4,200 matches
-
moment pentru că există tot timpul ceva incert posibil chiar cînd totul pare că s-a sfîrșit. Realitatea este produsul întîmplător al posibilelor și imposibilelor proprii protagoniștilor: cînd ele se modifică, se răstoarnă, realitatea se schimbă, se bifurcă. Fiecare om este posibilul negării umanului. A vorbi despre posibilele și imposibilele oamenilor e un alt mod de a vorbi despre credințele, prejudecățile, speranțele, dorințele, imperativele morale, tabu-urile, visele, temerile lor... Ideea de posibile-imposibile traversează toți acești termeni, limbajul în întregime. Seria noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să ne ferim să privim în față posibilele care ne paralizează, ne anihilează curajul necesar unei atitudini demne și, în mod sincer, fraternă. În prima parte a cărții n-am avut intenția de a răspunde la întrebarea "ce este un posibil, ce este un imposibil?" Explorarea noastră n-a urmărit o definiție sau explicații. Nu a defini și a explica, ci a explicita. Am încercat să facem palpabile diversele aspecte și implicații ale posibilelor și imposibilelor care ne fac și desfac
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilelor și imposibilelor care fundamentează o lume. În fața unei societăți sau a unei civilizații, cercetătorul trebuie să se întrebe: și dacă acest posibil sau imposibil constitutiv al lumii studiate s-ar inversa, (dacă imposibilul identificat s-ar transforma într-un posibil) ce s-ar întîmpla cu lumea respectivă? Kogii care ar hotărî că, pentru a extrage cărbune, scobirea pămîntului este posibilă, ar mai fi ei Kogi? E un demers care cere din partea cercetătorului multă imaginație. A CONTRASTA LUMILE Care sunt posibilele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
societății. Eternă (este cuvîntul strămoșilor, Tradiția), Legea exprimă un imperativ esențial: "unitatea". Cuvîntul șefului exprimă "voința societații de a fi unită". De ce se teme populația Guayaki, ce vor ei să împiedice? Divizarea societății, apariția șefilor, instaurarea raportului șef-subordonat, aceasta este posibilul pe care lumea lor încearcă să-l mențină imposibil. Posibilul care trebuie să rămînă un imposibil pentru ca lumea lor să-și păstreze identitatea și să reziste, este, după cum spune Pierre Clastres, "dorința nefastă": aceea de a domina și, complementul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
esențial: "unitatea". Cuvîntul șefului exprimă "voința societații de a fi unită". De ce se teme populația Guayaki, ce vor ei să împiedice? Divizarea societății, apariția șefilor, instaurarea raportului șef-subordonat, aceasta este posibilul pe care lumea lor încearcă să-l mențină imposibil. Posibilul care trebuie să rămînă un imposibil pentru ca lumea lor să-și păstreze identitatea și să reziste, este, după cum spune Pierre Clastres, "dorința nefastă": aceea de a domina și, complementul ei, de a fi dominat. Ce fac Guayaki, cum se organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru ca lumea lor să-și păstreze identitatea și să reziste, este, după cum spune Pierre Clastres, "dorința nefastă": aceea de a domina și, complementul ei, de a fi dominat. Ce fac Guayaki, cum se organizează ca să preîntîmpine pericolul, să împiedice acest posibil? Lumea Guayaki e la fel de politizată ca și lumea noastră, numai că puterea nu e deținută de un șef, ci de întreaga societate care exercită un control foarte strict asupra tuturor membrilor săi. Controlat de societate, șeful nu este stăpînul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
structurează, în bloc, lumea. Dacă Guayakii, boșimanii sau aborigenii australieni se organizează pentru a nu munci, o fac pentru a împiedica divizarea societății, inegalitatea. A munci, a produce dincolo de strictul necesar, înseamnă a deschide o breșă, am zice noi un posibil: înseamnă a face posibilă apariția șefilor, "dorința nefastă". Suntem într-atît prizonierii viziunii noastre despre lume, încît nu suntem în stare să pricepem ca să folosim propriul limbaj relația dintre lipsuri și libertate: Avem tendința să gîndim că popoarele de vînători-culegători sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
