4,565 matches
-
reacție la regimul cultural stângist! Iar autorul subliniază chiar acest aspect: realizarea unei sincronizări între ideologiile stângiste ale "proletariatului român" și intelighenției americane. Mai mult, intrând în analiza de substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez Un veac de singurătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orientarea spre pragmatism nu surprinde; după revoluție, afirmă Codreanu, postmoderniștii români au fost interesați de ocuparea instituțiilor culturale, iar abia după 1995 au început ofensiva pe planul conceptelor, clasicizând ceva ce încă nu-și făcuse apariția în peisajul literar autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
planul conceptelor, clasicizând ceva ce încă nu-și făcuse apariția în peisajul literar autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din rezumatul final: în evoluția culturii europene și universale, ar exista trei paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din rezumatul final: în evoluția culturii europene și universale, ar exista trei paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul reprezentând doar faza crepusculară, de decădere a modernismului. Chiar François Lyotard, care a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel precum un proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în evoluția culturii europene și universale, ar exista trei paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul reprezentând doar faza crepusculară, de decădere a modernismului. Chiar François Lyotard, care a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel precum un proiect neconcluzionat, după opinia lui Jürgen Habermas. Astfel, după două decenii de zgomotoasă afirmare, postmodernismul se afla în declin, iar după 1990, se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel precum un proiect neconcluzionat, după opinia lui Jürgen Habermas. Astfel, după două decenii de zgomotoasă afirmare, postmodernismul se afla în declin, iar după 1990, se poate vorbi deja de sfârșitul postmodernismului... Se pune deci întrebarea legitimă ce va urma după postmodernism? Unii au propus termeni precum hipermodernism, postpostmodernism, paramodernism, globemodernism, cosmodernism etc., însă noua paradigmă care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel precum un proiect neconcluzionat, după opinia lui Jürgen Habermas. Astfel, după două decenii de zgomotoasă afirmare, postmodernismul se afla în declin, iar după 1990, se poate vorbi deja de sfârșitul postmodernismului... Se pune deci întrebarea legitimă ce va urma după postmodernism? Unii au propus termeni precum hipermodernism, postpostmodernism, paramodernism, globemodernism, cosmodernism etc., însă noua paradigmă care se configurează, atât în Occident, cât și în România, este transmodernismul, ale cărui fundamente au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precum un proiect neconcluzionat, după opinia lui Jürgen Habermas. Astfel, după două decenii de zgomotoasă afirmare, postmodernismul se afla în declin, iar după 1990, se poate vorbi deja de sfârșitul postmodernismului... Se pune deci întrebarea legitimă ce va urma după postmodernism? Unii au propus termeni precum hipermodernism, postpostmodernism, paramodernism, globemodernism, cosmodernism etc., însă noua paradigmă care se configurează, atât în Occident, cât și în România, este transmodernismul, ale cărui fundamente au fost puse în mod indirect de către Stéphane Lupasco, în spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Occident, cât și în România, este transmodernismul, ale cărui fundamente au fost puse în mod indirect de către Stéphane Lupasco, în spiritul a ceea ce se va cheamă transdisciplinaritate. Așadar, volumul de față face recurs la unele precarități, puncte slabe ale postmodernismului, pentru ca apoi să se refere la câteva contribuții universale și românești în planul gândirii religioase, științifice, sociologice și artistice, toate având drept scop punerea în evidență a unui ethos transmodern ca fundament al noii paradigme culturale destinată să ajute umanitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criză mondială declanșată de tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite. După părerea noastră, cartea Transmodernismul propune o teză solidă despre viitoarea și proxima modalitate de cuprindere a tuturor aspectelor culturale, istorice, sociale, deopotrivă, care urmează, firesc, aceleia numită postmodernism. Dacă postmodernismul propunea un nou tip de antropocentrism, aproape absolut, "transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o nouă sinteză a amândurora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
declanșată de tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite. După părerea noastră, cartea Transmodernismul propune o teză solidă despre viitoarea și proxima modalitate de cuprindere a tuturor aspectelor culturale, istorice, sociale, deopotrivă, care urmează, firesc, aceleia numită postmodernism. Dacă postmodernismul propunea un nou tip de antropocentrism, aproape absolut, "transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o nouă sinteză a amândurora. Ambele societăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai înalt decât muribundul (sau, după unii, defunctul) postmodernism. Și păstrând iarăși câte ceva din anticul De mortuis nil nisi bene ("Despre morți, numai de bine"), Theodor Codreanu, deși înfierează, în mod argumentat, epoca lui Zombie, generația Coca-cola, utopia jeunesse, feluritele nume ale postmodernismului, totuși nu se poate abține să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât muribundul (sau, după unii, defunctul) postmodernism. Și păstrând iarăși câte ceva din