17,060 matches
-
lui I. Ghica și N. Bălcescu. Cenzura suprimă titlul revistei, socotit subversiv, lăsând numai subtitlul („Foaie științifică și literară”), apoi o interzice cu totul, în același an. Mereu împiedicat de domnitor sau de cenzură în tipărirea unor reviste culturale, K. recurge, pentru a nu renunța cu totul la planurile sale, la editarea unor mai inofensive calendare și almanahuri (între 1842 și 1845 apare „Calendar pentru poporul românesc”, cu o parte literar-științifică, intitulată „Almanah de învățătură și petrecere”), în care publică și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
icoane ale sufletului românesc” (Adolf Armbruster). În primele cărți ale lui G. predomină versificările unor teme „obligatorii” în epocă, tratate însă în compuneri armonioase, fără ridicolul sau stridențele care marcau, de regulă, ilustrarea unei tematici impuse. Cultivând tradiția coșbuciană, autorul recurge uneori la tonul baladesc, popular, fiind influențat totodată și de maniera energică, maiakovskiană, a momentului postbelic. Volumul de maturitate Rădăcină și cer, în care subiectele conjunctural-agitatorice sunt abandonate, vădește și depășirea unor stângăcii juvenile. Universul cinegetic și pescăresc, refugiul în
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
e urmată de scene derutante și puțin verosimile (la moartea tatălui, eroul izbucnește în râs când o revede pe femeia care îl inițiase sexual, în cimitir se desfășoară orgii). Stilul afectat și artificial dă o notă de prețiozitate textului. Se recurge la o formulă asemănătoare și în alt roman, Noaptea definitivă (1978), însă cu rezultate diferite estetic. Convenția de la care se pornește - un jurnal trimis la redacție de o femeie bolnavă psihic, care apoi se sinucide - generează tot o carte alcătuită
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
colectarea de fonduri el obține sprijinul nesperat a două tinere femei, Roxana, soția unui mare comerciant, și Debora, fiica unui bancher. Ambele se îndrăgostesc de el, disputându-și-l. O a treia femeie, guvernanta protestantă Helen Humpel, îl mustră fiindcă recurge, în folosul săracilor, la mărinimia celor bogați. „Poate Ioan Botezătorul - îl întreabă ea retoric - să fie oaspetele tetrarhului Irod?” Prin neputința de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
această interpretare, dislocând toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu o cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fel de nostalgii. Problema mea și limitele Înțelegerii mele apar În momentul În care, din câte precizează Corin, subhermeneutica pe care o propune nu intră În nici un soi de explicație ontologică, indiferent la ce formulă sau definire a ontologiei am recurge, oricât de „slabă” ar fi aceasta. Știu că eu sunt o structură conservatoare și, prin urmare, „blocată” prin opțiune proprie În anumite tipare, dar dincolo de datele mele personale cred că, fără să fie un nou scenariu explicativ, concepția despre anarhetip
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și pe acest palier. În această categorie de cercetări intră grupul de analize ale imaginilor și imaginarului care pornesc de la tradiția freudiană. Psihanaliza utilizează copios narațiunea și descrierea ca metode practice de identificare a unităților vizibilului. Fenomenologia și hermeneutica fenomenologică recurg și ele la această tehnică. La rândul lor, teoriile critice utilizează abundent narativitatea ca instrument interpretativ. Narațiunea constituie instrumentul cel mai des utilizat În studiile calitative. „Scrutinul vizual” și analiza de conținut Analiza de conținut trebuie Înțeleasă ca metoda calitativă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
schimbarea noastră doar dacă putem vorbi În același timp și despre noi. Schimbarea la față a României, de pildă, celebra carte a lui Cioran, e un text care exprimă fascinația unei epoci pentru nevoia de centralizare. E greu să nu recurgi la el dacă dorești date despre ceea ce azi am numi imaginarul românesc. Nu e singurul text. Ruxandra Cesereanu: Mai este o Întrebare la care nu mi-ai răspuns. Vorbind despre perspectiva mitizantă a lui Blaga și cea relativizantă a lui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
civilizației, a tot ce periclitează și anihilează frumusețea și sfințenia naturii. De aceea satul apare ca spațiu sacru. Ca și țăranul lui Sadoveanu, țăranul, aici, este apăsat de civilizație, simte o tulburare sufletească în fața agresiunii acesteia. Mijlocul securizant, la care recurge, este cel universal: retragerea în sine, ajutată de credința imuabilă în valorile etice, în ceea ce este frumos și sfânt. Trăind într-o lume în care temeiurile etice s-au clătinat, oamenii caută în mod fervent salvarea prin sacru. Nu există
