4,317 matches
-
ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și Canonul 11 al Sinodului local de la Constantinopol din 861 care stipulează consecința scoaterii din cler pentru această abatere flagrantă 3. Articolele filosofului au dat naștere unei polemici acerbe. Remarcând absența argumentelor de jure din aceste replici, Nae Ionescu se focalizează asupra problemei de drept a discuției: valoarea canoanelor, cu atât mai mult cu cât ierarhia Bisericii le ignoră cu desăvârșire. În viziunea sa, corpusul canoanelor constituie statutul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în care acesta își exprimase rezerva față de numirea lui ca superior al Capelei Române din Paris, în locul bizantinologului Vasile Radu, îi consacră un material plin de invective, drept contrargumente la campania filosofului cu privire la problema patriarhului-regent7. Deși nu intră într-o polemică cu Pr. Moșoaia, Nae Ionescu precizează că această chestiune a patriarhului-regent e mult prea gravă și angajează întreaga așezare religioasă pentru a putea fi ușor abandonată 8. Analizând discursul ministrului Cultelor și Artelor, Al. Lapedatu, ținut în Senat, cu ocazia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
studiului de față privește data prăznuirii Paștilor în 1929, ca urmare a unei încălcări canonice. În această campanie este antrenată o parte reprezentativă a discipolilor din Școala lui Nae Ionescu, aceștia făcând o adevărată risipă de erudiție teologică și purtând polemica la un nivel maxim de competență. Pentru a putea reliefa mai bine această campanie pascală, ne-am propus prezentarea diacronică și sintetică a unui vast tablou care să surprindă articulațiile unei dezbateri teologice majore în care laicatul creștin reprezentat de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
adoptat de Bisericile Ortodoxe, acestea menținându-l pe cel iulian, până la Conferința panortodoxă de la Constantinopol, din 1923. Biserica Ortodoxă Română l-a aplicat începând cu 1 octombrie 1924, dată care devine 14 octombrie. În vara anului 1928, Cuvântul găzduise o polemică între George Racoveanu și Constantin Dron preot, traducător și autor al unor lucrări de drept canonic, printre care "Canoanele. Text și interpretare, vol. I (1933) și vol. II (1935) -, pe tema revizuirii canoanelor, plecând de la teza de doctorat a acestuia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Teodosie se menține în Orient, dincolo de 1435, regăsindu-se și astăzi, în mentalitatea națiunilor est-europene1. Problematica reală este amestecul spiritualului și al temporalului, de dincolo și de aici, teologia și politicul pe care numai instituționalizarea precisă o poate descurca. Polemica dintre teologul care pretinde să extragă esența pură și omul politic care stabilește compromisuri adesea îndoielnice, este permanentă 2. Viziunea Orientului este cea a unei simfonii sau armonii a autorității spirituale și a puterii temporale, fără ca una să o excludă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu putea să se dispenseze de Ecclesia, ca parte integrantă a nației. De aceea, urmând semnele realității, Biserică preferă să intre în conflict cu statul decât să se desolidarizeze de națiune. Problema raportului dintre Ortodoxie și naționalism a născut numeroase polemici în perioada interbelică, care au condus la o inflamare a spațiului intelectual. Ne rezumăm la discuția dintre Radu Dragnea, "gânditor de calitate și autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un viitor posibil. Mulțumirile mele se îndreaptă către directorul Editurii Humanitas, domnul Gabriel Liiceanu. Dedic paginile de față părinților mei, Mihaela și Dumitru Stanomir, și memoriei bunicilor mei, Constanța și Iordache Hărăbor. Un vis al inteligenței libere Dincolo de rezerve, dincolo de polemici, dincolo de distanța veacului și jumătate care ne separă de momentul înființării Junimii de către Titu Maiorescu, P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi, datorăm acestui cerc intelectual, literar și ideologic maniera în care românii înțeleg săși imagineze modernitatea, în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la tipul de paradigmă de interpretare întemeiat pe opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor politice românești - Junimea nu a produs contribuții sistematice, ci șia decantat viziunea prin intermediul polemicilor. Articolele din Critice, nota țiile din Istoria contimporană a României, discursul parlamentar sunt marcate de această presiune a contextului în care au fost elaborate. Temele sunt formulate și revin ulterior, iar intervențiile de natură intelectuală sunt marcate de actualitatea momentului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se deplasează pe liniile polemicii păgâne contemporane, întrucât caricaturizarea creștinismului este definită din perspectiva pozitivității medio-platonice. În ansamblu, gândirea sa pretindea o cunoaștere adecvată a activităților celor credincioși și o inserare a creștinismului în schema religioasă a lumii greco-romane. 4.4. Creștinii în descrierea neutrală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regăsea voința de afirmare a libertății și a conștiinței proprii. 2.2.4. Tertulian Personalitate de natură pasională și contrară oricărui tip de compromis, Tertulian (155-230), unul dintre primii scriitori bisericești în limba latină, și-a marcat scrierile printr-o polemică foarte vivace. Alături de operele sale apologetice, prin care revărsa asupra păgânilor aceleași acuzații pe care aceștia le aduceau creștinilor, a compus tratate doctrinare și morale unde și-a exprimat adversitatea față de filozofia greacă, pe care o considera, dacă era folosită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creștinismului oferind contribuții deosebite elaborării teologice grecești. Ulterior, când s-a exprimat prin categorii preluate din filozofia greacă, avea să cadă în aceiași contradicție ca și Tatianus. Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa, era o reflexie a refuzului concepției unui stat sacralizat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce participă deplin la viața socială, deși nu se face nici o mențiune despre funcțiile civile. Pe de altă parte, dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie (Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul în care cineva trăiește duce la interpretarea exclusivistă a categoriei de patrie în opoziție cu gândirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În fața intrării masive a barbarilor în Imperiu și implicit în armata romană, mulți păgâni trec la creștinism din interes politic sau personal. În aceste condiții periculozitatea sălbăticirii armatei prin prezența barbarilor devine tot mai pregnantă în scrierile Sfântului Ieronim (346-420). Polemica împotriva barbarilor lui Flavius Stilicho (359-408) e prezentă, cu motivații și evaluări diferite, atât în autorii păgâni cât și în cei creștini. În ciuda motivelor religioase și ideologice diferite care apar între Theodosius I (379-395) și Eugenius (392-394), în momentul războiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și ar fi o mare greșeală să le situăm pe același plan. Atitudinea lui Tertulian s-a schimbat o dată cu cea a adeziunii sale la creștinism. Atât fragmentul din Apologeticum care afirmă și laudă prezența creștină din armata romană, cât și polemica opusă acesteia din De corona (Cununa soldatului), care ne mărturisesc doar existența soldaților creștini în trupele romane. La un moment dat și în chip neobișnuit, un soldat creștin a ajuns la concluzia că serviciul militar era în contradicție cu calitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții literare. Gazeta pierduse însă mult, deoarece îi lipsea atmosfera intelectuală, îi lipsea patima pentru adevăr și pentru polemica dezinteresată în jurul principiilor și al ideilor mari, pe care, în scurtul interval cât fusese redactor, Eminescu le-a comunicat, odată cu fiecare rând scris, cititorilor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
ateste, astfel, în termenii lui Kuhn, statutul său de "știință matură". Însă efortul susținut al cercetătorilor (în speță empirici) pe domeniul Științelor comunicării, de a identifica o astfel de (macro)teorie unificatoare, care să legitimeze obiectul cercetării, cum nici o altă "polemică politică" nu ar fi putut-o face, eșuează, spre sfârșitul intervalului pe care îl discutăm aici, sub îndrumarea profesorului Griffin. Se pare că intenția de a dobândi "respectabilitate academică în rândul colegilor din departamentele de psihologie și sociologie"38, pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
luni că, zece ani după plecarea mea din State, orientările umaniste și cele social-științifice au declarat armistițiu! Au declarat armistițiu, în baza observației de bun simț că un domeniu dinamic și viguros este mai valoros decât unul fragmentar, scindat de polemici sterile, cu toate tributare unui tip sau altul de dogmatism teoretic și metodologic. Al González reflecta, extrem de tranșant, pe marginea acestei chestiuni, spunând, clar și răspicat, că oricine consideră că interacțiunea simbolică umană poate fi studiată în baza unei singure
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în Proust, azi (1979) și în Compediu de literatură universală și comparată (I-II, 1997-1999). Vocația critică, autentică, este mereu dublată de o atitudine într-o măsură didactică, ceea ce influențează expunerea, cu toate că, atunci când situația o cere, autorul recurge la armele polemicii de idei. B. nu abdică de la condiția de critic nici atunci când scrie roman. În romanele Echinox de toamnă (1981), Pomul cunoașterii (1983), Calea amintirilor (1986), epica este impregnată de efectul lecturilor și al reflecțiilor asupra literaturii altora. Evidentă este îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
teoriile realiste ale Relațiilor Internaționale. Hans Morgenthau susține că "interesul național" obiectiv este puternic înrădăcinat în natura umană și prin urmare în acțiunile oamenilor de stat (Tickner 1988). Chiar și neorealistul Waltz (1959:238), care preferă explicații sistemice, a îmbrățișat polemica declanșată de Alexander Hamilton în Federalist Papers: "a presupune o lipsă a motivațiilor ostile între state înseamnă a uita că oamenii [bărbații] sunt ambițioși, răzbunători și lacomi". Pentru analista feministă Christine Sylvester (1990), miza acestui tip de analogie bărbat/stat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este dezagreabil o deprimă.) Μ Omul va rămâne mereu o entitate foarte greu de Înțeles și de explicat, deoarece el este, În același timp, ceva definit, dar și ceva aflat Într-o continuă transformare, devenire. Μ Pentru a Întreține o polemică trebuie să deții fie forța argumentării, fie subtilitatea tactică a incitării orgoliilor partenerului. Μ Când un lucru este susținut cu fanatism, faptul acesta va trezi curiozitatea interlocutorului, dar Îl va face suspicios. Μ Cele mai multe dintre ideile pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Laura Bohannan vrea să le vorbească, cei din Tiv nu au deloc nevoie să aibă acces direct la ea. Cele câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac referire În principal la cartea lor interioară, intervențiile lor la Shakespeare, ca și cele ale studenților
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
vorbească, cei din Tiv nu au deloc nevoie să aibă acces direct la ea. Cele câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac referire În principal la cartea lor interioară, intervențiile lor la Shakespeare, ca și cele ale studenților mei În circumstanțe similare, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi dezvoltată de aici, cu privire la relația care se impune între text și operă și care, după cum bine se știe, este una ascendentă: "În concepția lui Lotman, trebuie să renunțăm definitiv să concepem textul ca fiind unul și același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Totuși, deconstrucția supune analizei și pune la îndoială distincțiile conceptuale fundamentale sau opozițiile, din filozofia occidentală, printr-o examinare detaliată a limbajului și a logicii textelor literare și filozofice. În studiile literare, deconstrucția se manifestă prin parodie, ironie, pastișă. În polemicile cu privire la tendințele intelectuale ale sfârșitului de secol XX, termenul de deconstrucție a fost, uneori, folosit, în mod peiorativ, pentru a sugera scepticismul frivol sau chiar nihilismul, în timp ce, în uzanță populară, termenul a ajuns să însemne de-montare/desfacere critică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]