3,968 matches
-
care bat la poarta nobilei profesii de medic este unul sincer și mobilizator „când veți intra în spital, dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și de orgoliu, lepădați și trândăvia și dați-vă cu totul bolnavilor - cărora să le fiți recunoscători dacă îngrijindu-i, vă vor permite să vă instruiți ”. Și încheie prin îndemnul de a urma perceptele carității spunând: „îngrijiți pe bolnavul mizerabil nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce suferă - ci ca pe însuși Dumnezeu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să domnească într-un spital printre slujitorii medicinii atunci când spune studenților săi; „când veți intra în spital dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și orgoliu, lepădați-vă și de trândăvie și dați-vă cu totul bolnavilor, cărora să le fiți recunoscători dacă îngrijindu-i vă vor permite să vă instruiți’. În îngrijirea bolnavului medicul ar trebui să urmeze cu rigurozitate preceptele moralei și carității creștine. „Urmând aceste preceptespune Paulescu - îngrijiți bolnavul mizerabil, nu ca pe un om, nu ca pe un
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viitor, și exista oricând riscul ca un profesor indezirabil să constate subit că nu mai are ce preda, drept care era pe loc dat afară. Și oricum, de încredere erau totdeauna "ceilalți", beneficiarii promovării profesionale și sociale accelerate, cu atât mai recunoscători regimului cu cât erau mai slab pregătiți pentru o carieră universitară, pe care o priveau pe bună dreptate ca pe o favoare și un privilegiu datorate Partidului. O liberalizare bine temperată Ceaușescu declanșase, imediat după instalarea în fruntea PCR, un
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
așa cum sunt?" Ar putea o altă societate să fie mai bună?". Mai mult, tema dominantă pe care mulți părinți, profesori și preoți o inoculează tinerei generații este că societatea în care trăiesc este minunată și că ei trebuie să fie recunoscători că s-au născut într-o țară deosebită. Semnificativ este că un asemenea mesaj nu îl găsim numai în țările dezvoltate și stabile ci aproape în orice societate. Teoreticienii conflictului argumentează că efectul lui este să facă oamenii să se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Roth și prof. univ. dr. Livia Popescu m-au sensibilizat față de problemele sociale, ajutându-mă să-mi focalizez privirea și dincolo de construcțiile conceptuale, către miezul naturii dramatice a existenței socio-umane. Iar d-lui conf. univ. dr. Rudolf Poledna îi sunt recunoscător pentru că mi-a stat alături atunci când eu însumi am fost zguduit lăuntric în trecerea printr-o experiență socială dramatică. Se înțelege de la sine că, în ciuda tuturor influențelor pe care le-am absorbit de la aceste persoane, responsabilitatea intelectuală și morală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cum de scumpă-ți este casa ta, și cum de dulci îți sunt ție părinții tăi; așa de scumpă și de dulce să-ți fie ție patria și Imperatul" (p. 103); iii) în al treilea rând, cetățenii trebuie să fie recunoscători și mulțumitori împăratului pentru tot binele pe care acesta îl aduce; iv) în al patrulea rând, cetățenii au datoria de a se ruga lui Dumnezeu pentru împărat: "Seara și dimineața să ducă fiecare dintre noi mâinile și să se roage
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca Sigismund Batori, Ieremie Movilă și Basta, și de i-ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere răsculatului iertare și să-l transforme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elevul are solide resurse de căință/de remușcare față de greșeala comisă la un moment dat, el nu trebuie pedepsit ci, dimpotrivă, trebuie să i se acorde Încrederea că este capabil să suporte urmările greșelii sale și să-și reconsidere conduita. Recunoscător pentru această Încredere acordată, copilul/elevul În cauză va face un efort nu numai de Îndreptare prin el Însuși, ci și de cultivare a dorinței de a fi sincer și corect În viitor. * „Cel care merge cu ochii În pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători.” (N. Iorga) Ne onorează, desigur, acea recunoștință care dovedește că cel pe care l-am ajutat a știut să se folosească Într-un mod demn de ajutorul primit. * „Voiești să cunoști lucrurile?, privește-le de aproape. Vrei să-ți placă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