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Principate pentru a se obține o aprobare de înființare a unei gazete românești nu primiseră un răspuns favorabil din partea autorităților. De aceea, Dinicu Golescu, convins de însemnătatea pe care presa o are în viața socială și intelectuală a unui popor, recurge la această soluție. Între sprijinitori se numără și negustori din București sau Focșani. Anunțând apariția publicației, Rosetti sublinia că redactorii sunt însuflețiți de dragostea de „nație”. Primul număr, al cărui titlu este „Fama Lipschii”, conține, alături de un editorial scris de
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
toate partidele politice. Predomină satira neiertătoare, cu violențe de limbaj și cu atacuri personale, care întunecă umorul, de bună calitate uneori, și face să treacă pe un plan secundar virtuțile de poet satiric ale lui Orășanu, altfel deloc neglijabile. Scriitorul recurge adesea la portretul satiric în proză sau versuri, îngroșând însă trăsăturile negative ale celor portretizați. F. devine astfel, spre deosebire de revistele scoase de Orășanu înainte de 1875, o foaie strict personală, ilustrând inimicițiile redactorului. R.Z.
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
Traian Blajovici, Emanoil Enghel, iar din 1967 li se alătură Dumitru Chirilă și Radu Enescu (redactor-șef adjunct). Revista își propune să afirme valorile literaturii române în spiritul tradiției instituite de înaintașii săi. În ciuda compromisului la care este nevoită să recurgă prin materialele propagandistice abundente din deceniul ’70-’80, publicația respectă criterii riguroase ale selecției valorice. Are rubricile „Vitrina cu cărți”, „Cronica literară” (Gh. Grigurcu, Radu Enescu, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Marcel Corniș-Pop, Valentin Tașcu, Ion Buduca, Marcel Petrișor), „Eseuri” (Mircea
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
privind activitățile agenției la Moscova, motivul a fost răzbunarea împotriva CIA, întrucât fusese concediat 20. În general, publicul supraestimează probabil utilizarea sexului pentru a afla anumite secrete și predominarea șantajului ca motiv pentru activități de spionaj, deși posibilitatea de a recurge la șantaj îi poate permite unui ofițer să-și păstreze o sursă care a devenit spion din alte motive, iar ulterior intenționează să renunțe. Chiar și așa, au ieșit la lumină unele cazuri care presupun folosirea seducției și șantajului, în
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
evenimentele zilnice în vederea unei informări rapide - consumă în prezent prea multe resurse din cadrul DI. Răspunzând cererilor sporite de informații de interes imediat venite din partea factorilor de decizie, de abordare pe larg a mai multor subiecte, DI a fost nevoită să recurgă, în mare parte a activității sale de cercetare, la o abordare axată pe „evenimentele curente”. Analiza aprofundată a problemelor cu importanță pe termen lung pentru factorii de decizie prezintă mai puțin interes și s-a alocat un volum mai mic
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
altui stat sau (2) opiniilor anumitor segmente ale populației din statul respectiv, cu privire la aspecte de ordin politic, militar sau economic. Agenții de influență. Metoda cea mai simplă și mai directă de a influența acțiunile unui guvern străin este de a recurge la agenți de influență - agenți a căror principală misiune constă nu în culegerea informațiilor, ci în influențarea directă a politicii altui stat. Având în vedere că un agent care deține o funcție importantă în guvernul altui stat ar putea îndeplini
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
opiniei publice din altă țară. Potrivit unui fost ofițer KGB, Franța a reprezentat un teren propice pentru acest gen de activități: „Majoritatea agenților francezi cel mai bine cotați de la jumătatea anilor ’70... erau jurnaliști sau aveau relații strânse cu presa”. Recurgând la agenți și colaboratori din rândul presei franceze, serviciile de informații sovietice au exploatat cu succes tendințele comuniste și gaulliste manifestate de o parte a opiniei publice din Franța, pentru a submina relațiile dintre această țară și celelalte state membre
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