îi execută, fără îndoială, toate ordinele; or, acest stăpîn le ordonă tot timpul același lucru: să nu dea înapoi în fața dușmanului" (VII, 104). În Grecia sfîrșitului de secol VI î.Hr., regatele și tirania practic au dispărut. Grecii au inventat un posibil: o lume fără tiranie (fără rege, fără tiran), suficient de puternică din punct de vedere militar ca să poată rezista în fața dușmanilor exteriori. Acest posibil are un nume: polis (cetatea). Cînd îi atribuim lui Aristotel reflecția că omul este un animal
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nedemocratice: ele introduc un element de alegere deliberată, de selecție a celor mai buni cetățeni, aristoi, în locul guvernării de către poporul întreg 79." În dêmokratia, tragerea la sorți, instaurată de Clistene, este regula; alegerile sunt o excepție. Atenienii au inventat un posibil care îi uimește și astăzi pe oamenii moderni: este posibil să încredințezi soarta cetății unor cetățeni trași la sorți de pe liste de voluntari. Pentru a nu-i exclude pe cei săraci, cetățenii desemnați de sorți (membri în Consiliu, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Doctrina creștină enunță un posibil înspăi-mîntător și propune fiecăruia o cale de urmat pentru a încerca să îl facă imposibil. Lumea creștină inventează în mod complementar un posibil minunat, Paradisul. Competiția încrîn-cenată dintre catolicism și catarism este confruntarea dintre un posibil și un imposibil. Nu preoții, ci membrii clericului catar (Bunii creștini, Oamenii Buni, cum se numeau), sunt cei care, prin taina consolamentum, pot absolvi muritorul de toate păcatele și-i pot astfel garanta Paradisul. "Noi, Oamenii Buni, declară Guillaume Authié
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se declară în marea lor majoritate creștini, lumea modernă nu e creștină. Iadul n-o înspăimîntă, în Rai nu crede; în orice caz, nu suficient ca să fie considerată creștină. Pentru omul modern, condamnarea sufletului la suferința eternă nu e un posibil care să-l preocupe într-atît încît să caute să îl facă imposibil. Pentru primii creștini este imposibil ca fericirea oamenilor să fie pe pămînt; imposibil să nu fie de găsit în împărăția lui Dumnezeu. Catarismul occitan reprezintă un moment din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
preț să-i impresioneze. Or fi zei, or fi oameni? Istoricii nu au la dispoziție date care să le permită să stabilească exact care era convingerea intimă a împăratului. Poate că de la început și pînă la sfîrșit ezită între un posibil și un non-imposibil: pe de o parte, e posibil să fie zei, e posibil să fie oameni; pe de altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
îi vine ceasul. Dar mai ales, e posibil ca soarele să se oprească pe cer; în orice moment e posibil ca totul să se întoarcă în neant. E posibil ca mîine soarele să nu mai răsară. Cum să împiedici acest posibil, cum să eviți ca lumea să se oprească? Ca lumea să dureze, ca soarele să răsară în fiecare zi și să-și continue cursa pe cer, trebuie hrănit cu "apa prețioasă" pe care o cere de la bun început: sîngele. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cea a Imperiului aztec? Să examinăm, în mare, despre ce posibile și imposibile e vorba. E atitudinea personală a împăratului, considerată îndeobște drept mistică. Ezitările, nehotărîrea sa în fața spaniolilor duc cu gîndul la faptul că Moctézuma se închide într-un posibil: el crede pînă la capăt că e posibil ca ființele venite de aiurea să fie zeii care, conform Tradiției, trebuiau să revină să-și ia în primire lumea terestră. În plus, spaniolii și aztecii nu duc același război. Pentru primii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
omul modern e vorba de un mit. Fiecare lume consideră că realitatea unei alte lumi posibilele și imposibilele ei este bizară, dovadă certă a unei inferiorități culturale sau chiar mentale, dacă nu chiar manifestarea unei nebunii colective. SPAIME MODERNE: BARBARIA POSIBILULUI Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de condamnarea veșnică a sufletelor, aztecii de soarele care s-ar putea opri în loc. Care sunt spaimele omului modern? El este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
