4,129 matches
-
câștigă suficient să întrețină toată familia, nici nu se însoară. - Mă rog, un prost! am izbucnit eu, ajutând-o să se urce în autobuzul 131, direcția Băneasa. - Nu era prost, doar că așa e mentalitatea la ei. - Ba era un prost; îi era teamă să nu îl pui în umbră cu calitățile tale, apoi să îl părăsești. - Ei, dacă îți spun că nu era prost! Și nici urât! Adică vrei să zici că mă încurcam eu cu un zevzec? Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au lăsat baltă. Când am ajuns la Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți-le jăndarilor să vi-l dea îndărăt, că-i nevinovat și-i om bun: v-a făcut școală și poștă. Ce mai stați! Da’ mocofanii nu-ș ce naiba făcură, că s-au întors cu coada-ntre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar atât: cu moldoveanca a mai fost cum a mai fost, dar cu constănțeanca asta ți s-a înfundat. Fundătură sau nu, trebuia să mă conving singur. Bernard Shaw, singurul socialist cu umor, spunea că „experiența ține școală scumpă, iar proștii nu vor să învețe decât la ea”. Am acceptat invitația Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrânul se afla În Ungaria și În Cehoslovacia, a fost renegat de bătrân și Înfiat de o rudă a babei. Nu știi când a survenit moartea soției Învățătorului, dar ruda ei care l-a crescut pe Niculae, un fel de prost al satului despre care știi că mai trăiește și acum Într-unul din satele vecine, ar trebui căutată. Prin posibila ei aversiune față de „domnu’ Învățător“ ar putea oferi amănunte interesante. Nu poți aprecia cât timp a trecut până ce l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la mă-ta!“ - răspundea tipu’ care nici n-o bunghea el prea bine pă românește, supărat că de ce i se zice lui țigan. Atunci scotea Zare una din ideile lui: „cum te cheamă, bă, pe tine?“ „Gabor.“ „Păi, bine, bă proștilor, se adresa el către ceilalți, Gabor e nume de țigan, mă? Gabor vine În ungurește de la Gabriel și Gabriel Înseamnă, În ebraică, eroul lui Dumnezeu. Ia să nu-i mai ziceți țigan, da?““ Când se apuca să dea interpretări onomastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și ale vieții face ca această încrâncenare să genereze tendința de evaluare (de obicei, colectivă, pentru că, apelându-se la persoana I plural, a pronumelui și a verbului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am dus s-o îmbunez, căci nu țineam să mă despart de ea. Plângea, în continuare, încet, fără să scoată o vorbă. Când s-a calmat, în sfârșit, s-a întors spre mine și mi-a zis: "Luca, ești un prost". "De ce sunt un prost?" am întrebat-o. Pentru că nu știi să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mandatat de popor. Fiecare vot necesită o bătălie pe viață și pe moarte și va trebui să-și petreacă cea mai mare a timpului încercând să-i împace pe liberali. Reg Prentice și-a anunțat plecarea la conservatori. E un prost. Adevărata putere este în mass-media și în culisele politicii: dacă n-a înțeles asta după atâția ani în Parlament e mai tâmpit decât îl credeam. E absolut evident că Margaret va intra în Parlament peste un an sau doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu pot decât să presupun că s-au creat legături, s-au făcut promisiuni și jurăminte între acei nefericiți asociați la crimă. El era într-o dispoziție sumbră, îți închipui și nu prea avea chef de vorbă - ceea ce eu, ca prostul, am pus-o pe seama oboselii provocate de călătorie. Fusese câteva zile la Birkenhead, înțelegi, și se întorsese abia în după-amiaza aceea. Nu prea am înțeles atunci scopul acelei călătorii, dar spre sfârșitul serii a avut amabilitatea să mi-l explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se strecură în așternutul patului dublu și adormi aproape imediat, abia apucând să murmure: — Joan m-a rugat să rămân la ea în dormitor. Am fugit. Nu știu de ce. — Cred că ținea mult la tine, spuse Phoebe. Am fost un prost. Phoebe își puse pe ea cămașa de noapte și se urcă în pat lângă el. Stinse lumina. Se întinseră cu spatele unul la celălalt, lăsând