4,584 matches
-
64 mg ziua 16, 32 mg ziua 17, 16 mg ziua 18, 8 mg ziua 19 și 4 mg ziua 20. Cu această schemă am obținut rezultate foarte bune în tratarea puseelor din SM RR și SM SP, în care predomină deficite motorii, vestibulare și cerebeloase. Într-un studiu cu 2 faze, pacienții cu SM acutizată au primit fie doze mari regulate cu steroizi I.V., sau alții au fost tratați doar în timpul puseelor. La 5 ani pacienții tratați cu doze mari
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
obicei pierderi mari de substanță, retracții musculare și tendinoase, ce dau cicatrici vicioase, deformante, retractile. Din punct de vedere topografic, flegmoanele se pot clasifica în: superficiale (subcutanate); profunde (subaponevrotice); totale, suprași subaponevrotice (flegmonul Chassaignac). Semne clinice : în perioada de debut, predomină semnele generale: febra ridicată (39 40°C), frisoane, alterarea stării generale, insomnii, vărsături. Examenul local, constată o tumefacție difuză și dureroasă, la început în jurul porții de intrare a germenilor, un edem difuz dureros spontan și la palpare, cu piele întinsă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul secolului IV nu este complet creștinată, iar lupta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu modificarea numerelor de oxidare al unuia sau mai multor elemente din componența reactanților sunt reacții de oxidare-reducere. După sursele principale care pot furniza electroni, procesele redox se împart în: electronice, radiochimice, electrochimice, chimice, fotochimice, termice. În practica de laborator predomină reacțiile redox chimice și electrochimice În orice reacție chimică care decurge cu transfer de electroni se disting două procese bine definite: oxidarea și reducerea. Oxidarea este un proces ce decurge cu pierdere de electroni. În reacțiile de oxidare un element
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
dar în anumite condiții reacționează cu majoritatea elementelor în afară de N2, Au, Pt și Ir. În stare elementară, în molecula de S8 el se găsește în stare de oxidare 0. În consecință, va funcționa ca amfolit redox, adică oxidant și reducător (predomină caracterul reducător) disproporționând la cald în prezența apei, a bazelor alcaline sau a altor reactanți adecvați. Prin simpla mojarare, într-un mojar de porțelan a florii de sulf cu Hg metalic, la temperatură obișnuită, se obține HgS de culoare neagră
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
violența împotriva femeilor prin principiul său de non-intervenție în sfera privată și prin definiția juridică a violului dintr-un punct masculin de vedere, care presupune că absența unei forme clare de coerciție implică consimțământul femeii, în ciuda unui context în care predomină relațiile de putere genizate (Pateman 1989; Peterson 1992: 46-7). În teoriile convenționale din Relațiile Internaționale, actorul rațional și egoist este o metaforă pentru comportamentul statului într-un sistem internațional anarhic. Feminismul susține că modelul individului rațional nu poate fi generalizat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scenă, iar noi toți suntem actori” (W. Shakespeare). Dacă Într-adevăr este așa, dacă libertatea omului este cu adevărat Într-atât de Îngrădită de câmpul social, Înseamnă că dezvoltarea noastră psihică este mai mult sub semnul deficiențelor omenești, deoarece ceea ce predomină În spectacolul vieții este competiția acerbă, uneori dramatică, este continua goană după Înfăptuirea unor tendințe egoiste și mercantile. Eroul, revoltatul Întru adevăr și dreptate, este de regulă prigonit și nu o dată chiar ucis! (O dovedește aceasta Întreaga istorie a umanității
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în plină zi.// O, când voi lăsa totul la o parte/ Să ies în stradă și să strig cât pot:/ S-a petrecut o crimă, puneți mâna pe criminal,/ Puneți mâna pe mine, complicele." (O crimă săvârșită pe strada principală). Predomină o structură narativă, chiar și numai de suprafață, care se accentuează tot mai mult, devenind instrument esențial în poezia cu caracter subversiv din volumele Linia vieții (1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
