11,065 matches
-
Se spunea că fusese negustor de mătase În Smirna și Își pierduse averea În incendiu; că era fiul regelui Constantin I, făcut cu o amantă franțuzoaică; că a fost spion al Kaiserului În timpul războiului mondial. Lefty nu descuraja nici o speculație. Profita de ocazia de a se reinventa pe care i-o oferea călătoria transatlantică. Își punea pe umeri o pătură jerpelită ca pe o manta de operă. Pe deplin conștient de faptul că Întâmplările de acum aveau să devină adevărul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toiul Crizei, când lumea nu avea bani de mâncare, bărbații făceau rost de bani pentru pozele erotice ale lui Plantagenet. Fotografiile Îi asigurau lui Lefty un venit suplimentar regulat. Începu chiar să pună bani deoparte, lucru de care avea să profite mai târziu. Din când În când, În piețele de vechituri sau În vreo carte de fotografii dau de pozele vechi ale lui Plantagenet, de obicei datate eronat În anii douăzeci, din cauza Daimlerului. Vândute În timpul Crizei cu cinci cenți, acum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar acela că era singura fată mai scundă decât el. Se poate ca el să fi răspuns chemării din ochii lui Tessie, dorinței disperate a acesteia de a crede că acolo unde nu era nimic era de fapt ceva. Desdemona profită de această ocazie. ― Mikey e băiat grec bun, băiat drăguț, Îi spuse ea lui Tessie. Și o să fie popă! Iar lui Michael Antoniou: ― Tessie e micuță, dar puternică. Câte farfurii crezi că poate să ducă, părinte Mike? ― Nu sunt Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Singurii rămași au fost mătușa Zo, părintele Mike și verișorii noștri, pentru că eram Înrudiți. Tessie era supărată pe Milton pentru că iscase cearta. I-o spuse, el o repezi, iar ea refuză să-i mai vorbească tot restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu am dus cu mătușa Zo niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Rex sau În mine, ceva lungindu-se, umflându-se. Am simțit asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului meu. Câtă vreme eu fusesem plecată, locuind În corpul lui Rex, Jerome profitase de ocazie și-mi desfăcuse bretelele. Desfăcuse nasturii argintii de la talie. Acum Îmi trăgea În jos salopeta, iar eu Încercam să mă trezesc. Acum trăgea de chiloți, iar eu Îmi dădeam seama cât sunt de beată. Acum era În chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascunzându-mi identitatea și lăsându-mi, În schimb, rușinea la vedere. În fiecare seară Milton ne suna În cameră. Tessie Își lua un ton vesel când vorbea cu el. Milton Încerca să pară fericit când luam eu receptorul. Dar eu profitam de ocazie ca să mă vait și să mă plâng. ― M-am săturat de hotelul ăsta! Când mergem acasă? ― Când o să te faci bine, Îmi spunea Milton. Când venea vremea de culcare, trăgeam perdelele de la geam și stingeam luminile. ― Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celor care m-au ajutat până acum se puteau dispersa până mâine și nu aveam cum să-i mai instig încă o dată fără să moară altcineva. Nu mai doream victime. Nici Orande nu fusese programat, dar fusese oportun și am profitat de ocazie. Doream doar să fie retrase legile stupide din învățământ. Eram bucuros în sinea mea, dar și trist. Simțeam că am comis o faptă îngrozitoare, nici pe departe comparabilă cu cea săvârșită de dirigintele meu. Am plecat spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândurilor mele, încât nu-mi dădusem seama că urcasem la etajul trei și mersesem o bună bucată de drum. Hai în grădină, Corvium, zise el. Am înțeles că în câteva ore nu va mai fi și e păcat să nu profităm de frumusețea sa. Stătea în fața mea, nesurprins de faptul că mă plimbam pe culoarele lipsite de viață la o oră atât de târzie. Mă aștepta. Încă de atunci, mintea mea începea să facă unele conexiuni. Mi se părea ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toți cu trupul meu, ci doar unul. Eu eram exclus din planurile lor. Mă considerau slab și au fost surprinși într-un mod nu prea plăcut când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi puteam distruge dacă vroiam. Nu îi puteam lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tineri, fiecare existând în mintea urmașului său. Cu timpul, ele au devenit foarte multe. Cu fiecare generație care trecea, membrii familiei deveneau din ce în ce mai numeroși și mai puternici. La fel deveneau și amintirile pe care le purtau și de pe urma cărora se profita. Să fim serioși... să ai experiențele vieții atâtor oameni constituie un avantaj. Problema e că, la un moment dat, aceste entități au devenit prea puternice pentru unii urmași. Unele dintre ele au preluat trupul celui în care erau pentru că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ușa prin care au dat aici. Le urcară cu grijă, căci scârțâiau la atingere și nu prea erau de încredere, și se pomeniră în fața unei alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sfert din silueta soției sale și, În spate, mai neclar, două-trei fețe anonime. Maigret anchetează? Din discreție, n-am semnalat cititorilor noștri prezența