70,602 matches
-
34. Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce vrei? s-a răstit la mine. Din apartament se auzea un meci de fotbal, la televizor. Se mai auzea și vocea tare, mitocană, a unei femei. Doamna Popescu, am presupus. Țipa la cineva. - Domnul Popescu? l-am întrebat pe cel pe care îl aveam în față. - Da. Ce e? - Am venit să vă comunic ca l-am văzut astăzi pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și vreau să vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în zid. Deținutul trebuie să fi făcut un efort de acrobat, ba chiar contorsionat, ca să-și treacă brațul prin două rânduri de gratii, așa încât să-și fluture mâna în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar oare ținta este climaxul? Sau cursa spre acea țintă e concurată de un alt impuls ce se agită împotriva curentului, revenind asupra clipelor, impulsul recuperării timpului? Dacă am vrea să reprezentăm grafic ansamblul, fiecare episod cu apogeul său ar presupune un model cu trei dimensiuni, poate patru, sau nici un model, căci fiecare experiență e de nerepetat. Actul sexual și lectura se aseamănă cel mai mult prin faptul că în ele se deschid timpi și spații diferite de timpul și spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost curățat de orice situație prestabilită, prin care faptul că eu și Franziska ne-am vedea mai des ar implica o relație între noi, definită cumva, eventual în vederea unei căsătorii, sau măcar în a ne considera ca o pereche, presupunând o legătură ce s-ar extinde la respectivele familii, rude în linie ascendentă și descendentă, la frați, veri; o legătură între ambianțele în care trăim, cu implicații în sfera veniturilor și a bunurilor patrimoniale; o dată dispărute, prin urmare, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cap. — Acolo-i partea nu tocmai ordonată a casei, se destăinui el. Poate ar fi bine să o vizităm altădată. Mma Ramotswe clătină din cap, iar domnul J.L.B. Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu căsătoria, presupuse el; nu trebuie să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el resemnat, deschizând ușa. Recunosc, trebuie să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus, îmi veți putea răspunde cu da sau nu. Pur și simplu. Da sau nu. CAPITOLUL TREI Băiatul îndrăgostit de Africa — Am venit în Africa acum doisprezece ani. Aveam patruzeci și trei de ani, iar Africa nu-mi spunea nimic. Presupun că aveam ideile pe care le are toată lumea - un talmeș-balmeș de imagini, cu vânat mare, savana și vârful lui Kilimanjaro ițindu-se dintre nori. De asemenea, îmi imaginam foametea și războaiele civile și copiii rahitici, pe jumătate goi, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intrase într-o încurcătură din motive politice dincolo de graniță. Apoi, mai era un german din Namibia, un bărbat bărbos, înalt și deșirat, care avea niște idei în legătură cu îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
imaginați. Înțelegeți, în America neapărat trebuie să termini o facultate. Dacă nu, atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și studiile și petrecându-și restul vieții într-o comună. Presupun că mai toți părinții au astfel de gânduri când le pleacă odraslele în lume să facă ceva idealist. Am dezbătut problema îndelung cu Jack și m-a convins că ar fi mai bine să fiu de acord cu propunerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu dăduse de mâncare găinilor de acasă, din Gaborone. Așa că s-a hotărât să se întoarcă înapoi în marșarier. Închipuie-ți în ce hal a ajuns cutia de viteze. Și, dintr-o dată, tărășenia a ajuns pe buzele tuturor. Ei au presupus că eu am fost cel care a dus vorba, dar eu n-am spus nimănui nimic. Un mecanic ar trebui să fie ca un preot. N-ar trebuie să vorbească despre nimic din ce vede. Mma Ramotswe fu de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era diferit. Nu i se păruse că americanca ar fi dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele lor. Când era doar o fetiță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este să te întorci la început. Începe cu începutul.“ Începutul, presupunea ea, se află la ferma unde puseseră bazele proiectului Burkhardt și prietenii lui. Nu va fi greu să găsească locul în sine, deși se îndoia că va descoperi ceva. Cel puțin, însă, îi va oferi o perspectivă asupra cazului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la creșa maternității până când sora lui s-a simțit mai bine. Apoi, i-au externat. În pavilionul TBC aveau nevoie de paturi pentru alți bolnavi și nu era treaba spitalului să aibă grijă de o fetiță mosarwa și un bebeluș. Presupun că s-au gândit c-o să se-ntoarcă la tribul ei, după cum se și întâmplă de obicei. Una dintre surorile de la spital s-a arătat îngrijorată văzând o fetiță care stătea în poarta spitalului și și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copii. Fetița în scaunul cu rotile, îi zâmbi, iar băiatul stătea lângă ea atât de serios, cu ochii plecați în semn de