10,986 matches
-
factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul aventurierului, tipul revoluționarului se situează În centrul acțiunilor pe care le Întreprinde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
raportează, În plan sufletesc și moral, la ideea de spațiu și timp: la situațiile Închise și la situațiile deschise ale vieții acestuia. Utopiile se nasc din idealuri. Cetatea ideală imaginată de cei care au Încercat să o gândească este sinteza proiecției colective sublimate a idealurilor de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal. Acestea se vor reflecta, din punct de vedere psihologic și moral, În natura persoanei, realizând În felul acesta un nou tip uman: „omul În cetate”. Omul În cetate Desprins din natură, omul devine zoon politikon, cetățean
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
simbolică. Ele nu pot fi negate, având o valoare și o funcție deosebit de importante. În sens psihologic și moral, miturile sociale sunt expresia mentalității colective. Ele exprimă idei, reprezentări și aspirații comune tuturor membrilor cetății. În virtutea acestor mituri, care sunt proiecția sublimată a pulsiunilor colective ale membrilor comunității umane, se organizează conduitele colective ale cetățenilor. Ritualurile sociale sunt conduite colective specifice vieții În cetate, impuse și acceptate cu caracter de obligativitate de toți indivizii acesteia. Ritualurile au la bază reprezentări colective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unor „situații deschise” ale eternității. Este Împlinirea aspirațiilor de transcendență ale Omului. Omul știe, simte, vede că nu poate schimba lumea aceasta. Din acest motiv, el caută să se proiecteze ca existență eternă În transmundanitatea de dincolo de aceasta lume. Această proiecție este asigurată de perspectiva valorilor morale care au o existență supratemporală și transtemporală. Ceea ce este sufletesc se destramă, dar ceea ce este moral și spiritual vor dăinui permanent. Aceasta este și concluzia existenței, a Încheierii vieții și a trecerii Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane este de a Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale În salvarea printr-un miracol. Având Însă și spirit, omul se deschide. Neliniștile sale interioare pot fi anulate sau compensate prin deschiderea transcendenței. Nu mai este o simplă proiecție a speranței, ci este un transfer, un „salt” care-i dă certitudinile continuității existenței sale Într-un nou registru cel al imperisabilului. Spiritul creează și mișcă totul, așa cum spunea și Vergiliu (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cetate și o lume perfecte. Majoritatea acestor idei au rămas În stadiul de proiect, unele Însă au fost traduse În fapt și s-au dovedit, În toate cazurile, a fi cele mai teribile nenorociri ale omenirii. Cum este posibil ca proiecția unui ideal spiritual să devină o nenorocire, o apăsare grea care să dizolve Însăși existența și cetatea? Se pot Întoarce idealurile Împotriva omului și a cetății? Istoria a dovedit că da. Cui se datorează acest lucru? Contradicției dintre spirit și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asupra trecutului meu? Teoretic nu, cel puțin ca evenimente trăite anterior. A. Schopenhauer spune că singura etapă a vieții noastre asupra căreia nu mai putem interveni cu nimic este trecutul. Cu toate acestea, există o cale de reparație. Și anume proiecția mea către viitor. Viitorul este perspectiva orizontică a vieții mele către care aspir, este spațiul speranței, al planurilor mele ideale, imediate sau depărtate și, de ce nu, cel al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de regresiune În trecut, reprezentate prin acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concentrează valorile morale pozitive. Acceptarea modelului semnifică, În planul psihomoral, renunțarea la Închiderea egoistă a ființei și deschiderea ei către valorile pe care le-a pierdut. Prin aceasta, modelul moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și de proiecție a ființei Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru interior, prin valorile morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și morală care caută să explice omul Într-o formă exemplară, o depășire a condiției persoanei În lume, dar și dincolo de aceasta. Este o proiecție a acesteia În planul ideal, În care persoana se regăsește pe sine ca valoare, o Întoarcere la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui viitor de
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