printre noi a comisarului Maigret, care se află la Vichy nu În interes profesional, ci pentru a profita, ca multe alte personaje ilustre Înaintea lui, de calitățile curative ale apelor noastre. Totuși, va rezista comisarul dorinței de a dezlega misterul crimei din strada Bourbonnais? Se pare că a fost recunoscut În preajma casei unde a avut loc asasinatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe Hélène Lange și o urmărise ca să-i afle adresa. În seara aceea, la teatrul Grand Casino se juca Tosca. Nu sînt femeile mai pasionate decît bărbații după opera italiană? „De ce nu te-ai duce singură? Cura mă obosește. Voi profita ca să mă culc devreme...” Ce informație dorea să afle de la Hélène Lange și de aceasta refuza cu Încăpățînare să vorbească? Intrase În casă Înaintea ei, forțînd broasca de la ușă, și căutase În toate mobilele Înainte de venirea ei? Sau venise abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Cobora probabil pretextînd că se duce după țigări sau să ia aer În timp ce soția lui se Îmbrăca. Un telefon, două... dacă venise și ea la cură și se ducea la hidroterapie, atunci mai dispunea de ceva timp... Și-l imagina profitînd de fiecare ocazie, provocîndu-le, mințind ca un copil mama. Un bărbat corpolent, În vîrstă, bogat, avînd o situație importantă, venit la Vichy să-și trateze astmul. — Nu vă surprinde că sora a plecat? Francine Lange avea pasiunea banului. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pentru el era evident, dar nouă ne-a scăpat. Poate că ar fi trebuit să Înregistrez toată discuția. N-ar fi vorbit. Chiar nu vreți să continuați interogatoriul, șefule? — Ar fi nelegal, și avocatul lui, mai târziu, ar putea să profite de asta. De altfel, nu m-aș descurca mai bine decât tine, poate chiar din contră. — Nu știu de unde să-l iau și partea cea mai tare e că, deși Îl știu vinovat, Îmi inspiră milă. Nu e genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-i zădărnicească munca? Surâde enigmatic. Nu, n are cum să-i trecă prin minte așa ceva. Nu gândește ca un om de stat, deși își bagă nasul în toate treburile politice. Ce se pricepe de minune este să exploateze și să profite de pe urma slăbiciunilor celorlalți. Chiar și de pe urma propriilor lui slăbiciuni. Nu e ca Scribonia... Sau Pollio. Are în gură același gust amar pe care îl simte ori de câte ori se gândește la ei. Pentru că, mai ales de când au plecat dintre cei vii, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe toate părțile. E perplex. Că Livia pune atâta suflet și pasiune ca să elimine un dușman nu este o noutate. S-a obișnuit și nici nu o mai bagă prea mult în seamă, căci știe că nu o poate împiedica. Profită de faptul că se află în miezul evenimentelor și sub protecția lui pentru a încerca să-și impună punctul de vedere. Și, cel mai adesea, chiar reușește! Simte din nou respirația caldă a Liviei în ureche. Poți să pedepsești cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la costul apă rării granițelor de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi Africa, Asia sau Boeția sunt foarte recalcitranți când e vorba să-și plătească taxele. Cei din Galia Narbonensis de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tacă din gură. Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo are întotdeauna un cuvânt greu de spus, de când s-a prăpădit Pollio. Îl joacă pe principe în hățuri, după voia inimii. Profită, nenorocitul, de nevolnicia bătrâneții. — Fecioru-tău Narcissus, câți ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu are tăria să-și condamne nepotul la moarte, deși ar trebui, și cât mai repede. Iscoadele i-au relatat că Iulia se află în prezent la Roma și agită spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a mai rămas. A profitat nebuna că a scăpat de sub supravegherea discretă a maică-sii. Uite cum îl silește să fie din nou aspru cu ea! Înghite cu greutate nodul din gât. Fetița lui...! Pufnește mânios. N-a avut niciodată un dram de minte sub
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care să-l înfunde. Continuă pe același ton iritat: — Nici nu era nevoie să ajungi la tribunal. Puteai lua un pretor în timpul liber, să-l pui să semneze eliberarea. Îl căutai la baie, la teatru... Își trage sufletul. Scribonius Libo profită ca să strecoare un: — Dar... Asinius Gallus izbește cu pumnul în măsuța din tre ei: — Parcă ți-ar face plăcere să le dai motive să se lege de tine! Eliberările neoficiale cresc numărul și așa extrem de mare de bărbați și femei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc. După câțiva metri sunt nevoiți să se oprească. Trece un grup de victimari, despuiați până la brâu, trăgând după ei un taur alb, cu coarnele încoronate de frunze și încins peste burtă și gât cu panglici multicolore. Cei trei bărbați profită de culoarul format ca să avanseze și ei. Cu rând se întâlnesc cu un al doilea cortegiu, care aduce o scroafă ce guiță de mama focului. Protestează probabil pe limba ei îm potriva tradiției care pretinde că primul animal sacrificat de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]