doi, trei centimetri spațiu liber între ei. Michael o visă pe Fiona, ca în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cât negru sub unghie, aiurea, nici asta nu-i chiar așa, atunci cum e? Trebuie să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții cu filosofia, să încheie armistiții, să-mi zâmbească disprețuitor, prostule, bucură-te, frate, de ce poți cunoaște, nu mai umbla după ce nu poți, zi-i numen și bună ziua, nu se poate ști ce e, aia e, ce te frămânți atâta? Și totodată să se ocupe alții de trocul avantajos cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mine curând, sau s-a plictisit deja. Rivalul trebuia deposedat de jucăria pe care o iubea atât. Mai mult, jucăria trebuia umilită, ca să i se dovedească celuilalt că nici nu merita iubită, că era oricum o curvă, iar el un prost. Da, cred că asta e, pentru ca după aceea să i se poată spune, vezi? De fapt numai eu te-am iubit, numai eu cu adevărat, frate. De aceea ți-am smuls tot ce ai avut mai de preț, de-aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care gătește. — Zi-i să vină-ncoa. Da’ care-i treaba? — Tu zi-i să vină. Auzi, unde vă credeți? — Știm noi al dracu’ de bine unde ne credem, spuse tipul pe care-l chema Max. Ce, avem fețe de proști? — Tu, Însă, vorbești prostii, Îi spuse Al. Ce dracu’ stai la discuții cu puștiu’ ăsta? Auzi, Îi spuse lui George, zi-i lu’ negru’ ăla să vină-ncoa. Ce vreți să-i faceți? — Nimic. Pune-ți și tu capu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lase să boxeze. — Bine, da’ ăștia n-au niciodată dreptate, nu? — Da, așa e de obicei. Da’ de data asta au. — Ce dracu’ se pricep ei la cât de pregătit e un tip? — Ei, spuse Hogan, nici chiar așa de proști nu-s. — La Toledo l-au dat pe Willard de câștigător, asta au făcut. Lardner ăsta, acu’ se dă mare, da’ ia să-l Întrebi cum de l-a dat pe Willard de câștigător. — A, păi ăla nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pături. Sub pături era cald și alb și se simțea protejat. — Nu mă puteți concedia pentru că m-am dat jos de pe bicicletă. — Ești beat, spuse domnul Turner. — O, da, spuse Campbell vorbind prin cearșaf, simțind materialul cu buzele. — Ești un prost, spuse domnul Turner. Apoi stinse lumina. Fusese aprinsă toată noaptea. Acum era zece dimineața. — Ești un bețivan prost. Când ai ajuns În oraș? — Aseară, spuse Campbell, continuând să vorbească prin cearșaf. Descoperise că-i place să vorbească așa. Ați vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privirile din pahar, se uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
directă a lui Toaibă a pătruns ca o săgeată în inima sergentului, fapt ce a dus la o nouă zvâcnire de orgoliu a acestuia: Ce, mă soldat? Mă înfrunți pe mine? Mă înfrunți! Ai? Ce zici tu? Aista-i un prost. Ia zi, sunt prost? Da’ cine o zis că sunteți prost? Nu sunteți prost, domn’ sărjănt! Mă faci prost soldat??? Culcat!!! Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facă la vîrsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic În loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile pe care le trîmbițau altădată. SÎnt conștienți de asta, e vorba de cei de sus, căci repetă Întruna, pentru noi proștii de jos că „deocamdată”, și asta e de douăzeci de ani, „sîntem chemați să construim noua societate”, dar care nu se poate construi. Tăcu cîteva secunde, timp În care Își aprinse o nouă țigară, apoi reluă: - Cum să se construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton neutru. Poate că o parte din virtuțile tale militare îmi vor fi de folos. Antonius se așeză fără să răspundă. Îndepărtă puțin vasul din care se ridica mirosul de aerel și praz, care multora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau gata să se certe. — Ești un prost. Skorpius e masiv și... — N-a pierdut nici o luptă! — Salix al tău n-a învins întotdeauna... E în viață numai pentru că, atunci când a pierdut, a fost grațiat! Chiar crezi că Salix n-o să facă tot posibilul? Doar e ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]