai ascult, după câteva ore de fanfaronadă monotonă pe fondul muzicii de la casetofon - Hey babe, take a walk to the wild side... -, am ieșit din dormitor ca o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
avea să fie decât, travestit, catafalcul. Mă plimbam cu mâinile în buzunare de la un grup la altul. Le-am recunoscut la o margine, pe banca de jos a tribunei, pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noi încă o porție de râs, lăsându-ne cu greu convinși de el că e băiat, după ce recunoșteam asta, agitația lui înceta ca prin farmec, și noi puteam începe jocul, stătea o vreme și se uita la noi până se plictisea, apoi mergea mai departe, liniștit că în cele di urmă lumea se conformează spuselor sale, Mare figură! Nu l-am mai văzut de mult! Și sufletul meu nu s-a scuturat încă de starea aceea confuză, de acel sentiment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]