KorAP: Find »[drukola/base=săpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...278 >

6,936 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

BASTON: Poate vrea mai multe. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Chircindu-se lângă fântână, acoperindu-și mereu capul.): Câte vrea? Câte? BĂRBATUL CU BASTON (Chircindu-se de partea cealaltă a fântânii.): Încă una și-ncă una... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai cobor. BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. (Lătratul continuă din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-a făcut? Unde-i? BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fântână.): E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU PĂLĂRIE (Chircindu-se lângă fântână, acoperindu-și mereu capul.): Câte vrea? Câte? BĂRBATUL CU BASTON (Chircindu-se de partea cealaltă a fântânii.): Încă una și-ncă una... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai cobor. BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. (Lătratul continuă din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-a făcut? Unde-i? BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fântână.): E aici! E jos! Dumnezeule, sper c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU BASTON: Cum vrei. Vezi că-ți trimit apa. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Auzi, la cei de sub ei n-a fost de trei săptămâni. BĂRBATUL CU BASTON: Vai de capul lor! Da’ măcar au încercat? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Au săpat de le-au ieșit ochii din cap. BĂRBATUL CU BASTON (Coborând bidonul lor de apă.): N-au săpat destul de adânc. L-ai prins? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul, ți-am trimis bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
n-a fost de trei săptămâni. BĂRBATUL CU BASTON: Vai de capul lor! Da’ măcar au încercat? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Au săpat de le-au ieșit ochii din cap. BĂRBATUL CU BASTON (Coborând bidonul lor de apă.): N-au săpat destul de adânc. L-ai prins? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul, ți-am trimis bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu văd nimic. (Pauză.) Ei spun că au săpat până la o sută de metri și el tot n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU BASTON (Coborând bidonul lor de apă.): N-au săpat destul de adânc. L-ai prins? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul, ți-am trimis bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu văd nimic. (Pauză.) Ei spun că au săpat până la o sută de metri și el tot n-a venit. BĂRBATUL CU BASTON: Depinde ce i-au pus înăuntru. L-ai prins? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu văd absolut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu sunt deținut! Eu sunt osândit! Am dreptul să mor cam se cuvine! GARDIANUL: Ce frumos vorbiți! ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe rană! ARTUR: Puturosule! Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai a mea? GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese ceva... ARTUR (Nelămurit.): Ce? GARDIANUL: Ceva... (Repetă gestul): Știți, sunt vremuri grele. Aici toți trăim din mila deținuților... ARTUR (Indignat.): Hoților! GARDIANUL: Păcat, păcat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se cuvine! GARDIANUL: Ce frumos vorbiți! ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe rană! ARTUR: Puturosule! Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai a mea? GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese ceva... ARTUR (Nelămurit.): Ce? GARDIANUL: Ceva... (Repetă gestul): Știți, sunt vremuri grele. Aici toți trăim din mila deținuților... ARTUR (Indignat.): Hoților! GARDIANUL: Păcat, păcat că gândiți așa... Mie deja îmi datorăți trei arginți. ARTUR: N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Iluminat.): Știți ce? îi punem punct. V-o dau pe-a mea. Rămân eu nemâncat. O fac pentru dumneavoastră. V-o dau și gata! Să uităm tot ce-a fost! ARTUR: Și groapa? Cum rămâne cu groapa? GARDIANUL: V-o sap gratuit. Am să vă sap o groapă individuală, deși e împotriva regulamentului. (Eroic.) Da, voi încălca regulamentul! Voi minți în fața superiorilor mei! Voi călca legea, pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
punct. V-o dau pe-a mea. Rămân eu nemâncat. O fac pentru dumneavoastră. V-o dau și gata! Să uităm tot ce-a fost! ARTUR: Și groapa? Cum rămâne cu groapa? GARDIANUL: V-o sap gratuit. Am să vă sap o groapă individuală, deși e împotriva regulamentului. (Eroic.) Da, voi încălca regulamentul! Voi minți în fața superiorilor mei! Voi călca legea, pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a izbit de podea. Chiar și azi uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pun piciorul în prag! GARDIANUL (Către ARTUR): Domnule! (Bea.) Unde-o sa vă placă, acolo o să vă-ngrop... (Bea.) Chiar și la eroi... (Bea.) Vreți la eroi? (Bea.) Deși porcii guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... (Bea.) Am să vă sap o groapă adâncă, adâncă... cât o coadă de lopată... CĂLĂUL (Către ARTUR; arătând cu palma de la pământ.): Așa e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vom lipi de față... EI are încă un ochi de apă, trebuie să-l credem... Ne vom lipi de câte un fir de iarbă și vom asculta cum se strecoară apa din adânc și ne vom lăsa ușor pe dârele săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la ocrotirea copilului vă vor încredința creșterea lui? ─ Eu... Hmm... A cui ocrotire? Eu sunt sondor de meserie, mai mult plecat, acuma lucrăm la Giurgiu. Tot săpăm și nu dăm de apă ca lumea. Cam rău p-acolo, să știți. Domnule reporter, permiteți? Vă pot răspunde eu la întrebare. ─ Dumneavoastră sunteți? ─ Mihaela Carbon, licențiată în drept. Vă pot spune eu, cu siguranță copilul nu va fi încredințat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-a plecat prin Israel să meșterească pe-acolo, unde mai are de stat aproape un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s-o-ntâmplat? Madam Brezeanu se scarpină în creștetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

