4,025 matches
-
fi Sándor, Francisc Păcurariu transpune o baladă de François Villon și o poezie de Andreas Gryphius, Pimen Constantinescu o fabulă de I. A. Krâlov ș.a. Lui Giovanni Papini i se publică în traducere un studiu despre arta dezumanizantă, privitor la prăpastia dintre ultimele mode ale artei și sentimentele profunde ale omului. Articole de orientare religioasă vin din partea câtorva înalți prelați: Nicolae Bălan, Policarp Morușca, Nicolae Colan, Teodor Scoradeț, precum și de la mirenii Romul Grecu, Ștefan Cioroianu, A. Nanu, Victor Lazăr, Horia Teculescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
Dar tu ești altfel, Faulques. Ochii tăi, prea plini de funcții defensive, vor să-I ceară socoteală lui Dumnezeu cu propriile lor reguli. Ori arme. Vor să intre În Paradis, nu la Începutul Facerii, ci la sfârșit, chiar pe buza prăpastiei. Deși la asta n-ai să ajungi nicicând cu o poză mizerabilă.” Locul acesta se numește golful Arráez și a fost ascunzătoarea corsarilor berberi.... Vocea femeii, vuietul motoarelor și muzica șalupei cu turiști au sosit de pe mare la ora exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l comite. „Persoana globală”29 a sinucigașului nu dispare Înghițită de rețeaua carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
politice, nu va aparține niciodată vreunui partid, ca Ernst von Salomon, care, deși cu idei asemănătoare lui Hitler, a refuzat totuși să devină nazist. La fel, Drieu consideră că „Între ideile gânditorului și ale omului de acțiune se Întinde o prăpastie”. El poate gândi ca un fascist - și o face cu infinită delectare - dar nu va acționa niciodată În consecință. Îndepărtarea de lume, Înstrăinarea maladivă, mizantropismul pornesc dintr-un dispreț programatic al oficialității, al osificatei structuri statale. Tot ceea ce decurge de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vînătoarea de vrăjitoare". Nietzche (1911:212) vede procesul în termeni generaționali: "ceea ce pentru tată este o minciună, pentru fiu devine o convingere". Pentru membrii Partidului din romanul lui Orwell, ca și pentru politicienii lui Arendt de pe timpul războiului din Vietnam, prăpastia dintre generații dispare. După cum am văzut deja, succesul unei minciuni îi poate determina pe mincinoși să creadă că ceea ce au inventat este adevărat; poate că ei au nevoie să se înșele singuri pentru a-și păstra respectul față de propria persoană
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eu norocul. Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. Frații tăi cei mai mari, atâți și atâți oameni voinici și deprinși cu nevoile n-au putut face nimic, și tocmai tu, un mucos ca tine, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi? Aici trebuie să fie ceva vrăji. Eu nu mă încumet, zise Prâslea, a prinde pe hoți, ci zic că o încercare de voi face și eu, nu poate să-ți aducă nici un rău. Împăratul se înduplecă și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și căutau prilej ca să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui..." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (f) "Acum e rândul meu să mă las în prăpastie, zise Prâslea, văzând că frații cei mari se codesc; când voi mișca frânghia, voi mai mult să mă lăsați în jos; și după ce veți vedea că frânghia nu se mai duce la vale, să puneți paznici, să păzească și, când
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) (b) "Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta." (Emil Gârleanu, Căprioara) (c) "Erau patru vechi prieteni. Vechi de când băiețelul trecuse pentru prima oară pragul casei pe piciorușele lui. De atunci se întâlneau la portiță în fiecare zi. Acolo era țara
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvinte sînt comune pentru ce-le trei limbi! Dacă ar fi fost o latinizare totală a geților după cotropirea romană așa cum susțin dogmaticii latrinității, atunci aceste cuvinte nu au ce căuta în limba română, logica nu poate să înghită asemenea prăpăstii chiar dacă au pretenții de adevăruri sacre. Cred că strămoșii irlandezilor au migrat din Anatolia după destrăma- rea regatului vechi hitit, au poposit în nordul Moldovei cîteva sute de ani unde au conviețuit împreună cu strămoșii noștri, dar săturîndu-se de meleagurile mioritice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
înapoiat murdara ghioagă ghintuită(sceptrul). A fost acuzat că anul trecut a ieșit(s-a răzvrătit) repede și a fost liniștit de Dardaneo, ruda sa unde și-a găsit refugiu. Neamul acesta a fugit și s-a oprit într-o prăpastie, trebuie să fie o minune și Soarele(Creatorul) să îi ajute să revină la veșnica credință a crucii”. Tăblița 31 ne povestește despre o altă campanie a lui Bazorio în Mesia împotriva rătăcirilor religioase a geților din sudul Istrului datorate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
T 39) care l-a dus pe Dima să treacă rîul(Mureș?) într-un loc periculos un-de apa era plină de sloiuri iar el a căzut rănindu-se rău. Șatra Bosof era îndurerată iar viitorul ei s-a dus în prăpastie. ,,Boero Bisto i-a luat comanda armatei cetății geților lui Beresio pe care i-a dat-o el mai devreme pentru că este gură-rea. Iarna, cînd treceau printr-un ostrov, calul l-a aruncat într-un șanț(pe Dima) unde s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Ne-a dus cu vorba zicînd că învățătura vie românească nu spune să iei azimă pentru a mărturisi. Astfel rudele au adus de mai multe ori bere ca jertfă sfîntului Zien. Așa, succesiunea nobilei șatre Bosof s-a dus în prăpastie. Însoțitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa adîncă și plină cu sloiuri de gheață. Pățania a fost înfățișată rudelor credincioase trecute la cele veșnice printr-o litur- ghie pentru pomenire. Privește cum este fața uliului care este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
