17,708 matches
-
arăta obosit, iar după mimica feței părea că fusese nu tocmai ușor de convins să ni se adreseze. Apoi a cuvântat despre Sadoveanu, despre virtuțile de narator ale acestuia, dar mai ales despre bogăția stilistică unică a textelor sale. Își rostea răspicat cuvintele și se înflăcărase ușor, lungind expozeul său până la limita unei ore de curs. Urmau, ca de obicei, discuții. Dar fiindcă nimeni nu s-a grăbit să spună ceva, autoritatea și prestigiul profesorului, le înghețaseră parcă tuturor celor care
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
-i că aș fi rămas stupefiat de necuviința căreia-i fusesem martor. Stătuserăm câteva clipe privindu-ne unul pe celălalt, până când tăcerea aproape lugubră fusese ruptă de vocea ostentativ cavernoasă a lui Adrian Dinu Rachieru, care din fundul sălii a rostit, corectând pronunția antevorbitorului: - Márquez! Nu l-am mai văzut pe Tohăneanu câțiva ani buni de atunci. Până când mi-a venit vremea să acced și eu în Uniune. Asta a fost prin vara lui ’96. Mi-am luat inima în dinți
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația tăiată reacția lui, îl auzisem rostind cu vocea unuia ce dăduse pe gât destul lichid euforizant: Na, și? Lasă-l să mi-o țină dacă-i face plăcere. Că mâine pun eu șaua pe ea, nicio grijă! Apoi hohotise gros și alte râsete îi ținuseră isonul
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
cuiva, trebuie să pozitivăm efortul, actul creator, curajul și mai ales perseverența în a-și dobândi propria libertate, pe măsura aspirațiilor proprii, așa după cum bine spunea iluministul Voltaire: Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. Ori, punând în balanță noțiunea de libertate cu cea de cunoaștere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât pe noi înșine? - atunci vom
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
afla el, ar putea fi o provocare pentru elevii seminariilor teologice sau pentru erudiții facultăților de profil și, de ce nu, ar putea aduce alinare muritorului de rând, care s-ar împărtăși mai ușor din puterea harului coborât de la Dumnezeu și rostit prin gura proorocilor săi, transformat în dulce cânt poetic prin versurile lui IOAN CIORCA. Mai mult decât atât, prin amploarea unei astfel de lucrări -1468 de pagini în format A4, ediție princeps, copertă din piele și texte filigranate cu foiță
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
carte de un învățat chinez, în munții Tibetului, s-a ras în cap, cum făcuse în primul an de facultate, când și-a pierdut prima iubire, a dispărut. Ea s-a prefăcut într-un corb negru și în fiecare noapte rostește clar, răspicat, ca în celebrul poem al lui Poe..” Nevermore.” E mai bine să te afli printre persecutați, decât printre persecutori, dar și mai bine este să nu te afli nici aici, nici dincoace. În cer nu există umor, zice
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul rai au și căzut... foto sursa internet 26 martie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Se zvonește / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
mai frumoase și mai drăgăstoase”. Practic, sunt rituri de dragoste săvârșite de fetele mari în ziua de 1 martie, care constau în a aduna o anumită apă și a se spăla cu ea (o singură dată sau periodic pe parcursul anului), rostind, uneori, anumite „descântece”. Astfel Simeon Florea Marian arată că „în prima zi a lunii lui mărțișor este datină în cele mai multe părți locuite de români ca fetele cele mari să strângă apă de neauă (omăt, zăpadă) și cu apă de aceasta
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
Florea Marian menționează și „datina de a se face dragobete de dragoste”, care este tot un ritual benefic în planul iubirii, înfăptuit în felul următor: fetele mari căutau prin pădure floare de fragi și se spălau cu apa de pe ea rostind descântecul: „Floare de fragă/ Din luna lui Marț/ La toată lumea să fiu dragă,/Urâciunile să le desparți”. Putem observa, ca o concluzie față de cele arătate până acum, că „ziua de Dragobete”, fie din 24 februarie, fie din 1 martie, era
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
cu dânsul și dă-i pace! E bine cum zic eu. Nu crezi? / Căci «nici pe dracu’ să nu-l vezi, Și-apoi nici cruce să nu-ți faci» - / Zice o vorbă. De ce taci? Nu am zis drept ce am rostit?” / „Da cum nu? Bine ai grăit” - Răspunse capra - „dar știu eu / Că «pân’ ajungi la Dumnezeu, Sfinți-ți iau sufletul», copile! / Lasă-mă doar câteva zile Și îi vedea că de cutează / Să dea pe-aici, o încasează! Atent să
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
prima dată în viață nevoia să fac semnul Sfintei Cruci și să mă rog. Am spus în gând de câteva ori la rând rugăciunea Tatăl nostru, pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într‑un scenariu de
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
în contextul social în care și-a făcut remarcată propria carismă, ivită dintr-un patrimoniu genetic unic. Găsesc în poșeta mamei o bomboană de mentă. O pun la loc și adaug acolo aceste gânduri scrise, pentru că nu pot să le rostesc : „Azi a fost ziua Reginei. Doar a ei... „ Florica Patan, BOMBOANA DE MENTĂ Pitești, 21 aprilie 2o16. Referință Bibliografică: BOMBOANA DE MENTĂ / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII, 21 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
