4,267 matches
-
Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul” (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
din exil, 8/ 1973) rămâne fără ecou. C. alunecă vizibil într-o altă direcție. În cea mai mare măsură spațiul este consacrat articolelor cu caracter politic, social, istoric, propagandistic (de extremă dreapta), în vreme ce problematica literară apare rar, mai mult în polemici, amendând adeseori violent colaborarea exilului cu regimul comunist din țară, iar știrile și informațiile culturale din rubrica „Ecouri” sunt sporadice (Centenarul Eminescu, 1989). Principalii colaboratori sunt acum Radu Ghinea, Michael Sturdza, Platon Chirnoagă, Ion Bichola, Faust Brădescu. Rubrica „Note asupra
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
cultură, precum Romulus Vulpescu (2/1990), Ion Vlasiu (6/1990), Gheorghe Grigurcu (8/1990), Sergiu Nicolaescu (8/1991), Dumitru Matcovschi (10/1991), Teohar Mihadaș (11/1991). În ultimul număr al revistei (7-8/1996), sub semnătura I.V.S, este începută o polemică în termeni duri cu referire la articolul Martei Petreu, Istoria unui plagiat: Nae Ionescu - Evelyn Unduhill, publicat în „România literară” din 1994. Alți colaboratori: Gabriel Țepelea, Mircea Popa, Paul Cernovodeanu, Caius Iacob, Mircea Curticeanu, Paul Magheru, Mihai Drăgan, Florian Filip
CELE TREI CRISURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
sunt personajele unor reevaluări efectuate prin prisma textelor lor. Exemplul tipic este volumul Petru Maior, Scripta minora (1997), experiment editorial reușit, unde cărturarul își construiește singur biografia socială și spirituală din mărturii personale, de la texte de tip ars literaria la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii despre cultura personală. Dând la lumină, cu un soi de febrilitate, numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich, un loc des frecventat de Tristan Tzara. Avangarda și suprarealismul, apoi existențialismul parizian beneficiază din plin de perimetrul nonconformist al cafenelei, unde se dă citire manifestelor, se angajează dezbateri și polemici, se intră în dialog și se lansează vedete. Fapt relevant pentru lenta maturizare și emancipare a culturii românești, pentru defazările din literatură și societate, deopotrivă, în raport cu Europa Occidentală, în spațiul nostru instituția c.l. apare târziu. Dacă istoria literaturii române
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
În faza aceasta, Junimea pare să corespundă unui moment de „copilărire” a literaturii române, în care spiritul ludic coabitează cu spiritul critic și cel de inițiativă, iar exuberanța juvenilă se exercită cu hedonism eclectic, avântându-se cu aceeași impetuozitate în polemică și afirmație, deopotrivă, fără a submina vreo clipă gravitatea și responsabilitatea, competența (nelipsită de o doză de snobism) și performanța intelectuală. Nimic din toate acestea nu va împiedica însă Junimea să se instituționalizeze ea însăși, iar pe membrii ei să
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
1984; Corespondența lui Al. Rosetti cu G. Călinescu (1932-1964), pref. Liviu Călin, București, 1984; G. Călinescu și contemporanii săi, I-II, îngr. Nicolae Mecu, București, 1984-1987; Aproape de Elada, îngr. Geo Șerban, București, 1985; Poezii. Teatru. Nuvele, București, 1986; Însemnări și polemici, îngr. și postfață Andrei Rusu, București, 1988; Cronici literare și recenzii, I-II, îngr. Andrei Rusu și Ion Bălu, București, 1991-1992; Opere, I-IV, coordonator Ion Bălu, îngr. Nicolae Mecu, introd. Ion Bălu, București, 1993-2002; Fals jurnal, îngr. și pref.
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
un fragment din Știința literaturii. Editorialele relevă o latură inedită a preocupărilor criticului și esteticianului Mihail Dragomirescu, și anume interesul pentru teatru și culisa teatrală, dar mai ales pentru organizarea, funcționarea și moralitatea acestei instituții de artă. C. susține câteva polemici literare: la rubrica „Purgatoriul” se pronunță împotriva revistelor pornografice (10/1923), a picturii lui Marcel Iancu (30/1923), a literaturii lui Ion Minulescu (85-88/1942). În 1942, când Panait Istrati revine în țară, Tudor Arghezi, G. M. Zamfirescu și C.
CLIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286300_a_287629]
-
să fie citit în paralel cu Science and Human Behavior (1953), pentru a se face o comparație între sistemul științific și aplicarea sa imaginară într-o utopie experimentală. Controlul social al implicațiilor etice ale propunerilor lui Skinner a constituit subiectul polemicii dintre el și Carl Rogers (Rogers și Skinner, 1956). Judecata celui din urmă a fost aspră și trebuie moderată. Skinner este controversat - dar nu toate ideile sale sunt eronate. Pentru cunoașterea implicațiilor metodologice ale sistemului lui Skinner, cititorul de astăzi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
of the diverse covariates on career decisions and status attainment. Introducere Teza șanselor școlare reduse ale maghiarilor din Transilvania În perioada de tranziție tema învățământului universitar în limba maghiară în România a fost una intens dezbătută, accentele adeseori acute ale polemicii izvorând cel mai frecvent din caracterul etnic/naționalist al argumentelor și al registrelor emoționale și politice invocate (Papp Z., 1998, Magyari-Vincze, 1999, Erdei-Papp Z., 2001, Murvai, 2000a, Murvai, 2000b, Hantz, 2006). Argumentele aduse pentru restaurarea universității Bolyai cu predare în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Fiica omului de Jean de Beer (1956) și romanul lui Aleksis Kivi, Cei șapte frați (1963), pentru care s-a folosit de o versiune franțuzească sau nemțească. Deși cu intermitență, a făcut și publicistică (portrete de artiști, note de drum, polemici), ocupându-se aproape numai de teatru - în „Vremea”, „Secolul”, „Facla”, „Rampa”, „Arta nouă”, „Caietele Teatrului Național”, ca și în „Viața românească”, „Veac nou”, „Steaua”, „România liberă”, „Astra”, „Flacăra”. O seamă de însemnări au fost reunite în Cu teatrul românesc peste
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
de adăpost în Sahara eminesciană”. Într-o secvență a cărții, eseistul încearcă o - minimală - elucidare teoretică, exersându-și spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers însoțit de două „pilde”: T. Arghezi și Marcel Proust. Gazetarul A. practică simultan eseul, foiletonul, polemica, interviul și cronica. Ca și N. Davidescu, B. Fundoianu, I. Vinea și alții, semnalează nume mari ale poeziei moderne românești în chiar momentul apariției lor. Fără să fie un creator de opinie, el a făcut o critică de întâmpinare și
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
în care intuiește dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmplător, el compune o piesă de teatru de factură expresionistă (Sburător cu negre plete) și traduce din Karel Capek piesa R.U.R. Aspirația de a găsi cheia unei paradigme, personalitatea umană și
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a cuprins polemici în versuri, satire portretistice, manifeste în versuri, ca și poezie de amor. Docte capitole examinează concepția și viziunea acestor compuneri sporadice ale începuturilor, tatonări ce trebuie apreciate strict istoric, pentru că rolul lor a fost unul precumpănitor didactic, o perspectivă critică
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
cazul Divanului...) devine autor, adică entitate personalizată, care are nu doar inițiativa, ci și autoritatea de a manipula argumentele în funcție de mesajul subiectiv pe care îl imprimă operei. Ceea ce se face cu prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar discretă cu o tradiție patriarhală, încă normativă: aceea a gândirii religioase. Gestul său nu este însă unul reformator, ci, așa cum procedează și în Divanul, unde folosește surse neacceptate în canonul culturii ortodoxe, dar pentru a susține idei ortodoxe, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca mai toți autorii epocii vechi, de posibilitățile limbii române, "brudie", de a exprima noțiuni abstracte, concepte sau pur și simplu subtilități, nuanțe, încearcă o reformă pe cont propriu sau își alcătuiește un stil livresc, în disonanță sau chiar în polemică deschisă cu cel comun, îndatorat în mare măsură uzului oral. Spre deosebire de contemporanii săi care povestesc, Cantemir scrie. Pentru el, scrisul este o problemă fundamental cultă, elaborată, nu un simplu vehicul al unei gândiri care își caută astfel dreptul la memorie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
teorie câștigă cu greu teren, ea având de luptat cu un "animism" deturnat spre creștinism, specific medieval, care continuă, e drept, din ce în ce mai slăbit, până în secolul al XVIII-lea. Oricum, în Franța (și nu numai) teoria lui Descartes a stârnit o polemică furtunoasă, care a continuat până la finele veacului al XVIII-lea și s-a încheiat la câteva decenii după demersurile științifice ale lui Buffon 23. Dintre aceste reacții, mă voi opri asupra uneia care are darul de a sintetiza întreaga tradiție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
