3,945 matches
-
continua drumul, fiindcă eram convins că Cel de Sus mă însoțește la fiecare pas. Când începe să crească căldura, sunt deja la Lodève, un orășel liniștit cu o biserică episcopală închinată sfântului Fulcran. Am norocul de a asculta finalul unui recital de orgă, după care urmează obișnuitul prânz pe o bancă la umbra copacilor. Apreciez faptul că francezii au în toate localitățile bănci, pe care cei în trecere, și nu numai ei, se pot relaxa. Ce am mai remarcat este faptul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
versurile în românește, fapt care despuia recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta masa întinsă, pregătită de menajeră, cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și, spre norocul meu, găsesc. Mă întorc în Piața Ovidiu exact când autobuzul se punea în mișcare. M-am speriat și am transpirat, însă, degeaba. Am uitat că, după prânz, revenim în oraș, la muzeul de artă și la un recital de jazz. Încât puteam să schimb bateria la ceas fără să fug ca un disperat pe străzi. După-amiază am, chiar, timp să dau un telefon în Bu-curești, să caut ziare (nu găsesc, aflu că din lipsă de hârtie n-au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să înțelegi că prejudecata asta a mea nu e chestie personală, sunt reticent în privința rasei, nu a indivizilor. Și totuși, ai tot dreptul să bănuiești că există o legătură între opinia mea atent fundamentată în ceea ce privește poporul evreu și acest minunat recital pe care au avut ocazia să-l asculte urechile tale pline de ceară și de gunoaie ovreiești. Ar trebui să știi cum s-a simțit Dave 2, ar trebui să știi cum s-a simțit și Dan. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la Casa de Cultură, sarcină de partid În cadrul „Cântării României“, și asistase la tot circul, cu balerini Îmbrăcați În costume populare, care dansau „Călușul“ de parcă l-ar fi compus Prokofiev, cu poeții locali care Își declamau producțiile patriotice inepte, cu recitalurile grupurilor de copii care Învățau să cânte la chitară și la vioară În cadrul cercurilor de la Casa Pionierilor etc. Și toți preamăreau unirea de la 1859, care, bineînțeles, prevestise venirea la putere a comuniștilor În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu; nimic nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori, decoratori. Prin acestea s-a încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor, cu prilejul închiderii primei expoziții internaționale a Contimporanului. Este cel mai important eveniment expozițional din România, după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale” despre festivalurile Beethoven și Wagner dirijate de George Georgescu, despre un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15 martie 1926) literaturizează și dramatizează original intervențiile celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Ghica” Tortoman Constanța profesor coordonator Violeta Prisecaru A sosit primăvara Este din nou primăvară. Natura se spală pe ochii, somnoroasă, fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care o făcea să Își piardă capacitatea de a cânta, Trilby intra Într-un declin lent. Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
școlare). -Dacă ar fi trăit, în anul acela, în care a fost căsăpit, inegalabilul Pink Robin Floyd ar fi împlinit 34 de ani!... (Cocondy ciripea că 39, avu Pinky pe buze) - Din acest motiv, te-am invitat să susții un recital. Și pentru încă ceva (asupra căruia vei fi informat mai tîrziu) și, la care o să luăm parte cu toții. Parcă nicicând nu cântase Pink Floyd în fața unui auditoriu, cu o asemenea medie de vârstă. De două ori câte optzeci de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene și strîngîndu-și centura de siguranță. Și cine-a jucat personajul negativ? Sau eroul, cum ar trebui să-i zic? — Încă nu știu. A fost un recital actoricesc... toți i-am admirat stilul. Acum, unde-anume e casa lui Sansom? — În orașul vechi, mai sus de port. Ia-o pe Calle Molina și-ți arăt eu pe unde să cotești. E o fațetă surprinzătoare a Estrellei de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arată nu mai puțin impresionant: vechi vitralii colorate, mobile și bibelouri scumpe din belșug, arbuști exotici exhalând arome Îmbătătoare. Sau grădina contelui de Montesquiou, sufocată de hortensii albastre, compusă și Îngrijită ca o operă de artă, În mijlocul căreia se dădeau recitaluri de poezie. Sau interioarele de-o eleganță simplă, de un alb imaculat, ale lui Drieu La Rochelle. Într-un asemenea spațiu se desfășoară Întregul spectacol al fiecărui fragment de viață cotidiană. O punere În scenă de care dandy-ul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
PARASCHIV (Către INAMIC.): Te doare ceva? MACABEUS: Îl doare ceva? INAMICUL (Semn la burtă; chircit de durere.) PARASCHIV: Îl doare burta. MACABEUS: Zi-i să meargă să se-ntindă pe rogojini... (Către INAMIC.) îți dau rogojina mea... INAMICUL (Începe un recital lung, în care va face uz de toate mijloacele de pantonimă posibile, completate cu cele mai ciudate semnale sonore; gesturile pot fi ordonate cam așa: cineva un bărbat, care are sex, și încă ce sex, un bărbat înalt, foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu. Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub clavicula mea. Reflecta lumina și scânteia Într-un mod foarte atrăgător. Ar fi fost minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rămâi tu! Eu nu am cum. Prea repede uităm că, prin efemeritate, tinerețea se înrudește cu Pomul de Crăciun. Timpul poate fi mlaștină. Dar și curcubeu. Semnul lăsat de cătușe nu se vindecă decât după câteva generații. Fiecare vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător decât califul Omar este timpul. El incendiază și acum bibliotecile. Părul cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept pentru care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
La spectacolul de gală al școlii, unde cântau toți premianții formațiilor artistice, aveam să-i mulțumesc într-un fel special, renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ani, Adam a născut un fiu și i-a pus numele Set. Că, la o sută cinci ani, Set a născut pe Enos, că la nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cain... și așa mai departe până la Noe. Era recitalul meu de rezistență, pe care-l dădeam oricui era dispus să mă asculte, folosindu-mi memoria ca să fiu lăudat că semăn cu tata. * Biblia aceea e unul din puținele obiecte pe care le-am luat de-acasă. Nu mai are
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și place chiar dacă sfîrșitul asemănător foarte cu cel din Cassidy & Kid este, aici, puțin forțat. În orice caz, cele două supereroine creează și recreează bucuria, În bună măsură minată de la o vreme, de a privi ecranul. SÎnt realmente dezlănțuite, susținînd recitaluri de mare anvergură, definiții ale farmecului. Nu același lucru se poate spune și despre Harvey Keitel, destul de șters, de lipsit de nerv. Uitată, Lecția de pian. Și-ți trebuie un efort considerabil pentru a-ți aminti de prima lui colaborare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătrînețe, aproape muribund, În Băieți răi , nu se poate să nu fii impresionat de momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se deformează idolii din tinerețe, ca Venus din Milo, prin spargerea timpului, a brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital la radio. Un rondo de Haydn, o bourrée de Bach, o écossaise de Beethoven, un impromptu de Schubert... Cînd s-a întors, agenții teohariști erau instalați. Ai lor stau și acum acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]