11,108 matches
-
nici măcar înțeles. S-a spus, și pe nedrept, că Buddha și Zoroastru au fost contemporani. Dar în legendele lor se află paralelisme care se explică printr-o stare de spirit asemănătoare; în ambele cazuri, este vorba de transpunerea unui mare ritual mitic într-o „viață romanțată” de profet și salvator, în ambele cazuri apare nevoia de a transforma figuri mitice în personaje umane, și tot în ambele cazuri mitul Dioscurilor și al Focului (Agni) este cel care constituie fondul mitico-ritual. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ț. Când sosiți la Club vă rog să-mi dați un telefon: Dorchester 3-4282 (domiciliu) sau Midway 3-0800 (birou). Îmi cer iertare că nu pot să vin să vă iau de la aeroport, dar după-amiaza sunt confiscat la Oriental Institute cu „ritualul PhD” al unui tânăr sirian Hassan S. Haddad despre „Baal-Hadad: A Study of the Syrian Storm God”. În orice caz, cocktail & dinner with us!(Găsiți laaeroport taxiuri. Drumul durează cca 20 de minute și costă cca $ 2.50.) Joi dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fostcruțați; dar apartamenul surorii mele a căpătat fisuri și, pentru moment, muncitorii sunt inaccesibili... Ne-am prelungit sejurul la Paris până pe 15 ianuarie, din cauza bolii Sibyllei (cancer). După o lună la Chicago (din fericire, nu țin cursuri), am revenit pentru „ritualul” recepției de la Bruxelles (amfost ales membru al Academiei în fotoliul Marthei Bibesco), pe 19 februarie 1. Săptămâna viitoare vom pleca din nou, dar Christinel se va întoarce pe 15 aprilie (ea este și infirmieră, și secretară, întrucât biata Sibylle nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lui Eliade privind societățile secrete șimorfologia inițierii: „Prin studiile lor, Lily Weiser, Otto Höfler, Stig Wikander, Geo Widengren, H. Jeanmaire și Georges Dumézil au făcut să avanseze sensibil cunoașterea confreriilor militare indo-europene, mai ales a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care au fost atât de strălucit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
indo-europene, mai ales a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care au fost atât de strălucit studiate de Lily Weiser, Otto Höfler și Georges Dumézil și nici asupra altor societăți ale bărbaților de tip indo-european, cum ar fi, de exemplu, mairya indo-iranienilor, care a constituit subiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
UUÅ, 1951:1; V. Muhammad, the Apostle of God, and His Ascension, UUÅ, 1955:1), monografii despre patternul regelui sacru și al salvatorului în aria Orientului Apropiat Antic, aparține deja bibliografiei de bază a ceea ce s-a numit „Myth and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten hundert Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Alpbach, 17 aprilie 1952, în Corespondență II, pp. 217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în germană) și în directă legătură cu definiția șamanismului propusă de Ohlmarks, Otto Paul (în „Zum Geschichte
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
poezie „lipsită de sens”. Cele două puncte de vedere sunt, firește, insuficiente și nici nu se pot completa reciproc. Am început tot mai mult să înțelegem miturile ca pe elementul central al religiilor, cel care dă sens limbajului simbolic al ritualurilor și dogmelor. Dar căile până acolo sunt complicate. Atât în cercetările lui Dumézil, cât și cele ale lui Eliade se reunesc extinse studii lingvistice, cercetări de orientare sociologică și psihologică modernă. Dumézil a fost discipol al sociologului Marcel Mauss. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
din diverse lucrări istorico-religioase. Un psihiatru francez a făcut un raport despre cum a reușit să vindece unele cazuri dificile de nevroză, determinându-i pe pacienți să-și imagineze căurcă pe o scară sau pe munte. Acum, Eliade adună laolaltă ritualuri care sepractică peste tot la popoarele primitive. Șamanii siberieni intră în contact cucelelalte lumi cățărându-se pe o scară primitivă constând dintr-un copac cu șapte, nouă sau douăsprezece crengi, pe care pășesc. Fiecare treaptă semnifică un nou grad al
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
