21,807 matches
-
asemenea cărți. Ai impresia că este suficient să spui „e foarte bună”, căci argumentele sunt de prisos. Ion Pop scria pe coperta a patra: „N-am mai citit de multă vreme o carte atât de intens, de autentic, de firesc poetică” - este o propoziție care caracterizează foarte concis emoția întâlnirii cu acest volum. Nu sunt 50 de pagini, nu e o plachetă, ci un volum adevărat, de aproape 90 de pagini, a cărui flacără arde aproape egal de la început la sfârșit
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
emoția întâlnirii cu acest volum. Nu sunt 50 de pagini, nu e o plachetă, ci un volum adevărat, de aproape 90 de pagini, a cărui flacără arde aproape egal de la început la sfârșit. Ceea ce echivalează cu un tur de forță poetică. De altfel, la o primă vedere, frapează construcția nonarhitecturală, muzicală, a volumului (în trei părți, Allegro, Allegro con Molto, Largo), în care „bucățile” se înlănțuiesc fără pauze, fără opriri, fără titluri, curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
a volumului (în trei părți, Allegro, Allegro con Molto, Largo), în care „bucățile” se înlănțuiesc fără pauze, fără opriri, fără titluri, curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O astfel de structură poetică melodică (și care mizează pe efectele sonore, incantatorii ale repetițiilor, fie că este vorba de structuri lexico-sintactice sau de leitmotive obsedante) nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
poeziile de dragoste, sau de natură, decât consemnări. „Mă hotărâi a-i da pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu un prăpăd sentimental, prin care trece amicul V***, este, păstrând proporțiile, o artă poetică. Fericirea lui Alecsandri vine din netulburare. Mai departe, exemplele lui Eminescu din pomenita caracterizare anticipează lira multicoloră cu care-l va vedea înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu, dacă nu cu neputință de prins într-o formulă. Epigonii înșiruie
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
o anume doză, subtilități ale unui compromis între neadaptare și adaptare. Refuzul total al realului poate avea loc fie prin opoziția fățișă, fie prin tăcere. Dar broderia de imagini insolite, chiar avînd o „cheie”, ritualurile complicate ale deconvenționalizării de ordinul poeticii nu duc oare la o „salvare” prin ambiguitate? Revolta metafizic formală se oprește în pragul celei moral-istorice. Hard pe o latură, M. H. Simionescu se arată soft pe alta. Prin temeinicia concepției, prin dexteritatea mînuirii ideilor, ca și prin capacitatea
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
au susținut în două dintre lăcașurile de cult din Sinaia și din Predeal, concerte prilejuite de Praznicul Sf. Marii; este cuplul muzical cameral pentru care adevărul muzicii sprijinit de sensul cuvântului rostit cu nobilă intonare, se regăsesc în revelarea sentimentului poetic, susținut de cel religios. Alte familii de muzicieni prezente în Festival? Mă refer la cea a violoniștilor Liviu Prunaru, concertmaestru al Orchestrei Concertgebouw din Amsterdam, și Valentina Sviatlovskaia, minunați muzicieni, care au decis cu totul recent a-și întemeia un
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
mână, că el poate lipsi de la fața locului. Cadrul însuși are doze inerente de subiectivitate. El arată tocmai felul (se subînțelege că există mai multe feluri posibile, toate legitime, în ultimă instanță!) în care vede acest autor lumea. Cu o poetică extrem de „relativă” în ciuda repetatelor circumscrieri teoretice, jurnalul este, esențial, transcriere, nu scriere. Comportamentul celui care scrie jurnal e asemănător cu cel al romancierului, minus eforturile celui din urmă de a construi edificiul romanesc, de a rotunji caracterele, de a supraveghea
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
de proză. Doar decepție conștientă, tratată cu analgezice: „întors de la mare alături de bunii și vechii mei prieteni cipi șiulea și adrian/ schiop am observat din mașină un bar care se numea simplu, eficient - bar/ de zi. ca în orice acțiune poetică, fragil cum eram după o sesiune mai lungă/ de băut noaptea pe balcon și cântat (cum beat a ales să facă blândul meu prieten ciprian șiulea), m-am trezit apăsat de o nostalgie, o melancolie/ sudică și o mare stare
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
sufletului profund și îi vine să plângă.” (p. 72) De urmărit, încă o dată, limbajul. Dezarticulat, dar molipsitor. Fragmentul nu e, în sine, memorabil, dar merită, cu un mic efort, învățat pe dinafară. Pentru că e excelent. Chiva atacă toate ritualurile discursului poetic, prefăcându-se că le urmează întocmai. De la cultul, ușor alcoolizat, al prieteniei dintotdeauna și pentru totdeauna, până la celebrarea frumuseții necontingente care, odată etalată, se impune fără nici o piedică. Interesantă e, tot aici, relația lui Ionuț Chiva cu astfel de clișee
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
a fost și blestemul lui Bolintineanu. Versurile și strofele lui memorabile se găsesc înecate într-o mulțime anonimă și rareori ele se ridică pînă la dimensiunile unei poezii întregi. Versuri izolate reușite se numără însă cu sutele. A descoperi valoarea poetică bine ascunsă din această nesfîrșită operă presupune o investigație aproape polițistă. „Cel mai poet” dintre pașoptiști poate fi înțeles mai bine dacă îl privim ca pe un fel de pre-Eminescu. Nu știm aproape nimic despre Bolintineanu dinaintea debutului din 1842
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
nașterii poporului român, vor extrage efecte neașteptate din alternarea metrică și din varietatea ritmurilor, apelînd la un procedeu pînă atunci inuzitat în epopee. Vocația adîncă a poetului Bolintineanu - armonia fonică a versului - s-a manifestat la el constant; arta lui poetică a vizat recrearea unei armonii primordiale, în care cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