prestabilit în digestia cosmică. Într-un moment de maximă luciditate, probabil că mă voi sinucide. Să zici mersi că exiști! Am existat dintotdeauna, cuprins în primul atom! În primul Cuvânt, chiar și mai înainte: în Intenția celui care L-a rostit. Care Te-a rostit! Admite prezența VOCII! Romanul pe care îl trăiești este tot efectul EI. Îl așterni pe hârtie laolaltă cu Stațiunea. Inventează-ți un contraroman, poate scapi. Unul care să-ți convină. De pildă: Mi-e bine. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Într-un moment de maximă luciditate, probabil că mă voi sinucide. Să zici mersi că exiști! Am existat dintotdeauna, cuprins în primul atom! În primul Cuvânt, chiar și mai înainte: în Intenția celui care L-a rostit. Care Te-a rostit! Admite prezența VOCII! Romanul pe care îl trăiești este tot efectul EI. Îl așterni pe hârtie laolaltă cu Stațiunea. Inventează-ți un contraroman, poate scapi. Unul care să-ți convină. De pildă: Mi-e bine. Atât. Nu are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e povestită, seara, copiilor, înainte de culcare. A mai venit cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor! „Atunci se va sfârși și Lumea, odată cu ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar nu se poartă, noaptea, brambura, pe drumuri. Ar mai fi flăcăii, au ibovnice, dar nu de aceștia este interesat Magistratul. Vilegiaturiștii, prevăzători, au început să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nerecunoscut. Nicăieri, se pare, lucrurile nu merg prea bine... Magistratul a ținut, ieri, în fața mulțimii adunate în dreptul Primăriei, o cuvântare. Lumea l-a primit cu reținere - și-a amintit de multe -, dar la sfârșit l-a ovaționat îndelung. Nimeni nu rostea mai bine oamenilor; Romancierul, un alt folositor de vorbe, spunea, aproape totdeauna, lucruri cu mai multe înțelesuri; unele fraze nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de existența unui complot mondial împotriva umanității sunt chiar dovada celor ce se pregătesc. „De ce nu sunt internați cei 2.485.987 de psihopați care hotărăsc asupra întregii țări? Cei 78.958.423 care conduc lumea?” Siguranța cu care ai rostit cifrele ți-a întârziat externarea cu aproape trei săptămâni. Ai fost eliberat condiționat. Dacă îți vei mâzgăli în continuare notele de plată - impozit, curent electric etc. - cu K-uri, încercând să demonstrezi Poliției, medicilor și Siguranței că acestea sunt semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spre a surprinde cel mai mic zgomot. Dincolo de ușă, zăngănitul continua, ca și când soldații s-ar fi agitat așteptând ceva anume. Mâna lui Dante se strânse pe mânerul armei. Auzi două lovituri Înăbușite În ușă, iar apoi un glas aspru Îi rosti numele. — Messer Durante? Dante Alighieri Își mușcă buzele, neștiind ce-i de făcut. San Piero ar fi trebuit vegheat, mai ales pe timp de noapte, de garda Prioratului. Ceremonia În decursul căreia fusese Învestit În funcția de prior abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete. Căpetenia gărzilor rosti aceste vorbe pe un ton aparte, de admirație și totodată de suspiciune. Secretul e antecamera crimei, credea el, pesemne, În mintea lui cea simplă, se gândi poetul. Poate că Îl considera și pe dânsul un potențial criminal. Când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât despre Inchiziție, deocamdată las-o În afara acestei chestiuni. Oricum, vom avea timp să o convocăm dacă voi considera că e oportun și necesar. Se dădu mai aproape de cadavru. Când era viu, trebuie să fi fost cam la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din Como? Da, dar nu eram intimi. Era angajat pentru nu știu ce lucrări În bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva ori, când mă plimbam prin claustru. Rostise ultima frază pe un ton indiferent, parcă voind să sublinieze superficialitatea acelei cunoștințe. Însă, În realitate, era cum nu se poate mai atent să Își măsoare fiecare cuvânt, tensionat ca o coardă de arbaletă. Poate că era numai mentalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o poziție de relief. El fusese cel care Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur, cu sângele picioarelor rănite, un soi de hotar, ca pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva zâmbete amuzate, ca și când vorbele sale de duh ar fi fost bine cunoscute. — Nu crezi, messer Alighieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gli ochhi d’esta bella pargoletta, che m’hanno concio sì che non s’aspetta per me se non la morte, che m’è dura?» Cecco făcu o pauză. — I-ai văzut ochii, messer Alighieri? I-ai privit cu adevărat? Rostise versurile pe un ton neobișnuit de dramatic, adresându-se dansatoarei. Ea Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
liniștit. Numele și funcția sa nu prea suscitaseră nici o impresie deosebită. Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său. Accentul Îi trăda originea Îndepărtată. Trebuie că era unul din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]