anticul De mortuis nil nisi bene ("Despre morți, numai de bine"), Theodor Codreanu, deși înfierează, în mod argumentat, epoca lui Zombie, generația Coca-cola, utopia jeunesse, feluritele nume ale postmodernismului, totuși nu se poate abține să nu dedice trei capitole Postmodernismului înalt, cu referire adică la trăsăturile (pozitive, dacă ni se permite) acestei paradigme, evocate și invocate de diverse personalități precum Gianni Vattimo, Jacques Derrida ș. a. De la "gândirea slabă" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din anticul De mortuis nil nisi bene ("Despre morți, numai de bine"), Theodor Codreanu, deși înfierează, în mod argumentat, epoca lui Zombie, generația Coca-cola, utopia jeunesse, feluritele nume ale postmodernismului, totuși nu se poate abține să nu dedice trei capitole Postmodernismului înalt, cu referire adică la trăsăturile (pozitive, dacă ni se permite) acestei paradigme, evocate și invocate de diverse personalități precum Gianni Vattimo, Jacques Derrida ș. a. De la "gândirea slabă" la deconstrucția derridiană nu e decât un pas; pasul următor ține de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nicovala se schimbă între ele la nesfârșit, aluzia la astfel de rotiri oarbe ar putea avea o legătură indirectă, transistorică, transmodernă deci, cu emblematica de tip comunist și, chiar mai departe, cu "revoluția" din 1989. După înfățișarea amplă a caracteristicilor postmodernismului de tip înalt, se trece la chestiuni mai terestre, și anume la Postmodernism și pragmatism, analizat în principal prin intermediul afirmațiilor lui Richard Rorty, cunoscut la noi cu volumul Contingență, ironie și solidaritate. Punând în discuție rolul filosofiei în cultura occidentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar putea avea o legătură indirectă, transistorică, transmodernă deci, cu emblematica de tip comunist și, chiar mai departe, cu "revoluția" din 1989. După înfățișarea amplă a caracteristicilor postmodernismului de tip înalt, se trece la chestiuni mai terestre, și anume la Postmodernism și pragmatism, analizat în principal prin intermediul afirmațiilor lui Richard Rorty, cunoscut la noi cu volumul Contingență, ironie și solidaritate. Punând în discuție rolul filosofiei în cultura occidentală modernă și criticând teoriile promovate de Ludwig Wittgenstein, filosoful american al cunoașterii consideră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
utilitar, însă este "combătut" la rândul său de către Th. Codreanu care este încredințat că, cităm, o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. În ordinea argumentației, apare aproape de la sine înțeles, capitolul despre postmodernism și spaima de identitate, temere proclamată de Guy Scarpetta și Leon Wieselter, unde se afirmă că "dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților, iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
durează, căzând pradă entropiei. În ordinea argumentației, apare aproape de la sine înțeles, capitolul despre postmodernism și spaima de identitate, temere proclamată de Guy Scarpetta și Leon Wieselter, unde se afirmă că "dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților, iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului." (p. 127), iar ca paradigmă larg socială este propus transnaționalismul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului." (p. 127), iar ca paradigmă larg socială este propus transnaționalismul în ethosul transmodernității. Mai specific, se face apoi trecerea la paradoxurile postmodernismului românesc, care provin din faptul că a existat dintotdeauna o falie între postmodernismul de import și lipsa suportului postmodernității la noi, nu neapărat în lipsa formelor culturale, însă atingând, cel puțin în literatură, o adevărată perioadă manieristă care persistă încă (v.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o întrevăd ca filosofie a viitorului." (p. 127), iar ca paradigmă larg socială este propus transnaționalismul în ethosul transmodernității. Mai specific, se face apoi trecerea la paradoxurile postmodernismului românesc, care provin din faptul că a existat dintotdeauna o falie între postmodernismul de import și lipsa suportului postmodernității la noi, nu neapărat în lipsa formelor culturale, însă atingând, cel puțin în literatură, o adevărată perioadă manieristă care persistă încă (v. Mircea Cărtărescu, cel care amintea de democratizarea culturală postmodernă); un alt paradox ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lipsa suportului postmodernității la noi, nu neapărat în lipsa formelor culturale, însă atingând, cel puțin în literatură, o adevărată perioadă manieristă care persistă încă (v. Mircea Cărtărescu, cel care amintea de democratizarea culturală postmodernă); un alt paradox ar fi legătura dintre postmodernism și noul tip de nomadism global, inserat în așa-zisa liberă circulație; alt aspect surprinzător este tocmai faptul că postmodernismul este, în esență, antieuropean. Dacă Th. Codreanu face în mod frecvent elogiul eminescian, însă cu măsură și dreaptă judecată, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care persistă încă (v. Mircea Cărtărescu, cel care amintea de democratizarea culturală postmodernă); un alt paradox ar fi legătura dintre postmodernism și noul tip de nomadism global, inserat în așa-zisa liberă circulație; alt aspect surprinzător este tocmai faptul că postmodernismul este, în esență, antieuropean. Dacă Th. Codreanu face în mod frecvent elogiul eminescian, însă cu măsură și dreaptă judecată, este clar că ajunge, la un moment dat, și la secțiunea dedicată clasicizării postmodernismului, cu unele retractări și excese inerente, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]