interes îl conduce: el avansează fără a întrevedea termenul la care trebuie să ajungă"28. Dar, din experiență în experiență, el își creează un sistem de cunoștințe de care se folosește apoi în mod firesc. Astfel de dezbateri și de polemici își au punctul de pornire în Antichitate, în lucrările lui Aristotel, ale stoicilor ș.a.m.d. Ele nu sunt însă relevante din punctul de vedere al creștinismului, întrucât ele tratează animalul ca pe un subiect în sine, în vreme ce pentru gânditorul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un statut aparte. Asta după ce mitul, imaginarul au încetat să mai facă parte dintre instrumentele cunoașterii. Despre nici un alt membru al bestiarului nu s-au mai realizat atâtea cercetări, atâtea investigații, nici un alt animal nu a stârnit atâtea dezbateri, atâtea polemici. Prin urmare, tradiția la care Cantemir se raporta era una copleșitoare, nu atât prin diversitate (ca și utopia, bestiarul este redundant), cât mai ales prin densitatea aparițiilor sale, în toate palierele vieții spirituale și religioase. Nașterea unicornului de la autoritatea unei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
20 Idem, pp. 177-178. 21 Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină și note lexicale de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1995, p. 68. Ediția conține și versiunea în limba franceză a tratatului. 22 Ibidem, p. 69. 23 Această polemică poate fi urmărită în primul capitol (L'âme des bêtes) al antologiei lui Luc Ferry și Claudine Germé, Des animaux et des hommes. Anthologie des textes remarquables, écrits sur le sujet, du XVe siècle à nos jours, pp. 7-156. 24
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
216 Idem, p. 177-178. 217 Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină și note lexicale de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1995, p. 68. Ediția conține și versiunea în limba franceză a tratatului. 218 Ibidem, p. 69. 219 Această polemică poate fi urmărită în primul capitol (L'âme des bêtes) al antologiei lui Luc Ferry și Claudine Germé, Des animaux et des hommes. Anthologie des textes remarquables, écrits sur le sujet, du XVe siècle à nos jours, p. 7-156. 220
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ale sale sunt primele portrete ale peisajului interior din jumătatea de secol pe care-o trăim. Pentru acesta, el se slujește de propriul limbaj, de tehnici de manipulare și de propriile coșmaruri". În urma acestor opțiuni au rezultat o serie de polemici și discuții care i-au speriat pe cititorii tradiționali de SF, care au început să renunțe la abonamente. Dar noutățile nu atrag un nou public suficient de numeros încât să-i înlocuiască, fapt ce pecetluiește soarta revistei, care, în 1966
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
complementar și alternativ cu practicile teoretice. Putem trage concluzia că nu toate culturile genialității stabilesc o relație privilegiată cu teoria. Dar și că, în mod curios, secolul XX a fost disputat de cele două modele istorice ale genialității, că o polemică din zorii modernității s-a reactualizat foarte aproape de noi -, și că există forme recente de apreciere ale literaturii prin care geniile literaturilor naționale și-au supraviețuit. * * * Ceea ce aș reține e vitalitatea practicilor legate de ideea de geniu. Tehnicile spontaneității rămân
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
epopeei evreiești și toate epopeele ce se descoperă din zi în zi de exploratorii tezaurilor intelectuali cotrupiți de seculi și de pâcla întunericului timpurilor primitivi...92. Textul din care am extras fragmentul datează din 1845 și e una dintre primele polemici cu conținut teoretic din istoria literaturii române. Cel căruia îi răspunde aici Bolliac e chiar Heliade Rădulescu. Cu câteva săptămâni mai devreme, acesta scrisese un comentariu pe marginea volumului publicat de poet, în care observase calitatea inegală a versurilor (Din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care să trateze teme diverse (inclusiv politice) și care să depășească bariera confesională. Importanța acordată publicării unui ziar a rezultat și din caracteristicile și tipologia acestuia. Într-un cotidian catolic se prezentau problemele actuale și de "răsunet" ale societății, anumite polemici și viziuni asupra evenimentelor sociale, politice, economice, diplomatice și religioase. În paginile publicației ar fi trebuit să se reflecte raportul dintre Stat Biserica Catolică Biserica Ortodoxă Română. Un cotidian catolic ar fi putut informa Vaticanul despre pulsul societății românești cu privire la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]