care intermediază această viziune. Șamanul se trezește din extaz abia după ce a parcurs toate treptele. În vechile texte ritualice indiene se vorbește adesea despre scări sau trepte care duc la lumea zeilor. Nu știm prea clar cum anume se desfășurau ritualurile respective. În Cartea egipteană a morților se vorbește de scări până la cer, iar în mormintele egiptene s-au găsit amulete care înfățișează mici trepte sau scări. Cu siguranță, se credea că acestea îi ajută pe morți în importantul lor drum
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Addendum IItc "Addendum II" Stig Wikander et aliitc "Stig Wikander et alii" Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*tc "Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*" Fältspatsvägen 10 752 41 Uppsala 11 septembrie 1977 Dragă domnule și coleg, Vă mulțumesc pentru Ritual of the Battle! E greu să vă spun cum ar trebui cât de mult m-a bucurat, m-a atins, m-a flatat și fericit marea dvs. carte. Între noi fie spus, după cum știți și dvs., este cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
alt loc de reuniune, de celelalte sedii ale vieții colective. Distribuția și aranjarea zonelor sale răspund nevoilor cultului și se inspiră din tradițiile și gîndurile grupului religios. Fie că sînt destinate locuri diferite pentru diversele categorii de credincioși, fie că ritualurile cele mai importante și principalele forme de devoțiune își găsesc aici locul potrivit, biserica însăși impune membrilor grupului o așezare și atitudini și imprimă în mintea lor un ansamblu de imagini la fel de bine determinate și imuabile ca și riturile, rugăciunile
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
invizibilă și eternă a acestor fapte, ele pot fi evocate în orice loc, cu condiția să adoptăm aceeași atitudine, adică să fie reproduse material crucea și sanctuarele întemeiate (pe pămîntul sfînt) pe teatrul istoric al evangheliilor. Astfel s-a constituit ritualul drumului crucii, ca și cum, prin reproducerea, la mare distanță de Ierusalim, a chinuitului drum și a opririlor, pelerinii intrau într-o stare care le permitea să trăiască scenele succesive ale patimilor. De fiecare dată se urmărește același scop. Societatea religioasă vrea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sau în sens larg, a societății, care în teoria sa juca un rol primordial prin însuși modul de raportare a individului la sacru. Societatea era imaginată asemenea unui complex organism prin care individul putea să transceandă, experimentând sentimentul sacrului prin intermediul ritualurilor și al sărbătorilor tribale. De altfel, în totemismul descris de Durkheim, religia administrează sacrul, acțiunile colective ale clanului potențând atributele și manifestarea acestuia. Importanța colectivității afiliate totemismului rezidă și imaginarea unei mântuiri colective, și nu individuale, de care ar avea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în sens figurativ, în absența simbolului și a funcției de simbolizare, care permit transpunerea realităților naturale și supranaturale în imagini artistice "echivalente". Putem vorbi astfel de o formă simbolică de cunoaștere cu exprese calități metafizice, regăsită aproape pretutindeni în practicile, ritualurile și obiceiurile societăților primitive sau tradiționale, încărcate de experiențele sacre 121. Aceasta justifică modul în care, în simbolismul religios al acestor societăți devine posibilă exprimarea și reprezentarea vizuală a realității ultime a divinității -, factura sacră a simbolului asigurându-i acestuia
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
indirect, o oglindă în care umbra prinde prada"141, opunându-se descompunerii prin recompunerea în imaginile artei. Arta preistorică ne oferă din plin dovada acestui fapt. Inedita îmbinare a reprezentării prin mjloace artistice extrem de sărace a imaginilor animaliere sau a ritualurilor magice concentrate în jurul ideii de sacrificiu constituie expresia cea mai concretă a înțelegerii raporturilor dintre viață și moarte, dintre natural și supranatural, în mijlocul unei epoci lipsite de orice modele artistice. Din acest punct de vedere, ideea reprezentării vizuale s-a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Semnificând o replică la un nivel mai redus a actului primordial al facerii lumii, după unii autori, procesul creației artistice are inserată în codul său genetic tendința naturală de orientare către supranatural, către și dincolo de marginile cunoscute ale lumii, refăcând ritualul ciclic de reîntoarcere la originea sa divină. De aceea, sinceritatea actului creator poate fi asemănată cu un fenomen de exaltare religioasă, această constatare putând deveni un criteriu al operei de artă originale. Perspectiva mitologică asupra creației vizează un act esențial