politică, nu există cauză și efect, din perspectiva modului linear, reprezentativ al bilei de biliard și al sistemelor noastre republicane. Ne-am putea imagina că aici cauza și efectul sînt matricea separării reprezentate (cauză)-reprezentant (efect), sau invers, tipul care predomină în societățile noastre occidentale actuale: reprezentant (cauză), reprezentat (efect), alt mod de a spune, ca Duguit, guvernanți și guvernați. Nimic din asta aici: cauza este efectul, efectul este cauza, el este în totalitate în cauză. O singură mișcare care se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Vom vedea că în aproape toate cazurile practice funcționează atât sistemul centric, cât și cel excentric. Coeficientul de corelare a acestora variază însă foarte mult. Ar fi folositor să dau aici două exemple în care fie un sistem, fie celălalt predomină în mod evident. Schița din figura 7 provine de pe o mandală japoneză de prin anul 1000 d.Hr. Opt Buddha și Bodhisattva o înconjoară pe zeitatea supremă, Vairocana, din care radiază energia creatoare de jur-împrejur. Ierarhia religioasă este exprimată prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îi conferă o dominantă greu de egalat de alte obiecte. Ca stabilitate îi urmează tigaia cu capac, a cărei întindere pe orizontală creează o relație echilibrată cu vectorul vertical. Pâlnia mică este cel puțin dreaptă și simetrică, dar pe farfurie predomină un centru independent și plosca albastră din stânga se abate ostentativ de la verticală. În ceea ce privește aranjamentul ca un tot unitar, partea de jos a pânzei este ocupată de două obiecte compacte mari, care confirmă anizotropia spațiului pe verticală. Ele | 41Centrii și rivalii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de deasupra. Perspectivele oblice reprezintă un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ansamblu. Mai mulți factori determină forța relativă a celor două viziuni în fiecare dintre cazuri. Psihologia gestaltistă a percepției vizuale ne arată că, cu cât structura este mai regulată, echilibrată și simetrică, cu atât este mai posibil ca ea să predomine. Comparați mandala din figura 7 cu schița după lucrarea lui Bruegel, Luilekkerland (Țara unde curge lapte și miere) din figura 116. Mandala, afișând o simetrie centrică perfectă în planul frontal, nu prezintă nici o tendință de a se ascuți în partea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Ioan, dar nefiind observat de acesta, deoarece privește într-o porțiune a cerului în care nu este nimic de văzut. În tripticul lui Dieric Bouts prezentat în figura 118, ambiguitatea oarecum supărătoare face loc unui dublu înțeles. În planul frontal predomină încă o ierarhie arhaică. Grupul judecătorilor, prezidat probabil de împăratul roman însuși, ocupă centrul de echilibru al compoziției magistrale, iar cei doi sfinți, Sf. Ieronim și Sf. Bernard, asistând la scenă de pe margini, își țin capul la aceeași înălțime. Cei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
abstracte regulilor simple ale staticii fizice, bazându-se mai ales pe verticale și orizontale, pe linii drepte și curbe elementare, pe simetrie și repetiție. Într-un astfel de mediu, tema principală a investigației noastre se conturează și mai direct. Rețelele predomină Clădirile, executate din materiale grele, depind mai mult decât alte mijloace vizuale de atracția excentrică a gravitației. Ele răspund acestei puteri externe organizându-și formele în jurul verticalei. În al doilea rând, datorită relației sale simetrice cu verticala, un rol de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrii pot fi găsiți în orice configurație spațială și, prin urmare, vectorii care îi urmăresc vor fi îndreptați în oricare dintre direcții, numai în anumite condiții fiind favorizați unii dintre aceștia. În practica traiului domestic și urban, astfel de condiții predomină. Nevoia de ordine cere relațiile spațiale cele mai simplu de obținut, iar expresia artistică a desenului arhitectural tinde să colaboreze strâns cu această ordine avantajoasă. Dominația rețelelor favorizează sistemul excentric în desenul arhitectural și, din moment ce rețelele nu au un centru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și mijloace se opune preferinței mondene pentru diferențele individuale și eliberarea de uniformitate. E o preferință care își are bastionul în arte, filosofie și științele sociale, dar se oprește în mod necesar la științele naturale, în care universalitatea legilor naturii predomină, ca o premisă indispensabilă. Se ajunge la întrebarea dacă schemele organizării vizuale discutate în această carte aprofundează fundamentul funcționării omului, pentru a extrage ceea ce toți oamenii au în comun, sau dacă aceste scheme operează la un nivel atât de ridicat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