chipurile sale doctrinare și estetice. Cartea este un ghid de orientare în topografia modernității, semnalând erorile și iluziile proiective alimentate de înțelegerea și definirea ei, vreme de un veac și mai bine. Asupra conceptului de modernitate, C. operează o triplă proiecție semantică. Mai întâi, un decupaj axiologic, implicând un plus sau un minus valoric. (Modernismul s-a născut ca un concept peiorativ, spre exemplu.) După aceea, unul istoric, postulând acoperirea termenului cu un segment anume din timpul cultural. (Modernitatea începe aproximativ
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
fr. engramme, cf. germ. Engramme) - Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central. Mișcările sunt compuse din scheme de mișcare, în fapt niște tipare motoare care prin repetare devin precise și automatizate, fiind memorizate în aria primară de proiecție cerebrală sub forma engramelor senzitivo-senzoriale și motoare ale mișcărilor. Engrama senzitivo-senzorială se formează și se perfecționează cu precădere printr-un feedback proprioceptiv. Engramele, fie ele senzitivo-senzoriale sau motoare, se formează în perioada copilăriei datorită controlului volițional, dar se perfecționează prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de aspecte care privesc funcțiile piciorului, ne vom referi la aspectele esențiale concretizate în: funcțiile de susținere, de echilibru și de deplasare. Funcția de susținere este asigurată de faptul că întreg corpul omenesc se sprijină pe cele două membre inferioare. Proiecția centrului de greutate cade în interiorul poligonului de suținere, care poate fi simetric sau asimetric. În susținerea simetrică greutatea corpului este repartizată egal pe ambele membre inferioare. În poziția asimetrică greutatea este repartizată pe un membru inferior, celălalt fiind în poziție
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
PREHENSIUNE (< fr. préhension; engl. prehension) - Mișcări ale segmentelor mâinii la care participă în mod obligatoriu și policele, cu scopul de a imobiliza sau mobiliza un obiect. În gestul de prehensiune - după Larousse (2006) - distingem în general două faze: una de proiecție rapidă a membrului spre obiect, ocupând în jur de 75% din durata totală a mișcării, și o fază de ajustare terminală, în cursul căreia mișcarea este încetinită și mâna pregătește apucarea obiectului. Din punct de vedere ontogenetic, pentru a-și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
uscatul, pe care Dumnezeu l-a numit Pământ iar adunarea apelor a numit-o Mare. Dar, copiii, Dumnezeu a văzut că Pământul este pustiu. Și atunci a poruncit: „Să crească pomi, pajiști verzi, ierburi cu semințe roditoare”. (pe fundal apar proiecții cu pomi, pajiști, etc.). Deci, în ce zi a creat Dumnezeu Pământul? Voci: În ziua a treia Prelatul: Dar Dumnezeu a continuat să creeze; dăduse atâtea frumuseți pământului, așa că a poruncit să fie luminat mare, pe bolta cerului, ca să despartă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
preoți. - Înainte sau după spectacol, Prelatul sau o altă persoană poate da copiilor cruciulițe, iconițe, etc.a căror valoare să fie cât mai mică pentru a putea fi cuprinsă în prețul biletului. - O mare importanță o are coloana sonoră și proiecția momentelor de creație povestite de Prelat care „predă” în direct o oră fascinantă de religie.
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
text. În câteva povești, cu o epică mai simplă, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, chiar în Povestea lui Stan Pățitul, Creangă apelează, ca și în Amintiri din copilărie, la proiecția în fabulos a unor întâmplări aparent banale, desprinse din lumea satului, granița dintre real și fantastic fiind incertă și mereu oscilantă. În marile povești însă, în Povestea lui Harap-Alb îndeosebi, procedeul este contrar, operându-se în mod curent extracția din
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
asupra individualismului omenesc. Gerilă sintetizează cel mai bine acest fapt atunci când afirmă, într-un stil specific, ce redă oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu, în finalul operei. Toți cei cinci uriași sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotești, individualizate, pe tot parcursul operei încadrându-se în categoria adjuvanților
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ne-a zdruncinat. Din punct de vedere psihologic (nu o să fac decât o singură expunere în acest sens, vă rog să fiți răbdători), se pare că lucrurile față de care simțim repulsie fizică și dezgust, nu de puține ori, sunt o proiecție a propriilor defecte și greșeli. Oare nu asta este cauza acelei repulsii covârșitoare pe care am manifestat-o față de sectanții Aum din fața gării? Mă opresc și mă gândesc din nou la această posibilitate. Nu, nu vreau să spun: „Dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o altă temă. Mă întreb dacă tot cercetând scrisul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]