5,132 matches
-
nu mi-au spus-o, cu toate că știau unde merg. Atunci am înțeles semnificația brațelor tatei ridicate deasupra capului și îmbinarea pumnilor în semn de mare izbândă, atunci, pe strada Gării, la plecarea mea înspre necunoscut. Atunci un chiot cumplit a răsunat în vagon, scos de Rică, așa de tare, încât s-au sculat cu toții, civili și gradați, speriați. - Fraților, mergem la securitate, la doi ani! Gradații și-au îndreptat țevile automatelor spre noi, dar imediat s-au dus la locurile lor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și la cele două conserve de carne și într-un ultim efort nu le-am făcut vânt pe geam după celelalte resturi. Garnitura s-a oprit în gara Basarab și necunoscutul ne-a luat cam tare de piept. Imediat a răsunat comanda: - Jos! În camioane! Și pac - pac, cât ai clipi, mai cu sila, mai cu vorba aspră, căci de vorbă bună nici pomeneală, căci acum gradații nu mai erau oamenii care băuseră și mâncaseră din prinosul nostru, a trebuit să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și am tăiat niște pari mai grosuți cu care am făcut un fel de pod pe care l-am pus la roțile din față. Am reușit să ieșim și din acel impas și de bucurie, am început să chiuim de răsuna pădurea în ecouri. În fine, am ieșit din pădure și odată cu aceasta, am dat de drum cu pietriș și nisip. Acolo se zărea o grămadă uriașă de pepeni verzi și galbeni. Am cumpărat vreo șase pepeni verzi, mai mari, știam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sânge! — Zăvorâți iute poarta, dau seimenii! Poarta grea de stejar scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă Constantin Șerban Cârnul să lase la vatră, fără bani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl privea fără să înțeleagă și prinse a-l striga ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au cules de pe drumuri și l-au însurat cu tanti Sofula pentru că era șchioapă din naștere, s-au dus fără nici o reținere să-l pârască pe Nicos al meu. Ce le făcuse? Ea se opri. Pașii nervoși ai unchiului Ianache răsunau pe dalele de piatră. La lumina candelei și a lumânărilor, povestea parcă se anima cumva din colțurile umbroase ale odăii. Mihai își turnase puțin vin în pahar și se uita lung la femeia din fața lui; cum adică, femeia asta nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neștiind ce este. Și tot eu mă liniștii, spunându-mi în gând: „Cum nu știi ce e, ești paralizat, ești doar un slăbănog. Nu te amăgi, ești slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda.” Și prin somn, ca venind din altă lume îmi răsunau cuvintele: „Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numește pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica mânăstirii de la Mărcuța? Te frământa întrebarea dacă într-adevăr scopul scuză mijloacele și întorceai pe o parte și pe alta vorbele iezuiților, iar eu visam să aud clopotele răsunând la Istanbul. Abia ne întorsesem amândoi de acolo și eu tot mai sufeream amintindu-mi de pădurea de minarete care rănesc cu ascuțișul lor cerul sfânt al cetății lui Constantin. Oare cum ar fi să bată clopotele la Sfânta Sofia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbi mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și se hotărî să-și joace până la capăt rolul. Intră semeț și trecu în față în rândul marilor dregători. — Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn, răsunară bolțile Mitropoliei. Dar de ce aș vrea eu domnia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea? Nu doresc să fiu, răspunse marele logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe rând ca într un ritual prestabilit, treceau și sărutau mâna mitropolitului, apoi a tânărului domn. Primul fu stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia nu-i venea să-și creadă simțurilor. Participase la multe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
panihidele la București, la mânăstirea Sfântul Gheorghe, deodată cu ale beizadelei Radu Iliaș, care murise la beție la douăzeci și trei de ani. Atunci când domnița Stanca în haine cernite înălța coliva, nu auzea cântarea tânguită de veșnică pomenire, ci-i răsunau în urechi, proaspete ca aievea, doar vorbele: „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia câte zile va avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n nori dulapurile, că va răsuna zăvoiul Colentinei de râsete de fete și flăcăi cu trupurile strânse în pieptare noi, că iarba verde va străluci smălțată cu flori galbene și ici, colo cu câte o coajă de ou roșu. Și-și făcu grăbit cruce cu limba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Apoi porniră spre oraș, vodă și imbrohorul în mijloc, cei doi prinți alături de tatăl lor, iar Toma Cantacuzino alături de turc. Înaintau la pas fără să vorbească. De altfel ar fi fost de prisos, căci toboșarii ienicerilor în urma lor făceau să răsune toate instrumentele de percuție, sporind fastul. Kuciuk Selin calculase înadins să intre în București duminica în timpul liturghiei, știind că domnitorul valah niciodată nu lipsea de la biserică... Întâmpinarea călduroasă care i se făcuse îl obliga acum să anuleze alternativa mazilirii voievodului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de ieniceri, de foame, de bătăi, roși de boli și slăbiciune, de spaime și doruri, doar cei crescuți acolo o știau. Când însă atingeau vârsta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
