5,519 matches
-
Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată, orbit de lacrimi, amuțit de frământare, asurzit de profetica-i receptare a tuturor tunetelor și cutremurilor vulcanice care ne încojoară sau care se anunță în viitor, dansează, plânge, îmbrățișează... desgustător! Câteva versuri dintr’una din cele mai celebre poezii ale lui îmi vin în minte (pe care foarte deșteptul Paul Fechter
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător aparat critic, cu secțiuni de comentarii la fiecare volum și poezie care să noteze și geneza bucății, apoi variantele descoperite în arhivă, după care să se reconstituie receptarea operei (al fiecărui volum) în epocă și, uneori, după aceea. E un tip de ediție critică cu care ne obișnuise Editura Fundației Regale și, apoi, din 1954, masiv, Editura Minerva în colecțiile ei Opere și Scriitori Români. Un exemplu al
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
literar dl. George Gană din 1982 pînă în 1997 în șase corpolente volume, în care aparatul critic e, uneori, egal în dimensiune cu opera. Aflăm, aici, totul, pînă la infinitul mic, despre opera poetului, de la geneză, la variante pînă la receptare adusă, la fiecare ciclu (volum) pînă la data apariției volumului. Dar, firește, se pot închipui și alt tip de ediție, cu un studiu introductiv și mici note, bibliografie, felul cum se prezintă ediția Pleïade. D-na Cornelia Pillat, încă în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
am colaționat textul decît selectiv. Apoi cu elemente ale unui posibil aparat critic: cronologie, bibliografie (reluînd-o pe cea a d-nei Georgeta Oniseu de la Biblioteca Universitară din Iași), opt tabele sinoptice, note și variante pagini), referințe critice (în loc, de fapt, de receptare critică) prea sumar pentru a fi și revelatoare, o genealogie a familiei Pillat, două tipuri de indici alfabetici al poemelor și al poemelor în proză. Această aglomerare pedantă a aparatului critic vrea să asigure caracterul științific al ediției. Dar de vreme ce
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
genealogie a familiei Pillat, două tipuri de indici alfabetici al poemelor și al poemelor în proză. Această aglomerare pedantă a aparatului critic vrea să asigure caracterul științific al ediției. Dar de vreme ce aflăm aici de toate, de ce lipsește efectiv secțiunea de receptare critică a operei, care ar fi evidențiat imaginea istoricității impunerii acestei opere în conștiința publică. Este bine că în această perioadă acut carentă la capitolul ediții critice, se reia o ediție deja încheiată. De fapt, nu e inutil a spune
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
afișat, ceea ce nu e rău. Cred că schimburile, prin festivaluri și turnee, sunt bine venite pentru că e vorba de școală și asta se poate învăța, iar mediul își pune amprenta. Sunt diferențe în primul rând de realizare și apoi de receptare. Autor Andreea Toma
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]
-
Răzvan Voncu B. Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, Seria Fundoianu - Fondane, ediție critică de Paul Daniel, George Zarafu și Mircea Martin, cuvânt înainte și prefață de Mircea Martin, postfață de Ion Pop, cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, 2011, 386 de p. Poate o ediție critică să influențeze valutarea unui scriitor și să reconfigureze canonul istoric cu care operă m? Teoretic, nu. Mai ales când este vorba de un autor care, prin
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
zăbovim, însă, puțin asupra biografiei operei. Fundoianu, în ipostaza sa românească, mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a ratat opera - ediția de față probează contrariul -, dar, mi se pare cert, și-a ratat receptarea. În orice caz, poziția de rangul al doilea pe care o ocupă în canonul interbelic are legătură nu atât cu conținutul operei, cât cu dispariția scriitorului din prim-planul vieții literare românești, urmată de tragica și prematura sa moarte la
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