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o pătrunde, de a da semnificație obiectelor"241, reprezentarea se manifestă asemenea unui fenomen universal. Sensurile acestei idei se fundamentează pe explicația că "din cele mai vechi timpuri și până astăzi, comunicarea din interiorul societății cuprinde reprezentări și imagini"242, ritualurile, miturile și simbolurile despre care am discutat deja într-unul din subcapitolele anterioare -, ca și diferitele manifestări creatoare ale artei, fiind unele dintre mijloacele efective ale definirii acestui divers fenomen social. Acțiunea umană de a reprezenta trebuie înțeleasă ca o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dat un răspuns propriu dilemelor existențiale ale culturilor din care proveneau, raportând problematica reprezentării vizuale la cea a credințelor legate de religie. La greci, spre exemplu, așa cum relatează Egon Sendler, "reprezentările lor provin fără îndoială din cultele orientale vechi cu ritualuri uneori pline de cruzime, care au supraviețuit în subconștientul poporului"273, orbind sau înnebunind pe cei care ar fi îndrăznit să privească spre ele. Artiștii erau cei care dădeau chip zeilor, reprezentarea acestora conferindu-le și statutul de teolog 274
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
această multitudine a formelor de reprezentare a sacrului, ne vom opri asupra unui exemplu aparte al raporturilor stabilite între lumea divinului și cea a umanului. Provenind din vremuri îndepărtate, dar ajungând până în contemporaneitate, în Nepal, persistă încă o serie de ritualuri străvechi, prin care, periodic, este aleasă pe seama unor criterii extrem de stricte câte o fetiță, neajunsă încă la vârsta pubertății, care să o reprezinte pe Kumari, considerată a fi reîncarnarea zeiței hinduse Durga. Procesul de selecție este unul foarte minuțios, "fetițe
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
apariția unor prime viziuni cu privire la conceptul de sacralitate 318. Numeroasele artefacte descoperite scot în evidență pulsația încă timidă a primelor încercări de exprimare vizuală 319, învestite cu semnificații cultice 320 și magice, care au fost considerate expresiile artistice ale unor ritualuri sacre 321. Această supoziție este întărită și de faptul că o mare parte dintre aceste imagini, reprezentând forme animaliere și figuri geometrice, poartă semnele lovirii cu sulița, probabil ca formă ceremonială de atragere a succesului în vânătoare. Cu privire la posibilele semnificații
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lianți, ce denotă inventivitatea nativă a acestor primi creatori. Mai mult decât atât, aceste imagini erau realizate în locuri întunecoase, slaba iluminare putând asigura și o anumită componentă mistică, ce potența caracterul simbolic al picturilor devenite elemente ambientale ale unor ritualuri necunoscute astăzi. Deși nu se știe cu certitudine starea de spirit pe care o trezeau aceste reprezentări, există totuși posibilitatea ca ele să fi constituit imagistica necesară instituirii unor prime practici șamanice 328, aceste imagini asigurând un statut privilegiat creatorilor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Debray, op. cit., p. 21. 234 Relaționând originile imaginii cu ideea de moarte, Régis Debray face referire și la conceptul de reprezentare, ale cărui prime sensuri desemnau în trecut un sicriu gol peste care se așeza o pânză mortuară în cadrul unui ritual funebru, sau o figură pictată și mulată înfățișându-l pe defunct, ce era utilizată în timpul funeraliilor. (Cf. Régis Debray, op. cit., p. 23.) 235 "În icoană Dumnezeu nu se vede ca obiect vizibil, ci se oferă ca subiect al unei priviri
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ediție îngrijită de A. Châtelet și B.P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p.16. 321 Vezi Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 23. Autoarea face referire la existența unor dovezi legate de practicarea unor ritualuri funerare. 322 Christian Peyre, op. cit., p. 18. 323 André Leroi-Gurhan, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1965-1995, p. 200. 324 Ibidem. 325 Nikolai Berdiaev, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010, p. 12. 326
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]