95,170 matches
-
și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare, după perdele groase de tristețe, nemulțumiri și neputință. Bine că putea să-și ascundă frumusețea interioară cu atâta strășnicie, de parcă ar fi riscat să fie jefuită dacă o lăsa la vedere, dar nu era în stare când venea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să o scoată. Parcă primise sentința de condamnare la moarte, atât era de tensionată. Scoase scrisoarea din închisoarea albă a plicului și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
De ce tot prelungești propriul chin? - Trebuie să înving acest efect pe care îl are asupra mea. - Așa? Prelungind agonia? - Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te complaci în situația în care te afli? Adică aceea de a nu realiza nimic în viață? Poți mai mult de atât! Încearcă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
declanșă în mintea ei. Din nou. Își aminti de senzația pe care o avea de fiecare dată când ieșea din acasă, aceea că e urmărită. Se duse la fereastră. Mașinile treceau grăbite pe strada aglomerată. Oamenii se îndreptau netulburați de privirea ei spre destinații necunoscute. Frunzele din copacul care umbrea fereastra de unde analiza tot ce se putea vedea de acolo, erau nemișcate, vântul hoinărind pe cine știe unde. Nimic nu-i oferea nici cel mai mic indiciu că cineva ar spiona-o. „- Unde
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul fusese cel scontat, îi aduse strălucire în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu întârziase să apară. Un semnal de alarmă însă se declanșă în mintea ei defectă: „- Nu e suficient! Nu e suficient! Pășește în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu părul negru strălucind în lumina puternică a zilei, care îi bloca drumul. - Ce vreți să spuneți? întrebă Karina surprinsă și nedumerită de afirmația persoanei care apăruse brusc, de nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
simt inima. Unde e?” îi veniră în minte cuvintele unui medic atunci când făcuse o consultație din cauza durerilor repetate. „- Nici eu nu vreau să te mai simt. De ce te simt? Vreau să încetezi să mai bați.” Ridică pleoapele grele, umede, iar privirea îi căzu pe hârtia albă pe care erau scrise cu litere de tipar, cuvintele lui. Întinse mâna spre ea, dar distanța era mult prea mare pentru a ajunge să o atingă, să o ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vadă dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și ieși veselă din magazin. Vânzătoarea o conduse cu aceeași privire sceptică, neobișnuită cu astfel de clienți, dar ei nu-i păsa. Oricum, așa fusese privită de când se știa. Anormală. Uneori îi plăcea această anormalitate, alteori însă era o greutate mult prea mare și nu o putea duce prea mult. Ajungând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care îi plăcuse încă de când îl văzuse. Timid, nu se apropia niciodată mai mult de o privire intensă, care o intimida, dar îi rezista oricât era nevoie. Ochi negri, pătrunzători care parcă îi citeau gândurile. Don’t cry... Nu plânsese, chiar dacă momentul fusese mult prea scurt pentru dorința ei arzătoare de a-i sta în brațe. O
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea, doar că ea își dorise o continuare, un dans mai lung, o trăire de durată. Dar, el doar atât își dorise, iar ea acceptase cu atâta ușurință voința lui, încât nu insistase să-l atragă într-o relație, deși privirile li se intersectau atât de des, ca o chemare mută din partea fiecăruia. O chemare neînțeleasă de celălalt. Și rămăsese doar dansul, niciunul apropiindu-se mai mult de frică să nu șteargă amintirea vrăjii care îi unise pe ringul de dans
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de pantaloni asortați, își aplică un machiaj discret și se simți pregătită să înfrunte marea provocare. Ieși din casă hotărâtă și foarte sigură pe ea, cu mapa cu acte în mână. Trecu pe lângă cutia poștală fără să-i arunce o privire. Chemă un taxi și se așeză comod în spatele șoferului. Avea, în sfârșit, acel sentiment de siguranță că lucrurile se vor aranja în favoarea ei. De parcă simplul fapt că avea curaj să meargă la interviu îi și asigura succesul primirii postului. Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un pas, dar nici să țipe. Se blocase, acolo
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