lor în publicații pe care nu le deține sau nu le controlează, fie prin includerea în publicații considerate de opinia publică independente, dar care sunt, de fapt, controlate de guvern 21. Există două motive majore pentru care un guvern poate recurge la propaganda anonimă. În primul rând, este posibil ca publicul-țintă să fie mai dispus să accepte propaganda dacă originea acesteia e disimulată, iar substratul nu este evident. De exemplu, propaganda desfășurată de Marea Britanie în Statele Unite înainte de intrarea Americii în Primul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
propaganda desfășurată de Marea Britanie în Statele Unite înainte de intrarea Americii în Primul și în cel de-al Doilea Război Mondial s-a bazat adesea pe mecanisme secrete pentru a da impresia unei relatări obiective și independente a unei știri. De exemplu, recurgând la emigranți din Europa Centrală, serviciile de informații britanice au reușit să se infiltreze în mai multe operațiuni clandestine desfășurate de Germania în Statele Unite. Pentru a diminua tendințele izolaționiste și a provoca antipatia opiniei publice americane față de Germania, informațiile referitoare
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
chiar și fără dezinformarea din partea adversă. Cu toate acestea, în cazul nereușitei acțiunii de culegere a datelor, se poate identifica efortul părții adverse de a dezinforma. În ce măsură acest efort este responsabil pentru eșec e o chestiune mai complicată. Se poate recurge la dezinformare atât pe timp de pace, cât și pe timp de război, deși, din diverse motive, este de așteptat ca dezinformarea să fie mai des utilizată pe timp de război.46 Dezinformarea poate fi tactică sau strategică. Exemplele de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și-au dovedit devotamentul față de grupare prin comiterea unor infracțiuni grave. Doar șansa poate ajuta un serviciu de informații ca, pornind de la zero, să își infiltreze agenții într-o grupare teroristă deja organizată și operațională. Serviciile de informații trebuie să recurgă la alte strategii pentru a rezolva această problemă. În primul rând, serviciile trebuie să poată culege informații despre grupurile de sprijin - simpatizanți care asigură susținere financiară, logistică, politică și juridică, dar nu iau parte la activitățile teroriste propriu-zise. Infiltrarea într-
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
să culeagă suficiente informații, lucru care se datorează, în parte, recomandărilor privind securitatea internă, promovate de Procurorul General al SUA, Levi. Anterior emiterii acestor recomandări, serviciul secret primea de la FBI numeroase informații secrete despre anumite persoane și grupări care puteau recurge la acte de violență. Deși s-a considerat că, în felul acesta, serviciul secret a beneficiat de prea multe informații - fiind nevoit să facă o selecție dintr-un volum mare de informații -, situația era ideală din punctul său de vedere
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
investigații în anumite domenii importante. Rezultă de aici o lipsă de informații referitoare la locația, structura, planurile și activitățile unor grupări care nu pot fi etichetate drept teroriste, dar care au o orientare radicală, sprijină cauzele organizațiilor teroriste și pot recurge la acțiuni violente sau teroriste. Desigur, această abordare generală este valabilă în cazul tuturor agențiilor responsabile de aplicarea legii; în general, activitatea acestor agenții vizează doar în mică măsură prevenirea infracțiunilor, concentrându-se asupra depistării activităților infracționale după comiterea lor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
o acțiune care vizează atingerea unor obiective politice sau sociale prin utilizarea forței ori a violenței și nerespectarea legislației penale a Statelor Unite”61. Potrivit lui Freeh, această reinterpretare avea să „permită FBI să demareze o investigație în cazul unei grupări ce recurge la violență pentru a-și atinge obiectivele politice sau sociale, fără a încălca însă legislația federală, dacă există indicii că respectiva grupare are capacitatea de a-și atinge scopurile”62. Deși criteriul existenței unor „indicii temeinice” este suficient de general
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a unor oameni de rând din alte țări nu este în concordanță cu idealul armoniei dintre supuși și conducătorii lor. Chiar și așa, într-o manieră pe care o putem cataloga drept machiavelică, el îi îndeamnă pe cititorii săi să recurgă la spionaj, argumentând că varianta cealaltă - pe care, în opinia lui, cititorii ar considera-o mai „onorabilă” - este, de fapt, inumană. Având în vedere povara pe care o presupune un război și efectul nimicitor asupra vieții oamenilor, pe un ton
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]