5,386 matches
-
copiilor despre tricoul drăguț pe care-l porți? - Le voi explica, dacă mă-ntreabă... - O să le spun că e o gardenie, oftă ea. - Spune-le doar că Bret chiar a adoptat spiritul sărbătorii de Halloween anul ăsta, i-am sugerat, rotindu-mă din nou, tot cu brațele ridicate. Spune-le că pozez în mascul feroce. Am încercat s-o înșfac în joacă pe Jayne, dar ea s-a ferit mult prea rapid. - Ce să zic, ești grozav, Bret - sunt foarte mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu tava de nachos. - Înțeleg că numai la mâncare nu-ți stă capul, nu? - Vrei o linie? i-am șoptit la ureche fără să vreau. - Chiar dacă te porți ca un papagal, nu prea există alt motiv să fim aici. Își roti privirea prin încăperea întunecată în timp ce un bărbat costumat ca Anna Nicole Smith trecu pe lângă noi ca să intre în baie. - Nu există un loc mai intim? - Vino cu mine, am zis, dar când am văzut că a mai luat un nacho
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar atunci am îngenuncheat în fața pietrei de mormânt de lângă acea gaură în pământ. Se vedea ceva scris pe piatră. Am dat la o parte mușchiul verde și pânzele de păienjeni artificiale. Piatra de mormânt era stropită cu sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cum a fost? Nu știam ce să spun. Devenisem tatăl meu. Robby se afla în locul meu. Mi-am văzut propriile trăsături în el: părul blond-castaniu, fruntea lată, încruntată, buzele groase ușor țuguiate ca urmare a gândurilor și anticipării, ochii căprui rotindu-se cu o mirare nedisimulată. De ce nu-l remarcasem înainte de a-l pierde? Am lăsat capul jos. Îmi luă ceva timp să înțeleg ce mă întrebase. Am dat din umeri și am zis: - A fost...bine. Altă pauză, în decursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aveam o conversație de când mă mutasem aici, iar atunci când am încercat să găsesc motivul, aproape că mi s-a făcut rău: dacă îl contactase Ashton Allen? Oare Ashton îl avertizase că Nadine știa de mesajele de e-mail? Ochii mei se rotiră prin cameră în căutarea unor indicii. Am văzut cutiile pline pe jumătate cu haine pe care scria ARMATA SALVĂRII și am înghițit în sec, încercând să-mi înving senzația de panică atât de familiară. Am înțeles că această scenă fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la infinit și chiar dacă le spui adevărul și le expui faptele sincer și complet, ei tot te urăsc pentru asta. Criza de plâns a micuței Sarah s-a sfârșit la fel de brusc cum începuse atunci când Terby a piuit și și-a rotit capul spre mine, de parcă n-ar fi vrut ca această conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împreună.) Apoi - ca și cum ar fi fost prestabilit - toate aceste gânduri au declanșat ceva. O forță invizibilă mă împingea spre o destinație. Simțeam efectiv că mi se întâmplă asta. A avut loc o mică implozie. Mă uitam la ciorile care se roteau deasupra mea și în clipa aceea am realizat ceva. Existau attachments. Unde? Existau attachments la e-mail-urile provenite de la Bank of America din Sherman Oaks. Am simțit o durere în piept și nu mai puteam sta nemișcat, dar am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași care se înălțau în continuarea pădurii care ne separa de oraș, apoi l-am văzut pe tata, ciorile rotindu-se pe cer deasupra lui, el stând la capătul pajiștii Commons, fața albă și privirea lui fixându-mă intens, ținând mâna întinsă, și știam că dacă aș fi atins mâna aceea ar fi fost la fel de rece ca a mea, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ea să părăsească întunericul dormitorului, de ce rostisem cuvintele îți promit? Perna mea era udă. Plânsesem din nou în somn. Soarele bătea acum în cameră și tavanul se lumina indiferent, într-un careu tot mai larg, iar umbrelele continuau să se rotească, halouri fosforescente gravitând în jurul meu - rămășițele unui vis pe care nu mi-l puteam aminti - și în toiul unui căscat gândul meu suna: Jayne a plecat. Ceea ce scriitorul dorea să afle: de ce era Jayne atât de speriată în dimineața de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se ținea în continuare, strângându-mă puternic. Am început să dau înapoi, în direcția opusă dispariției făpturii. Iarăși mă treceau toate apele. Cel mai groaznic lucru pe care l-am observat era un ochi imens plasat undeva în vârful clăii, rotindu-se involuntar de jur împrejurul orbitei plate, de forma unui disc. Robby: - Tată ce-i asta ce-i asta ce-i asta? Făptura s-a oprit în cadrul ușii dormitorului - schimbasem locurile - și începu să scoată iarăși acele scâncete. Am încercat din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interceptat ceva și au început să huruie, deplasându-se într-o mișcare circulară continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-și dea seama că eram prietenul lui și că n-avea de ce să mă atace din moment ce nu constituiam un pericol. Dar atunci buzele câinelui s-au belit în afară și a început să urle. Ochii începură să i