s-a manifestat la el constant; arta lui poetică a vizat recrearea unei armonii primordiale, în care cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie a morții. Senzualitatea morbidă a poetului - iată mai degrabă un simptom al decadenței avansate, incompatibil cu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
să fi jucat și ea un rol); pe de altă parte, contactul cu romanticii germani și cu Byron a lăsat urme directe în poezia lui Bolintineanu, venind să fortifice pornirea naturală a poetului spre mister și spre scenerie întunecată. Lumea poetică specifică lui Bolintineanu a rezultat din întîlnirea celor două orizonturi. Faimoasele Legende istorice, obiect de predilecție al parodiilor ulterioare, compuneri ce i-au creat lui Bolintineanu o reputație mai degrabă ridicolă, aparțin și ele ambelor zone. Aprioric, ar trebui să
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în secolul al XV-lea, ca în Țepeș și solii, sau în secolul al XVIII-lea - Domnul Mavrogheni). Eroii vorbesc la fel de pașoptist și vehiculează aceleași sloganuri, indiferent de epocă. Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
vorbesc la fel de pașoptist și vehiculează aceleași sloganuri, indiferent de epocă. Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în structura generală a narațiunii. Romancierul Bolintineanu, care-și dovedise abilitatea și în romane propriu-zise, încearcă un tur de forță inedit în literatura română. Poveste a exilului, scrisă în exil despre un exilat, Conrad închipuie o proiecție autobiografică evidentă (compuneri poetice ale eroului Conrad sunt variațiuni pe teme din Florile Bosforului); dar Bolintineanu a vrut să facă mai mult decît memorialistică: el a vrut să schițeze portretul global și idealizat al exilatului, al eroului obligat să-și părăsească țara din motive
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face și Eminescu în marile poeme postume. Descriind Dacia de vis ca pe un paradis terestru, descriind lumea cerului și a iadului, Bolintineanu se
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc întrun cod paralel, care nu mai are nimic a face cu vorbirea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ei naturale: cu toate că a scris și roman, memorialistică de călătorie ori teatru, el a așternut abuziv vălul poeziei peste toate celelalte forme literare. Și-a tratat de multe ori propria sa viață în mod boem-iresponsabil, adică în cele din urmă „poetic”. Că a trăit însă doar pentru a scrie, nu încape îndoială: a încercat să transforme în poezie tot ce a atins, călăuzit, probabil, de o forță interioară căreia nu i s-a putut opune.
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
după absolvire (ca și colegii și prietenii mei, Ioana și Liviu Petrescu) m-a îndreptat în mod firesc și spre exercițiul critic și de istorie literară, devenit consecvent și lărgindu-se în timp până la a concura, într-un fel, scrisul poetic. Așa se face că a doua mea carte de versuri, Biata mea cumințenie, a apărut în același an, 1969, cu eseurile despre avangardă, sugerând, cum se poate ușor observa, un anume contrast dintre cele două drumuri și un soi de
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
a tot ce am scris și după aceea, căci era o formulă comodă, în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
dincolo de contemplație, al unei, în fond, sterilități premature. De aici încolo, calea era deschisă către o multiplicare a semnelor frustrării, ca, de pildă, fereastra cu deschidere geometric-limitată spre lumea naturii de afară, ori, în ultimă instanță, neliniștea în fața amenințărilor convenției poetice, a deja-cititului și deja-spusului și implicarea, în consecință, într-un dialog permanent, adesea dureros-elegiac, dintre scris și trăit, cu procentul de ironie relativizantă inevitabil. Pe traseul de la Gramatică târzie (1977), la Soarele și uitarea (1985), la Amânarea generală (1990), apoi
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
absolut uimitoare. Titluri, teme și tonuri, stupidități, vorbe, nume. Repausuri dominicale. Nenorociri, groaznice sinucideri, polemici și adjective, inspecțiuni. Cu alte cuvinte, lumea ca ziar și ziarul ca lume. Identitatea e tranșată imediat, în secțiunea următoare: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul. Opera sa comică este scrisă pe hârtie de ziar, alcătuiește o mare gazetă cu toate defectele presei vremii, adunate laolaltă. Așadar: exista o realitate care era deformată în bună măsură de gazetele epocii. Aceste gazete sunt deformate încă
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
deviza poetului-actor George Drăghescu. Așezat în marginea haikuului și a aforismului, d-sa se străduiește a face economie de cuvinte într-o vreme în care cuvintele se risipesc prea adesea într- o vînturare sterilă, într-un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare un protest împotriva acestei întristătoare inflații. Util, întrucît nu o dată pierdem simțul măsurii, acea disciplină a mijloacelor care face cu putință atingerea unui țel. Bîjbîim în negura dezordinii verbelor care
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
Sandu Florea la o discuție în celebrul său apartament-cult din Piața Amzei. Cu această ocazie, Nichita Stănescu descoperă potențialul estetic valoros, dar insuficient exploatat, al celei de a noua arte: „Nu știam că benzile desenate pot să atingă un nivel poetic atît de înalt.” Astfel se creionează ideea unei colaborări între cei doi, care să apropie BD de lirica modernă și să le permită cititorilor accesul la o zonă de expresie inovativă. Hibridizarea estetică dorită devine mai clară în timpul celei de
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]