murit în brațe. Acesta este înscrisul și este săpat în piatră, ce alt înscris ne-ar putea dezlega? Se lăsă o liniște atât de apăsătoare, încât fiecare din cei trei ar fi putut să numere secundele după pulsul care le răsuna în piept. După un timp, foarte încet, Mavrocordat întrebă: — Este adevărat că în cronica ce o ține boier Greceanu este pomenit sfârșitul lui Scarlat? — Eh, da, dar eu ce vină port? A fost mare paharnic, boier din divan, ginerele nostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l cuprinsese. „Doamne, ajută-mă, nu mă aduce în stare să-i blestem!” repeta mecanic o parte din mintea lui, în timp ce o altă parte întreba cine va fi primul blestemat. Simțea trădarea cum crește în jurul lui, iar în urechi îi răsunau cuvintele mamei când le citea din Epistolele Apostolului Pavel despre aluatul dospit care trebuie aruncat ca să nu mai crească păcatul. Atunci, copil fiind, își imagina cum toate femeile din lume aruncă în drum aluatul din căpistere, transformând câmpurile și bătăturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel mare la piept cu putere, fiecare din ei simțind împletirea bătăilor inimii celuilalt cu ale sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Țara! Aduce-n iama primăvara. Iar iama oropsirii noastre Se stinse-n fine, de sub astre! Recitator 9: Vă salut eroi puternici. Ce-ați trecut În altă lume! Vă salut! Și mă cutremur Când aud de-al vostru nume. Cântec: Trompetele răsună Gavril Muzicescu 86 Recitator 10: Ei au căzut cu fața la dușmani Dar nu sunt morți căci inima lor bate De dincolo de moarte și de ani De-a pururi pentru noi și libertate Ei au căzut luptând pentru cei mulți Pentru cei
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
lideri ai partidului, Begin și-a exprimat recunoștința și s-a rugat: În țara noastră a apărut o nouă generație [...] de luptători și eroi. Și când au plecat să se lupte cu inamicul, din inimile lor a izbucnit chemarea care răsună în întreaga generație, chemarea tatălui Profeților, cel care a eliberat Israelul din robia egipteană: "Doamne, împrăștie pe dușmanii Tăi și fă-i pe cei care Te urăsc să fie alungați". Iar noi i-am împrăștiat și i-am învins, alungându-i109
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
națională de 24 ianuarie 1862; fie ca Dumnezeu să facă din această zi o sursă de iubire, de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această aclamație ce reprezintă astăzi bucuria și recunoștința generală și răsună de la Carpați până la Marea Neagră. Trăiască România! Trăiască Alexandru Ioan I, primul suveran al României una și indivizibilă." Sesiunea din 1862 se deschidea sub cele mai favorabile auspicii, și lucrările adunării demonstrau bunele intenții de care era însuflețită majoritatea deputaților. Ea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și pe aceasta de la Vaslui. A pus trâmbițașii să sune, iar stegarii să fluture steagul cel verde pentru reînsuflețirea bătăliei. Numai că, pricepând prea bine ce vrea dușmanul, Ștefan a dat îndată semn să tragă tunurile. 140 de împușcături au răsunat între dealurile și pădurile Vasluiului. Pământul s-a cutremurat. Promoroaca a prins să se scuture de pe ramuri. Ceața s-a îngroșat cu smocuri mari de fum și cu miros înecăcios de pucioasă. Iar văzduhul a vuit furtunos de glasul românilor
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
După terminarea votării, începu despoierea urnei. Pe toate biletele era scris numele domnitorului Moldovei, urmat uneori de urarea: <Spre fericirea românilor!>, <Spre mărirea patriei!>, și altele în același sens. Alexandru Ioan Cuza fu proclamat oficial domn al Principatelor Unite. Sala răsună de aplauze și de strigăte puternice de ura.” (Marin Mihalache Cuza Vodă) În timpul domniei a avut o activitate reformatoare, menită să creeze instituțiile României moderne. Abdică in februarie 1866 sub presiunea unei coaliții monstruoase. Moare departe de țară, la Heidelberg
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
un exemplu la care vom reveni mai pe larg în Capitolul 2: opera naturalistului olandez Louis Couperus Of Old People, la începutul căreia o femeie, Ottilie, aude vocea fostului ei soț, Steyn. a) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul. În această propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aude vocea fostului ei soț, Steyn. a) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul. În această propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul". Acest lucru nu schimbă nimic în analiza de mai sus. În principiu, dacă naratorul se referă sau nu se referă la el însuși nu afectează statutul narației. Atîta timp cît există un limbaj, există și un vorbitor care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]