respect. Trase aer în piept. Sunt clipe în viață când pur și simplu trebuie să acționezi, iar asta, presupunea el, era una din acele clipe. — Copii, v-ar plăcea să veniți să stați la mine? întrebă el. Doar un timp, să vedem cum ne-nțelegem. Fetița se uită la Mma Potokwane cerându-i parcă o confirmare. — Rra Matekoni o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu i se oferise nimic. Oare cum era posibil așa ceva? Îi explicase una din celelalte fete care nu avusese succes la angajare. Se prezentase și ea la interviuri, fără nici un rezultat. — Angajatorii sunt bărbați, nu-i așa? o întrebase ea. — Presupun, răspunse Mma Makutsi. Bărbații conduc aceste afaceri. Ei își aleg secretarele. — Și cum crezi tu că hotărăsc bărbații cine obține slujba și cine nu? Crezi că se orientează după notele noastre? Așa crezi tu? Mma Makutsi rămase tăcută. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acestei mașini, o lăudă el. O să țin minte asta. — Câți cilindri are o astfel de mașină? se interesă fetița. Șase? Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi și se întoarse spre băiat. — Ei bine, câți cilindri crezi tu că are mașina aia? — Unul? presupuse băiatul cu voce stinsă, continuând să se uite în pământ. — Unul!? îl luă peste picior sora lui. Nu-i un motor cu combustie internă! Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Motor cu combustie internă? De unde ai auzit tu de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică receptorul și formă un număr pe care-l avea notat pe o bucată de hârtie. — Aș dori să vorbesc cu un inspector, văr rog, ceru el. Nu cu un sergent, ci cu un inspector. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are în față pe domnul J.L.B. Matekoni și pe cei doi copii adoptivi ai lui, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar ea era dăruită cu acest har. Și de ce n-ar fi? Mma Ramotswe îl învățase că nu există nici un motiv pentru care femeile n-ar putea face tot ce-și pun în minte. Fără nici o îndoială, avea dreptate. Se presupune că detectivii particulari nu pot fi decât bărbați, dar uite ce bine s-a descurcat Mma Ramotswe. A fost capabilă să-și folosească puterea de observație și intuiția feminină ca să afle lucruri care îi puteau scăpa unui bărbat. Așa că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
domnul J.L.B. Matekoni. Mi-a spus că-i foarte dificil să faci scăpat pe cineva acuzat de port ilegal de armă. Judecătorii, pur și simplu, nu-i cred dacă afirmă că n-au știut că au o armă asupra lor. Presupun din start că-i vorba de-o minciună și-i trimit la închisoare pentru cel puțin un an. Dacă au condamnări anterioare, și de obicei au, primesc mai mulți ani. Mma Ramotswe duse cana la buze. Îi plăcea să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei, a ei și a domnului J.L.B. Matekoni. Într-o zi o să meargă la orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Așa, așa... mai lucrează din adjective. - ’nțeles! Capisci. Se face, scoatem niște lacrimi de la cititori, din stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i-au crescut gheare și blană și s-a făcut lup? Sau a început să zboare? Haida-de, că-i prea de tot... Disputa darwiniană începea să se încingă, așa încât mi s-a părut normal să ne întoarcem la muflonul nostru, presupus mâncat cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă surprind întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe teren. Au izbucnit cu toții în râs: - Fugi de-aici, dom’ profesor! mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
convingă că, numai fiindcă mă născusem diform, eram un adevărat fiu al lui Scaraoțchi și au sfîrșit prin a mă convinge... Dar unde e tatăl meu, dracul ? Nu mi-a sărit niciodată În ajutor și toate răutățile pe care se presupune că trebuia să mă Învețe să le fac le-am Învățat eu singur, pentru că mi le făceau alții mai Întîi mie... Dacă eu nu sînt În stare să exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am suferit, cum ar putea cineva să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
favorită, pentru a citi pe litere și cu voce tare primele capitole din Don Quijote, mirîndu-se, pe măsură ce Înțelegea ce citea, de nenumăratele aventuri care i se puteau Întîmpla unei ființe omenești pe pămînt; aventuri pe care niciodată nu le-ar fi presupus realizabile, căci Oberlus nutrea ferma convingere că tot ceea ce nu era direct legat de mare nu avea nici măcar motiv să existe. O săptămînă mai tîrziu, a Început să-i ceară lui Dominique Lassa să-i lămurească probleme care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine chibzuite planuri. Cel de-al treilea prizonier, Dominique Lassa, dădea semne că și-ar fi pierdut controlul după execuția lui Georges și era de presupus că se simțea vinovat de moartea prietenului său, ca și cum simplul fapt de a fi fost pus În dilema de a ucide sau a fi ucis ar fi transferat pe umerii lui Întreaga răspundere a unei crime atît de abjecte. - Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]