coloană vertebrală a unei eventuale monografii; există nu mai puțin de 3 (trei) note asupra ediției, una vizând întreaga ediție, cealaltă fiind preluată de la volumul din 1978, iar ultima precizând în ce constau notele particulare ale volumului de față; sinopsisul receptării, impecabil întocmit de aceeași Roxana Sorescu, ne oferă tot ce se poate ști în această materie; nu lipsește nici indicele alfabetic al poeziilor; din dorința de completitudine, este reprodus, pe post de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
cum sistemul de evidență la care am avut acces săptămîna trecută în biblioteca înghețată a Facultății de Litere nu e tocmai infailibil, ne putem închipui că cifra depășește 40. Se scria mult, se scria aplicat și o discuție pe marginea receptării lui Caragiale în a doua jumătate a secolului XX ar fi probabil deosebit de interesantă. Titlurile și autorii sînt cît se poate de diverse, am încercat de pildă să văd ce scria despre Caragiale Mihai Beniuc în 1975, dar cartea nu
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
găsit punctul nevralgic al inevitabilei îmbătrîniri cu douăzeci de ani a cărții. Pentru că nu regimul totalitar în care ea apărea e de găsit ca sursă, ci bibliografia însăși care stă în spatele ei. Teoria jocului a lui Huizinga ca și estetica receptării a lui Jauss și împreună cu ele toată mișcarea teoretică de acest tip, toate filoanele structuraliste și poststructuraliste care au înfierbîntat mințile intelectualilor de pretutindeni în doua jumătate a secolului XX au pentru noi astăzi o anume aură obsesională în care
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
Revista a devenit aproape un fenomen de masă. Te-ai aștepta, doar la auzul tirajelor ei miraculoase, ca editorialele lui Toma Roman să fie scrise cu penița înmuiată în sângele unor lupte de gladiatori care să bucure mulțimea. La o receptare poate mai subtilă, acest neobișnuit succes de casă datorează însă mult unei curtoazii și unui stil prevenitor cu care un popor divers de cititori nu fusese, în genere, obișnuit. Acest public a avut probabil senzația terapeutică a unui câștig real
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
fi arătat opera unui Kierkegaard dacă și acesta le-ar fi consumat), despre controversele declanșate de nevoia unor toalete publice în New York pornind de la implicațiile pe care le-ar putea avea în ceea ce privește drogurile, cerșetorii, terorismul sau drepturile infirmilor, ori despre receptarea paradoxală a unor oameni de cultură români, în țară și în afară, D. R. Popa o face într-o manieră suplă, lipsită de pedanterie, dar vertebrată, încheierea șirului de raționamente și păreri smulgând cititorului câte un zâmbet, fie el și
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
învăluită în mister. Scriitorul a preferat să zîmbească sibilinic, să se învăluie în fumul albăstrui al unor țigarete fine, să se concentreze mai degrabă asupra literarității romanului său decît asupra conținutului și să refuze ante-festum și post-festum, interviurile. Dacă dimensiunile receptării se vor menține la aceleași cote numerice ca pînă acum, peste puțină vreme dosarul de presă va depăși numărul de pagini al romanului - aproape 1400 în ediția germană. Bună parte din titlurile și subtitlurile recenziilor reflectă diversitatea de reacții și
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
încă e privită cu antipatie. Cine o adoptă trebuie să se aștepte la nemulțumiri și adversități". Modelul lovinescian al unor astfel de rînduri e indubitabil. Tot atît de demne de atenție ne apar considerațiile următoare, privitoare la unele metehne ale receptării critice, a căror actualitate vedem că nu s-a istovit pe parcursul cîtorva decenii. Azi, e de părere Constantin Călin, "noutatea"creației e îmbrățișată suspect de repede, pînă la dispariția clasei de "scriitori neînțeleși". Multora dintre ei li se acordă un
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
rwandeza premiată cu Renaudot anul acesta confirmă: ea se consideră scriitoare francofonă, nu franceză. Un alt criteriu, empiric, de distincție între „francez” și „francofon” este editorial: primul termen este validat de apariția autorilor respectivi la edituri din Franța și de receptarea lor hexagonală. Dar acest criteriu, pe atît de naționalist pe cît de lungă e tradiția conservatoare în domeniul Literelor franceze (Compagnon face dovada ei în Antimodernii, dar nu numai acolo), iată, nu mai funcționează. E drept că același Viart aduce