corijării interioare, respectiv unor complexe procese de conștiință, care cuprind continue reevaluări și culpabilizări prin „căință”. Într-o primă fază noi sîntem tentați să interpretăm aceste suferințe interioare ca un rău subiectiv nemeritat, Însă ulterior nu putem să nu fim recunoscători față de acest „rău”, deoarece el reprezintă principala condiție de a ne Îndrepta prin noi Înșine. * „Este cîte un om iscusit, care Învață pe mulți, dar care nu-și este de folos lui Însuși.” („Septuaginta”) Acest lucru se explică nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
explică prin faptul că „binefacerea” care ți s-a făcut la un moment dat, cu cît este mai mare, cu atît Îți Înfrînge orgoliul de a te vedea dependent de cel care ți-a făcut-o: „Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința. Răpește oarecum recunoștinței bucuria. SÎntem Înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că Întrebuințează În avantajul lui starea de constrîngere În care ne aflăm” (Th. Mann). Sentimentul libertății
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înfrînge orgoliul de a te vedea dependent de cel care ți-a făcut-o: „Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința. Răpește oarecum recunoștinței bucuria. SÎntem Înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că Întrebuințează În avantajul lui starea de constrîngere În care ne aflăm” (Th. Mann). Sentimentul libertății umane Libertatea este piatra de Încercare a conștiinței omului, deoarece „libertatea” Înseamnă a avea/a dovedi răspundere, și nu a face ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lui Filippo Colonna, la universitatea Alcala de Henares din Spania. A obținut titlul de doctor in jurisprudență la Universitatea Roma La Sapienza. în toată această perioadă a rămas fidel familiei Colonna, recunoscându-le implicarea în studiile sale și fiindu-le recunoscător pentru succesele reputate. Din acest motiv Mazarin îl va însoți pe Filippo I Colonna în timpul războiului de succesiune din Mantua 1628, unde, datorită abilităților sale diplomatice, a fost remarcat de către Papa Urban al VIII lea, care i-a încredințat, în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință! în istoria Bisericii sunt relatate foarte multe împrejurări când animalele arată reunoștință față de cei de la care au primit ajutor. Dumnezeu nu-și părăsește niciodată creația Sa
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Este momentul culminant al Sfintei Liturghii, când aducem lui Dumnezeu ca mulțumire darurile primite din bunăvoința lui și transformate în pâine și vin prin osteneala noastră și din dorința de a fi recunoscători Celui care ne-a oferit pâinea pentru existența noastră de toate zilele și pâinea din sfântul potir, care se transformă în trupul Domnului și ne asigură existența veșnică. La a patra cerere, rugăciunea capătă o altă înfățișare. Acum vin la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Amin. Dumnezeule Preasfinte, Părinte, Tu ești Cel Care din necuprinsa Ta dragoste m-ai făcut din nimic și tot Tu ești Cel dintâi Care m-ai văzut. Din marea Ta înțelepciune ai poruncit să ne cinstim părinții și să fim recunoscători pentru viața ce ne-ai dat-o prin ei. De aceea, Te rog să-mi ajuți să le fiu supus ascultător și să nu fac nimic care să-i amărască și să-i întristeze. Răsplătește-le Preabunule, cu darurile Tale
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
