6,309 matches
-
satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum ― așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să crezi că ai puțină dreptate. Prin vinovăție te mai poți mântui. Arzi rana cu fierul roșu și, dacă nu mori, se vindecă. Dar mie nu mi-a fost dată, se pare, decât infecția. N-am fost în stare să regret ruptura brutală cu Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar eu semănam demult cu taurii din arenă care nu mai văd la un moment dat decât o mică bucată de pânză. Și pot fi învinuiți taurii pentru asta? Nici măcar azi, când am altă perspectivă asupra lucrurilor, nu pot să regret că nu m-a mulțumit să cioplesc cruci într-un atelier oarecare, că mi-a fost silă de mediocritatea mea. Pot să regret numai că am vrut să renunț la ea prin orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pot fi învinuiți taurii pentru asta? Nici măcar azi, când am altă perspectivă asupra lucrurilor, nu pot să regret că nu m-a mulțumit să cioplesc cruci într-un atelier oarecare, că mi-a fost silă de mediocritatea mea. Pot să regret numai că am vrut să renunț la ea prin orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am. căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc uneori vorbind cu guzganii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întîmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dîndu-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. ― Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist și că, la urma urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. ― Nu glumi, Daniel, te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați?"" m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați?"" m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu totul exact dacă am afirma acest lucru. Mai potrivit ar fi să spunem că sufereau atât fizic cât și moral de o senzație de dematerializare. La începutul ciumei, își aminteau foarte bine ființa pe care o pierduseră și o regretau. Dar dacă își aminteau limpede chipul iubit, râsul acestuia, cutare zi despre care își dădeau seama prea târziu că fusese o zi fericită, cu greu își puteau închipui ce făcea celălalt la o asemenea depărtare în clipa chiar în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lipsit de sare. După ce am dat câteva volume cu autograf celor prezenți, rolul meu a fost oarecum pasiv, ascultând mai mult la discuțiile purtate și intervenind doar din când în când. A fost o zi minunată pe care aș fi regretat-o, dacă nu aș fi luat parte! Au fost ore de destindere, de taifasuri și ample rememorări. Spre seară e chiar răcoare, aerul e mai tare, deosebit de cel de la oraș, ne simțim excelent, apoi după ce s-a lăsat bine întunericul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
n-ai d-ta grijă de viitorul copilului meu, pentru că de acest lucru mă ocup eu. Mai clar decât atât nici că se putea spune.. și nu-mi rămâne decât să constat că toată strădania mea a fost zadarnică, să regret că n-am ascultat de părerea unui coleg mai în vârstă, care-mi spusese să nu mă arunc în mod nechibzuit în gura Lupului - că mă va înghiți într-o clipită. Colegul care mă prevenise nu era altul decât învățătorul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
școlar. La vremea lui, tata făcuse doar clasa I, din ciclul elementar, dar această puțină carte l-a făcut să fie în lume ceva mai bine pregătit decât alți semeni ai săi. În timpul stagiului militar a avut prima ocazie să regrete că n-a terminat ciclul primar de învățământ - când și-a dat seama că alții cu carte i-au luat-o înainte, deși nu păreau mai destoinici ca el, însă aveau patalamaua la mână care-i îndrituia să fi luați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bătrâni”. Dacă domnia-sa ar putea să se împace cu ideea ireverențioasă pe care o emite la adresa vârstnicilor, sau va continua să creeze uitând de vârstă și de cele spuse într-un moment nefast, pe care sigur că-l va regreta mai târziu. Câmpul literaturii noastre e vast și mult cuprinzător! Este loc pentru toată lumea - tineri și bătrâni să lucreze cot la cot - fertilizând și mai mult ogorul literar. Sau, Doamne ferește, mai tânărul nostru condeier nu speră să ajungă la vârsta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ei, chiar dacă Mica Prințesă strâmba din nas sau dacă Domnulcu-Bățul-Înfipt-Undeva se foia în scaun. Dar nici asta n-a prea mers. Se întorceau la fel de certați ca la prima ședință. —Maggie, vezi ce face? Vezi ce grozăvie face? Auzindu-i, Maggie regreta că s-a apucat vreodată de așa ceva. La momentul respectiv părea o idee bună. Titulatura slujbei era „mediator“, cu asta se ocupa. Bine, nu era chiar domeniul cu care se obișnuise, dar medierea tot mediere e... nu-i așa? Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Brett vorbea, apoi auzi mai multe voci masculine, a lui Edward și încă două sau trei pe care nu le recunoscu. Cel mai rău îi părea că nu putuse să-și țină gura. Se întreba dacă Brett și Kathy observaseră. Regretând că a deschis subiectul - care ținea mai mult de terapie decât de mediere - Maggie hotărî să schimbe radical tactica. OK, își zise, trebuie să trecem la ultima soluție. —Brett, care sunt limitele tale? —Poftim? —Limitele tale. Acele lucruri în privința cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau nu voia să riște. — Crezi că aceiași oameni care l-au omorât pe palestinian au omorât-o și pe mama? Nu știu. Pentru că, dacă e așa, știu cine va muri următorul. —Cine? —Eu. Capitolul 17 Aprilie 2003, Bagdad Mahmud regreta decizia luată. Își zicea că nu ar mai trebui să-l atingă lucrurile astea; pe când era din nou proiectat în aer și ateriza cu fundul pe scaunul tare, de plastic, după ce autobuzul trecu pentru a mia oară peste un hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
petrecuse aici, când Akiva Shapira își blestema educația americană. Se uita la manevrele făcute de tineri în vie, atacând câte trei, cu cuțitele la înaintare, gata să le împlânte în carnea moale a celor trei manechine umplute cu paie și regreta faptul că nu va fi niciodată ca ei. Era prea târziu acum, bineînțeles. La cincizeci și doi de ani și cântărind peste o sută de kilograme, Akiva Shapira n-ar fi putut niciodată să se alăture acestei eroice armate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
după ce forțele de ordine israeliene interveniseră cu gaz lacrimogen asupra adoratorilor Moscheii Al-Aqsa, doi palestinieni morți, un adolescent... atacarea unei mașini străine în afara așezării Ofra, doi pasageri uciși, unul în vârstă de doisprezece ani... Maggie își trecu degetele prin păr, regretând din nou că se lăsase de fumat. Dumnezeule, și-ar da viața pentru o țigară acum. Își adună curajul pentru cel de-al treilea mesaj. Edward: fără subiect M, Nu că ți-ar păsa, dar sunt la Geneva în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de culoare am s-o violez. E gata să s-arunce pe fereastră cu fundu’ ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai ivească oare din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Să împovărezi alți oameni cu bolile tale genetice. Și să nu-ți pese. În toată acea agitație, Bennett reuși să își recapete controlul. Se îndreptă spre ușă. — Domnișoară Murphy, nu mai am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se prăbuși pe scaunul din spatele fotoliului. Era în stare de șoc. Se uită lung la birou, la dosarele pacienților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tale genetice. Și să nu-ți pese. În toată acea agitație, Bennett reuși să își recapete controlul. Se îndreptă spre ușă. — Domnișoară Murphy, nu mai am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se prăbuși pe scaunul din spatele fotoliului. Era în stare de șoc. Se uită lung la birou, la dosarele pacienților care așteptau. Toate acestea păreau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce avea Într-adevăr nevoie. De altfel, nu era momentul potrivit să caște gura pe-acolo. Nu se simțea deloc În largul ei, fiindcă-și lăsase fetița să o aștepte În mașină, În parcare. Uneori făcea lucruri pe care le regreta imediat, dar pe care nu le mai putea schimba și, dac-ar fi să spunem adevărul, aceste incidente se Înmulțiseră Îngrijorător În decursul ultimelor luni - a ultimelor trei luni și jumătate, ca să fim mai exacți. Trei luni și jumătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcându-i cu ochiul fiică-sii În oglinda retrovizoare. Totul era perfect la copila ei; năsucul ca un nasture, mâinile durdulii, picioarele, totul, În afară de nume. Familia soțului ei voise să-i pună fetiței numele mamei bunicii ei. Cât de mult regreta Rose că nu Îi dăduse un nume mai obișnuit precum Annie, Katie sau Cyndie, În loc să-l accepte pe cel care i-l propusese soacra ei. Un copil trebuia să aibă un nume de copil și Armanoush nu aducea nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am pus acolo În eventualitatea În care voiai să-l Încerci. Se pare că voiai. Acum lui Armanoush Îi venea să plângă. A cerut voie să se ridice de la masă și a fugit la baie să se spele pe dinți regretând Între timp amarnic Întâlnirea aia stupidă. Stătea În fața oglinzii cu un tub de pastă de dinți consumat pe jumătate În mână și privirea cuiva care era pe cale să abandoneze pentru totdeauna societatea și să se facă pustnic pe un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]