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
Pe scurt, Răzvan Petrescu e un scriitor cu o puternică individualitate. Probabil așa se și explică succesul de critică cunoscut de proza sa încă de la debut. O frază a Adrianei Bittel, reprodusă pe coperta a patra a antologiei, rezumă esențial receptarea de care s-a bucurat autorul: „Răzvan Petrescu este, cred, cel mai mare scriitor român în viață“. Cum scrie Răzvan Petrescu? O „rețetă“ desprinsă din povestirea care dă titlul antologiei: „S-o faci în criză. Ca și cum întreaga lume ar fi
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
nimic nou sub soare", implicit eterne reîntoarceri și nostalgii ale trecutului. E o carte despre nevoia literaturii de a se legitima în descendență și despre avatarurile poeticii intrinseci. Din acest punct de vedere s-ar constitui într-o perspectivă de receptare de gradul II o metapoetică. Chiar acest fapt creează o nevoie interioară de grile motivante și concepte preliminare. Cratilismul preluat de la Platon și însăși ideea unei melancolii (și a altor umori) ale descendenței sunt baze de construcție a unui eșafodaj
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o prea mare încordare, poliglot și gânditor original în glosarea filosofiei clasice, religios și agresiv în receptarea suprarealismului etc. etc., Stelian Mateescu a sfârșit într-o ireparabilă tulburare mentală. Medalionul scris de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta", care nu e alta decât Lucrezzia Karnabatt. L-am citit râzând, mereu
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Al treilea, în schimb, ne prilejuiește reîntâlnirea cu o mică bijuterie a genului, și anume culegerea de cronici „sportive" Cinci ani cu Belphegor (din 1975), și cu „un fel de roman" care, apărut în 1993, nu s-a bucurat de receptarea meritată: Mătușile din Tel Aviv. Dar nu volumele care îl alcătuiesc, în sine, îl fac să fie atât de important, ci ceea ce conțin ele. Întâi și-ntâi, o revelație din domeniul biografic, cu ample reverberații la nivelul structurilor și, mai
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
regreta faptul că nu s-a făcut efortul neînsemnat de a se fi prevăzut ediția cu niște sumare note, care să precizeze anii de apariție, eventualele reeditări sau posibilele intervenții importante operate asupra textului; nu în ultimul rând, câte ceva despre receptare. Prefața lui Mircea Iorgulescu este, desigur, excelentă, dar nu suplinește niște referințe critice demne de o ediție de Opere. Cu atât mai mult cu cât nu se știe când aceste opere vor fi reeditate în ediții critice. În materie de
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
Ion Simuț Scriitorii basarabeni nu se bucură, în România, de firescul unei receptări adecvate. Există mici campanii de atragere a atenției asupra Basarabiei, dar cultura basarabeană e tratată mai degrabă cu indiferență. Și e nedrept ca tocmai unde ar fi normal să existe o receptivitate mai generoasă ea să lipsească. Voi încerca o
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
care se stabilește între cronicile literare - majoritatea favorabile tânărului autor - și topurile, bilanțurile, canoanele mai mici sau mai mari alcătuite în ultimii ani. Cărțile lui Florescu sunt citite din scoarță-n scoarță, nu și așteptate cu frenezie. Dosarul său de receptare se arată a fi unul aproape lipsit de memorie. În fond, nu de sancționat - ci numai de constatat cu luciditate - sunt toate manifestările acestei ciudate amnezii culturale. Ele traduc oscilația de atitudine între, pe de-o parte, indiferența față de ceea ce
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu de a abjura -, literatura lui de inspirație direct sau indirect creștină nu a mai fost niciodată reeditată după 1948. Nici exegeza nu a străbătut-o, tot din motive de cenzură. Consecințele acestei ocultări asupra receptării operei laice a părintelui Agârbiceanu sunt mai mari decât am putea crede. Orator bisericesc, autor de omilii și cuvinte de învățătură, de comentarii biblice și de istorioare moral-creștine, scriitorul religios a întreținut relații complexe cu cel laic. Din păcate, deși
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]