adăposturi și să scoatem de-acolo cadavrele. Și-am ajuns să văd numeroase tipuri de morți de toate vârstele așa cum îi surprinsese moartea, de obicei ținând în poală obiecte de valoare. Uneori veneau rudele celor morți să se uite cum săpăm. Și ele se arătau interesate. Cam atâta despre naziști și despre mine. Dacă m-aș fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise la radio că se întorsese de câtva timp în România. Făcuse avere pe acolo, în Sudica, unde trăia acum. De când revenise, făcea tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
oraș. Avea vreo două duzini de acuarele și șapte pânze, toate din ciclul Dacica. Dăinuirea în mister, pe care le crease în răstimpul de când aflase că Tomnea revenise în țară. Toate erau ispirate de Cetatea Nouă, de la Obancea, unde Tomnea săpase cândva. Privi iar spre coada cealaltă. Aspasia parcă intrase în pământ. Au venit evenimentele din decembrie ’89 care i-au despărțit. În ziua cu zarva aia mare, când cu Revoluțiade la Județeană, Aspasia, speriată, a fugit și s-a ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele lui, pe care nimeni nu le-a putut atinge din cauza stratului de scorpioni; nu e om care să poată săpa atât de mult fără să înnebunească sau să moară sfâșiat în miliarde de bucăți; dar nu, nu e adevărat că nimeni n-a putut să atingă fundul; unii au făcut-o, și s-au întors de acolo complet schimbați: Iisus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
lentă, dar sigură, a afecțiunii, transformarea reciprocității într-o relație de dominație/supunere, toate fără nici un motiv aparent, din moment ce Margareta nu s-a schimbat aproape deloc și îl iubește la fel de mult, dacă nu mai mult ca în prima zi. Tot săpând astfel în meandrele conștiinței, Samuel își descoperi o mulțime de defecte de care, se vede treaba, uitase cu totul în ceața lungului său somn, iar suma acestora îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din solidificarea ei într-un strat osos, și apoi din modelarea cartilajului. Nările ce fură săpate la sfârșit deranjară armonia ansamblului. Erau prea mari și prea vizibile. Rădăcina nasului se lipi de frunte cu o oarecare incertitudine, și din materialul rezidual fu creată o aluniță, apoi încă una, ceva mai sus. Dacă n-ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă scandalul și am făcut din prudență un pas mai în spate, lipindu-mă de caroseria mașinii. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

criză de nervi în toată puterea cuvântului. Le pusese să măture scena în schimburi, nemulțumit până nu le vedea pe fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar acum sunt înfometați și îndrăznesc să se pună cu tine. Mă auzi? Îndrăznesc să se pună cu marele Amazon. Îi vei lăsa să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta, depuse cadavrul indiencei și îl acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]