enormă, odată ce știm că, dăruind, nu micșorăm cu nimic ceea ce este al nostru; dimpotrivă, ne multiplică experiențele. Acesta este momentul în care avem ceva de dăruit, de împărtășit. Iar dăruirea constituie o bucurie foarte mare (Osho, 2006). În dragoste, suntem recunoscători pentru că celălalt ne-a dăruit ceva. În compasiune, suntem recunoscători pentru că celălalt a primit ceva de la noi (idem, p. 133). Compasiunea este dragostea purificată, calmă, este o binecuvântare. Ea ne transformă într-un lotus; începem "să ne înălțăm deasupra mlaștinii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este al nostru; dimpotrivă, ne multiplică experiențele. Acesta este momentul în care avem ceva de dăruit, de împărtășit. Iar dăruirea constituie o bucurie foarte mare (Osho, 2006). În dragoste, suntem recunoscători pentru că celălalt ne-a dăruit ceva. În compasiune, suntem recunoscători pentru că celălalt a primit ceva de la noi (idem, p. 133). Compasiunea este dragostea purificată, calmă, este o binecuvântare. Ea ne transformă într-un lotus; începem "să ne înălțăm deasupra mlaștinii de dorințe, lăcomie și furie" (idem, p. 5). În această
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
răspunde franțuzește. Primiți, vé rog, On. Dle. Ministru profundul meu respect. Petre Zlătescu Se zice că prețul mai mic ar fi 3 lei kila... Scuzați-ne niște ast-fel de întrebări. Începând cu bine acesta voi ști a vé fi recunoscător. Zlătescu 25 În finalul scrisorii am regăsit o notă, datata 11 / 24 noiembrie 1900, care aparținea probabil unui oficial al Legației României de la Bruxelles în care se preciza că au fost transmise corespondentului datele solicitate cu privire la comerțul cu carne / animale
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
născute la Bârlad, ca și oamenii lor, fac parte din zestrea municipiului. De ce n‐am scoate‐ o din lada care o găzduiește? Bârladul, ca fiecare localitate a țării noastre, merită să fie mai bine cunoscut... Ca și oamenii lui, mereu recunoscători înaintașilor, profesorilor noștri... Ion N. Oprea 18 IMAGINI DIN BÂRLADUL DE ALTĂDATĂ Vechea Stradă a Gării din Bârlad Din ziarele vremii... 21 Acțiunea Acțiunea, ziar conservator, apare în octombrie - noiembrie 1902, 4‐ 5 numere pe timpul alegerilor. Redactori: Maior Pruncu și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
anul I 1933 Coordonare P. Todicescu, profesor de pedagogie, N. Galaction, învățător licențiat în litere și Șt. Toporaș, institutor. Tipografia C.D. Lupașcu Bârlad. Câteva materiale publicate și autorii lor: „Stroe Belloescu - ...Un om de forță” de Paul Constantinescu: „Școala primară recunoscătoare” de C. Antonovici; „Stroe Belloe scu” de Cezar Ursu; „Din viața lui Stroe Belloescu” de P. Tod icescu. * Petrache Todicescu „a păstrat legătura științifică cu toți profesorii și mai ales cu pedagogii ieșeni: Gh. Comicescu,V. Todicescu, Ștefan Bârsănescu, Vasile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ospitalitatea și respectul pentru cei în vârstă predominante în țările musulmane. Să luăm exemplul antiamericanismului, destul de răspândit, pentru a vedea mecanismul de funcționare al prejudecăților naționale: -sindromul celui îndatorat: americanii ne-au eliberat în 1944 și este dezagreabil să fim recunoscători pentru un lucru pe care nu am știut să îl facem singuri; -sindromul dependentului: Statele Unite sunt prima putere mondială și depindem de ei în conflictele internaționale; or, nu îi iubim pe cei de care depindem; -sindromul celui neputincios: chiar și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fost scrisă probabil niciodată. A lucrat cu redactorul, m-a încurajat, mi-a întărit eforturile, a scris, a corectat și recorectat. În ciuda tuturor problemelor asociate unui asemenea proces, nu și-a pierdut niciodată răbdarea sau simțul umorului. Îi sunt extrem de recunoscător pentru tot ajutorul său. Mulțumiri deosebite lui Darlene Davidson, care a colaborat și ea la acest proiect de la începutul său. Ea a fost responsabilă de întreaga coordonare a proiectului, a avut grijă de numeroasele detalii legate de pregătirea manuscrisului și
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
iar organizația trebuie să facă față acum unei probleme și mai serioase - oamenii care au rămas. Cei care au rămas inevitabil se simt pedepsiți. Din punctul lor de vedere, aceeași muncă este făcută acum de mai puțini oameni. În loc să fie recunoscători că au fost cruțați, se simt pedepsiți și se tem că vor fi următorii care vor fi dați afară. Ambele situații limitează viitoarele îmbunătățiri. Așadar, principala problemă nu este pe ce posturi să plasezi oamenii sau cum se va schimba
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]