se rotească involuntar în orbite până când nu i se mai vedea decât albul ochilor. Am început să strig după ajutor. În momentul în care am început să strig câinele s-a aruncat spre perete, continuând să crească. Am încercat să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lamă? Dincolo de această linie verde, aceeași perplexitate și la ex-progresiștii de la Ramallah: a imagina o mișcare de eliberare națională ca oricare alta, fără rădăcini islamice nu înseamnă cumva a intra în competiție cu o mașină fără motor? Acele politice se rotesc în sens invers față de arătătoarele ceasului nostru filosofic. Ele urcă de la dezamăgirea menționată spre o reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine. Negustor mare n-are parale. Iată și eu, cu gura vorbă, și cu mâna în buzunar. Dealurile se vedeau în zare șterse, într-o fumegare de culoarea cerului. Secetă 30 Iulie. Câte-un vârtej de praf se isca, fugind, rotindu-se pe drumul cotit, prin holde. Vai! vai! când te-a vedea stăpânul îți pune mânile-n cap! Să trăiești ca banu-n punga săracului! Zarea parcă ardea, cercuită, înăbușită de ceață, de fum vânăt. (Înserare. Secetă. Câmpie) Ispol = cupa de dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bucurie interioară mă inundă pe drumul ce trece peste câmpuri, prin mici localități ce păstrează în arhitectura zidurilor un aer local medieval. Sunt pelerini ce mă depășesc, alții pe care îi depășesc eu. Este și un spaniol voios, ce cântă, rotește bastonul pe deget și pășește voios. într-un sat o întâlnesc pe simpatica italiancă ce mă ajutase cu o seară înainte să vorbesc cu preotul de la albergue. Mă întreabă cum am dormit și-i răspund satisfăcut că foarte bine. Și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
două fetițe și doi băieți, toți simpatici. Unul dintre ei, cel mai mic, ne numără pe toți cu gesturi ce ies imediat în evidență. Probabil că s-a cam grabit cu numărarea căci începe de la capăt. Mă amuză cum își rotește ochii spre toți cei de față, cum își mișcă buzele, indicând cu degetul pe fiecare dintre noi. îmi închipui că numărarea pelerinilor reprezintă bucuria lui ori de câte ori participă la Sf. Liturghie. Cine știe, poate și Isus din tabernacol ne numără și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la o masă, mănâncă și beau o sticlă cu vin negru. La masa de lângă ei, două doamne conversează fără pauză în engleză despre condițiile de cazare, despre dușuri, șampoane și altele asemănătoare. în zare, observ niște mori eoliene ce se rotesc încet, încet, iar între elice un bec luminează puternic și intermitent, ca și becurile de pe aripile avioanelor. Așa se mai scurge încă o zi a pelerinajului meu, destul de lejeră, liniștită, fără nimic senzațional. Sau poate a fost, pe drum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mișună fizic în jurul tău, fiecare grăbit și preocupat de propriile probleme. Nimănui nu-i pasă de tine sau își aduce aminte de persoana ta doar dacă are vreun interes sau dacă ești într-un angrenaj profesional unde trebuie să te rotești în ritmul general. Dar nu persoana ta este importantă ci faptul de a fi o rotiță ce trebuie să servească scopului angrenajului. Atunci te simți singur, folosit, și totuși trebuie să mergi înainte sperând ca cineva să-ți dea un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
poezia ta Moartea pare să fie materie primă și prin extrapolare și Viața. Cât datorăm morții în ceea ce facem, cât datorăm vieții în această căutare a eternității din fiecare clipă? Cel ce va căuta eternitate de cum face ochi se va roti în jurul ființei precum un maidanez bolnav în jurul cozii, într-o bună zi va ameți și va cădea ca un pui de bogdaproste în codiță. Din respect pentru viață trebuie să-ți accepți și moartea ca pe un dat dumnezeiesc, noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt solidare. Deci, un vagon este pus un cadru din ăsta, unde are două osii cu patru roți. Ăla este un boghiu, în față, un boghiu în spate. Trebuie s-asiguri la această chestiune..., posibilitatea ca, la curbe să se rotească, adică, când la curbe, boghiul o ia pe-o șină, și cu ăsta merg așa, vagonul, el trebuie să... Și el nu se poate îndoi, vagonul, deci, mișcarea trebuie să existe deasupra boghiului. Ei, Nicolina făcea roțile, axele, crapodina, pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
2008 a atins în unele locuri din vestul Cubei viteza de 350km/oră, m-am decis să aprofundez investigațiile. Uraganele sunt fenomene meteorologice caracterizate prin scăderea accentuată a presiunii atmosferice, rezultând un dezechilibru în atmosferă, cu vânturi giratorii ce se rotesc în sensul invers acelor ceasornicului și circulă de regulă de la est spre vest, parcurgând nu un cerc ci o elipsă. Înaintea declanșării unui uragan cerul se colorează în roșu-metalic, ca la un incendiu, devenind sinistru și amenințător, iar apele oceanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]