abatere de la normele morale, așa cum apare ea În intențiile, conduitele, acțiunile persoanei. La originea acestor manifestări stau pulsiuni negative dar, În egală măsură, și o anumită participare a conștiinței pervertite, care este caracteristică acestei categorii de persoane, la care viciile predomină În raport cu virtuțiile. Starea de imoralitate Nu putem Înțelege și explica patologia psihomorală fără a analiza În prealabil condițiile sau natura stării de imoralitate caracteristică persoanei imorale, Înclinată către rău. Imoralitatea nu se reduce numai la absența moralei, a principiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă aci toamna e abundent și continuu pluvioasă sau dacă predomină culoarea gri, așa cum a afirmat poetul într-un interviu, ci pentru că imaginea «marelui sfios al literaturii romîne» nu se potrivește cu retorica evocărilor, sonoră. Bacovia trebuie - cred din ce în ce mai mult - înfățișat cu sobrietate, om și idee, o idee care însă nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apreciere de regulă realistă a obstacolului frustrant și de anticipare a pericolului amenințării - frustrația este trăită în special ca o stare internă de „conștiintă” deosebit de complexă, exprimată printr-o mare varietate de forme și nuanțe ale proceselor afective (printre ele predominând sentimentele complexe, care includ elemente de ordin intelectual și voluntar). În sfârșit, dacă în lumea animală „gama reacțiilor” comportamentle la frustrare este săracă (desemnând mai mult „atacul” și „fuga”), în lumea umană se înregistrează o mare diversitate de reacții: de la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
finalitate negativă. Astfel, sub raportul conținutului, el desemnează, la acest nivel, blocarea în primul rând a satisfacerii unor trebuințe biologice, semnifică dominarea stărilor și reacțiilor afective primare, precum și folosirea mecanismelor homeostatice de adaptare. Sub raportul finalității, - deoarece la acest nivel predomină forma pasivă de adaptare, caracterizată prin păstrarea acelorași mijloace de adaptare (prin care se manifestă fenomenele de automatism rigid), - fenomenul de frustrație semnifică revenirea spre trecut, spre echilibru anterior. 2) Formele superioare de conduită, caracteristicile nivelului psihologic de integrare (adaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
special, blocarea cursului satisfacerea unor trebuințe organice de către un obstacol concret exterior, la nivelele psihologic și socio-cultural ea semnifică contrarierea conștinței de sine ca valoare, a unor trebuințe „spirituale” și „materiale” specific umane, de către o varietate de agenți frustranți. Vor predomina, prin urmare, la aceste ultime două niveluri, motivațiile superioare, de ordin social, și o mare varietate de conflicte de tip intra și inter personal, dintre care menționăm câteva: a) conflictul între motivația lucidă, conștinetă, și motivația subconștientă (conflict mult dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la frustrare într-o manieră mai puțin imediată și evidentă, și într-o gamă mult mai variată de reacții, aceasta ca rezultat al maturității gradului rezistenței individuale la frustrare - condiții psihologice vor favoriza adoptarea unor forme de comportament în care predomină funcțiile intelectuale superioare. Tânărul va reuși, de exemplu, să accepte criticile judicioase și să se justifice mai mult rațional, decât afectiv; va reuși să adopte „agresiunea” ca modalitate de răspuns la frustrare nu atât în forma sa directă, cât în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor revendicări egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]