creație a omului, câtă vreme oameni de seamă ne sfătuiesc neîncetat ca să ne întoarcem înapoi la natură! Pe fete le usucă dorurile și pe băieți îi ard călcâiele! Este bine ca din când în când să mai aruncăm câte o privire în urmă spre a vedea dacă drumul ales n-a apucat pe căi greșite..... N-azvârli la gunoi ce-ai agonisit cu trudă, să nu regreți mai târziu, pune deoparte, cine știe la ce-ți va folosi!... De obicei nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sfaturi și veți deveni nepoți de mare valoare... Să scrii cărți este o bucurie; să le citești o încântare. Cartea - puntea de legătură dintre scriitor și cititor... Iubirea se cade a fi curată precum apa izvorului născut din pieptul muntelui! Privirea țintă înainte spre atingerea unui ideal, nu exclude întoarcerea în trecut „din vreme-n vreme”vorba poetului. În întreaga lor viață unii întreabă, alții răspund... Ciudat e că pe unii îi interesează doar întrebările, pe alții doar răspunsurile... Sunt scriitori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticioasă, pe de o parte, partea de sus în apele științei, pe de altă parte, Marina inductiva, prin misterioasa lege a contrastelor, brănuita-brunetă, vis făcut carne cu ceva dintr-un arbust viu în a sa încarnare de arbust reîmbrăcat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ritmic cât va fi posibil și, nu încape îndoială, fragedele celule ale embrionului se vor face mai armonioase... Vino, apropie-te, așează-te aici... Dar... Dar acum ascultă! Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va deschide caiețelul. Casa era în mod demn pregătită ca să-l primească; tavane înalte, cum se fac acum, iluminată, aerisită, antiseptică. Peste tot barometre, termometre, pluviometre, aerometre, dinamometre, hărți, diagrame, telescop, microscop, spectroscop, care pe unde vrea să-și plimbe privirea dă de știință; casa este un microcosmos rațional. Și se află în ea altarul său: o cărămidă pe care este gravată Știința, și de ea o rotiță montată pe axul său; întreaga parte a simbolicului, adică religiosul, cum zice don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o va pierde apoi. Stră-străbunicul nostru, antropopitecul și vărul de-al doilea, cimpanzeul.... Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă! Și se retrage mai mult în somn. Alte dăți îi pune un văl pe ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
însemne: degetul meu! vai! degetul meu. Și de la al meu, la eu, nu mai e decât un pas, un singur pas, de la posesiv la personal, pas prin care durerea se împlinește. Și eu-ul, conceptul de eu.... Văzând cu ce priviri dezorientate îl privește Marina, Avito tace, cufundându-se în propriul eu. * Carrascal veghează la evoluția micului sălbatic, meditând la paralelismul dintre evoluția individului și a speciei, cum se spune, între ontogenie și filogenie. "Mama sa îl va face fetișist își
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Apolodoro este format, grație frecțiilor auriculare, ale anfioxus-ului psihic, acum a venit să locuiască în orașul nostru, după spusa lui Carrascal, insondabilul filosof, don Fulgencio. Don Fulgencio Entrambosmares e un om intrat în vârstă și ieșit din iluzii, cu privire ștearsă care pare că se pierde în infinit din cauza puținătății vederii asupra întregului, cu atitudine liniștită și de cuvânt cu care subliniază aproape tot, cum zic admiratorii săi, că vorbește în cursive. Niciodată nu-și prezintă soția, căci îi e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și ceea ce proiectează pentru fiul său. Don Fulgencio îl ascultă liniștit, întrerupându-l de două ori cu gestul episcopal pentru a așterne vreun aforism sau a scrie vreun lucru sau niciun lucru anume. Concluzionând expunerea sa, rămâne Carrascal sorbind cu privirea chipul maestrului, simțind că în spatele său are pe Simia sapiens iar în față, la augustul cap al filosofului, " Dacă nu am fi avut bărbați, ar fi trebuit inventați". Don Fulgencio rămâne cu capul plecat câteva secunde și, ridicând privirea, zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu privirea chipul maestrului, simțind că în spatele său are pe Simia sapiens iar în față, la augustul cap al filosofului, " Dacă nu am fi avut bărbați, ar fi trebuit inventați". Don Fulgencio rămâne cu capul plecat câteva secunde și, ridicând privirea, zice: Un rol important acorzi dumneata fiului în tragicomedia umană; va fi Supremul Director al scenei pe care i-o desenezi? Carrascal răspunde cu o clipire. Aceasta este o tragi-comedie, prietene Avito. Ne reprezentăm fiecare rolul nostru; ne trag de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o suflă în auz marele Sufleur. Se întrerupe don Fulgencio pentru a scrie acest aforism: "până în vine sunt al rolului" și continuă: Pregătirea pentru vâna sa trebuie să fie munca pedagogică a dumitale. Lombroso... Auzind acest nume, Avito își întoarce privirea, dar întâlnindu-și privirea cu găunoșii ochi ai scheletului Simia sapiens, se întoarce să fie atent. Lombroso, acest filosof de simț comun, spune geniului ce-o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]