liber și, deci, responsabil. Științele umane sunt umane? N-a venit, oare, timpul să ne eliberăm de științele care se înverșunează în numele unei anumite concepții asupra științei să reducă, să nege libertatea și responsabilitatea noastră? DE LA CUNOAȘTEREA REALITĂȚII LA CUNOAȘTEREA POSIBILULUI În ce fel să le vorbești oamenilor despre aventurile lor încît să le sporești calitatea de a fi liberi și sentimentul de reponsabilitate? Cum să eliberezi trecutul, prezentul, viitorul? Paris, 12 iulie 1789. Susținut și iubit de popor, Necker tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aduce-o încrederea în eficacitatea liberei voințe umane". Chiar dacă un eșec tehnic, tentativa lui Renouvier reprezintă un curajos act moral, demn de toată considerația. Opunem dorinței de cunoaștere a realității, atît de naturală pentru omul modern, exigența de cunoaștere a posibilului. A încerca să cunoști nu ce a fost, nu ce este, ci ceea ce ar fi putut fi, ar putea constitui imperativul unui demers specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de cunoaștere a posibilului. A încerca să cunoști nu ce a fost, nu ce este, ci ceea ce ar fi putut fi, ar putea constitui imperativul unui demers specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar fi putut fi, ar putea constitui imperativul unui demers specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al secolului al XX-lea, nazismul. Istorici, sociologi, politologi, economiști, psihanaliști
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al secolului al XX-lea, nazismul. Istorici, sociologi, politologi, economiști, psihanaliști au scris tomuri întregi menite să ne facă să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pus mîna pe putere ar fi fost autoritar și nu totalitar; ar fi fost naționalist, dar nu rasist. N-ar fi existat Auschwitz, "umanitatea ar fi mai inocentă". Aceasta este, în rezumat, de-monstrația făcută de Ashby Turner Jr. A cunoaște posibilul înseamnă a transforma evenimentele obligatorii în evenimente întîmplătoare și deci a alimenta incertitudinea. Plecînd de la evenimente capitale pentru soarta umanității, istoricul american reușește să construiască un posibil, o istorie alternativă extrem de plauzibilă. Această cale de cercetare sporește incertitudinea față de trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în evenimente întîmplătoare și deci a alimenta incertitudinea. Plecînd de la evenimente capitale pentru soarta umanității, istoricul american reușește să construiască un posibil, o istorie alternativă extrem de plauzibilă. Această cale de cercetare sporește incertitudinea față de trecut și de prezent. Cu cît posibilul e mai verosimil, cu atît munca de cercetare creează incertitudine: Istoria a apucat-o pe un drum, dar ar fi putut la fel de bine să o apuce pe un altul, cu totul diferit. Umanitatea ar putea la fel de bine să fie astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lumea întreagă. Lucrările lui Joliot-Curie prezic că este vorba despre o reacție care degajă o cantitate enormă de enrgie. Autoritățile militare din Germania, Statele Unite, Marea Britanie, Franța gîndesc că energia atomică ar putea deveni o armă importantă. S-a născut un posibil. În octombrie 1939, la mai puțin de două luni de la intrarea Germaniei în război, armata nemțească rechiziționează institutul Kaiser Wilhelm pentru a face din el polul central al proiectului național de cercetare a energiei atomice. Contribuția lui Werner Heisenberg premiul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pune la punct bomba atomică precum imposibil este, pentru ei, ca nemții să nu caute, ca și ei, să se doteze cu arma nucleară; e posibil ca Hitler să dispună în următorii doi-trei ani de bomba atomică. Îngrozit de acest posibil, Albert Einstein, pacifist convins, susține cu totul proiectul Manhattan. Mijloacele umane și financiare afectate de militarii nemți pentru proiectul avionului-rachetă sunt comparabile cu cele alocate de responsabilii americani proiectului de bombă atomică. Mark Walker arată diferența de "percepție" între responsabilii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Un eveniment este posibil sau imposibil, el nu este mai mult sau mai puțin posibil; el nu poate să fie mai mult sau mai puțin imposibil. Ideea potrivit căreia un același eveniment poate fi considerat, în același timp, ca un posibil și ca un imposibil nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]