există altfel razele soarelui nu s-ar fi târât / să o privească pe buza valurilor.” Un palpit de lirism e perceptibil în notațiile, în maniera lui Ion Vinea, ce aduc senzații provocate de contactul cu elementele: „Ploaia sapă în aer prăpăstii - / până la os te pătrunde delirul rece al peisajului. / Picură a galben clipele astea. Vântul aprinde mari focuri în câmpie / deconspirând tristețea calmă a miriștilor”. Pe alocuri, în Recviem pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
profesorul universitar doctor Dumitru Buiuc, a unei microcolecții, cuprinzând medaliile și plachetele dedicate personalităților care au lucrat aici: Ion Cantacuzino, Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă. GRIGORE T. POPA „Cântau ierburile sure cu liane, a netrăire În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, În pădurile din creste șuierau cânt de pieire Spre stihiile vrăjmașe, șerpilor ascunși în spini”. Având ca preambul aceste versuri, s-ar părea că prezentăm nu un medic și profesor de excepție, ci un poet și publicist „cel
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără precedent a armelor nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează. Prăpastia între elita infimă aflată în posesia "cunoașterii" și cei care suportă consecințele acesteia în viața de toate zilele n-a încetat să se adîncească. A devenit inevitabil ca, în aceste condiții, unele personalități ale lumii științifice și politice să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cele reprezentate de biologie, televizor și automobil. Sunt aici pericole înspăi-mîntătoare. Clonarea virtuală e o mare primejdie. Se mai produce și pierderea de contact cu realitatea, cu viața din cauza simulacrului, a ecranului interpus. Ne aflăm pe muchie de cuțit, cu prăpăstii de amblele părți, drumul e strîmt și trebuie să navigăm, avansăm fiind conștienți de riscuri. Cu-nosc multe persoane, mai ales intelectuali, sociologi și filosofi, care spun "E atît de periculos, nu trebuie să ajungem acolo". De altfel, acesta e adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe publicarea unui buletin bilunar, Transversale Știință/Cultură, care își propunea drept obiectiv "să lanseze dezbateri care să se plaseze în chiar centrul preocupărilor societăților noastre"124. Buletinul, după cum singur se prezenta, că-uta, "dincolo de barierele disciplinare dintre științele înseși și prăpastia care se deschide între știință și cultură, începuturi de răspunsuri la între-bările pe care le pune, de la un orizont la celălalt al Pămîntului, criza generalizată a individului, societății și mediului". Directorul publicației Trans-versalelor era Jacques Robin, iar printre membrii grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face ca, odată devenită profesoară și împlinind visul tatălui, care-și dorise atît de mult reușita socială pentru fiica sa, Claire să adîncească iremediabil prăpastia dintre ei și să nu mai găsească nicicînd vorbele potrivite pentru comunicare. Altfel, virtuozitatea limbii reprezintă una din atracțiile majore ale acestui roman inițiatic, desprinderea și metamorfoza adolescentei țesînd o rețea organică de fraze vertiginoase. Ea nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plin. Prizonier al unei absențe și absent din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa, Cioran știe că nedeterminarea este lotul său vital și că orice tentativă de identificare cu sine, asumată de cuvînt, nu va face decît să adîncească prăpastia. Că Dumnezeu este absent din inima sa și parusia imposibilă, mai treacă-meargă, dar ca propriul discurs să îl trădeze și să nu-l facă să coincidă decît cu intervalul este o condamnare la dislocare și ruină a unității interioare. [Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
concediază un lucrător; este ceea ce se vede. Și, nevăzând decât acest lucru, se zice: Iată cum mizeria urmează civilizației; iată cum libertatea este fatală egalității. Spiritul uman a făcut o cucerire și imediat un lucrător a căzut pe vecie în prăpastia pauperității. Se poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători, dar nu le va mai da decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la rabat. În
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este decât muncitorul care o conduce și o face să meargă. Rousseau, fiind convins că starea socială era o invenție umană, trebuia să plaseze foarte sus legea și legislatorul. Între legislator și restul oamenilor, el vedea distanța sau mai degrabă prăpastia care separă mecanicul de materia inertă din care este compusă mașina. După el, legea trebuia să transforme persoanele, să creeze sau să nu creeze proprietate. După mine, societatea, persoanele și proprietățile există anterior legilor, și, pentru a mă limita la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
admis, să nu protestați cu surprindere dacă și cei mai nefericiți vor și ei să beneficieze de el. Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați. Dar se deschid în sfârșit ochii, se vede către ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a înlănțuirii de cauze și efecte prin care a apărut într-un timp îndelungat justiția retribuțiilor providențiale, a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]