6,982 matches
-
rezerve mulțimea revoluționară și imaginea decapitării șefului unei închisori aproape dezafectate”1. Deloc întâmplător, în timpul crizei ostaticilor de la Olimpiada de vară din München (1972), ideologul stângii franceze a luat apărarea teroriștilor palestineni, legitimând terorismul ca unică armă de răzbunare a săracilor față de cleptocrația capitalistă 2. O variantă moderată a aceleiași poziții o reprezintă mesianismul estetic al lui Walter Benjamin, cel care într-un faimos pamflet din 1921, intitulat „Zur Kritik der Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fonduri de la UE pentru realizarea unui asemenea proiect care ar putea deveni proiect-pilot la nivelul UE și experiment de inversare a fluxului populației de la sat-oraș, la oraș-sat. Proiectul ar reprezenta, în sfârșit, și un prim pas spre rezolvarea situației romilor săraci. Investițiile pentru valorificarea resurselor minerale trebuie, conform tematicii prezentei lucrări, să se realizeze după principiile abordării entropice și interesului național. Datele din anexa 2 pot fi considerate un semnal serios în cazul în care acumulările entropice sunt neglijate, ca și
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
excelent și trebuia să merg la liceul X , dar apoi am observat că grupul social al elevilor de la X este cam distant. Mi-am dat seama că erau diferențe enorme între comunitățile așkenaze și cele sefarde 14, între bogați și săraci și că mi-ar fi foarte greu să învăț într-un liceu al elitei sociale și economice. Așa că am preferat să merg la o școală în care să-mi fie mai ușor din punct de vedere social, unde să am
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
unități monetare suplimentare descrește odată cu creșterea cantității de unități monetare disponibile. Mai simplu, un leu generează o utilitate marginală mai mare pentru un om sărac decât pentru un om bogat. De aici statul ar trebui să redistribuie de la bogați către săraci. footnote>: „Nu există nici o metodă prin care să putem testa magnitudinea satisfacției unui individ A în raport cu satisfacția unui individ B” [Robbins, 1932, 1945, pp. 139, 140]. Ulterior, noii economiști ai bunăstării, recunoscând importanța problemelor descoperite de Mises și Robbins, renunță
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Poate să îmbrace multe forme: de la indivizi excluși din cauza circumstanțelor economice, a lipsei de educație sau a lipsei preocupărilor statului față de problemele lor la comunități întregi excluse din pricina circumstanțelor politice și istorice. De regulă, grupurile excluse social sunt formate din: săraci, șomeri, persoane cu handicap, persoane cu boli mentale, minorități etnice și sexuale, delincvenți, copii aflați în situație de risc, consumatori de drog și alcool, persoane afectate de HIV/SIDA, persoane fără adăpost, refugiați, persoane în vârstă, familii monoparentale, familii cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi, Aflînd acum unde mergi, Bate În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați, Săraci, nu mai trepădați, Duceți-vă să-ntîlnesc Stăpîna care-mi slăvesc.” Cum voi arăta mai tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al sensibilității, Însă criteriile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
monumente, Cele mai tari elemente, Le zidește chimitire Spre vecinică pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și nebunul La el amîndoi sînt unul. MÎndru deloc nu se ține, Petrece cu fiecine, Pe nimeni cu osibește...” Poemul se termină printr-o juxtapunere de proverbe despre iubire și moravurile ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a infecta lumea. Așa că, Fulvio Vua, primarul din Stilo, a organizat paza în mai multe schimburi în jurul satului pentru a evita surprize din afară. Zilele-acelea au fost pline de dragoste și bunătate, ca și cum păsărelele și grozamele s-ar fi logodit, săracii și bogații ar fi devenit o singură familie după cum ne îndeamnă liturghia.18 Dar cum de-a fost posibil ca un napolitan să fie luat originar din ținutul Messinei? Se povestește că el striga să fie ascultat, că venea de la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe ogoare, în cârciumi, în fața bisericilor. Lua pulsul revoltei celor săraci lipiți pământului, strecura câte o vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față nevoilor și poverilor. Când seara revenea din acele sătucuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un cerșetor. Chiar așa și era, nu? Fusese așa încă de când se dusese cu părintele Costantino la Placanica, cu codrul de brânză în traistă și cu pâinea pe care Catarinella i-o frământase și copsese în timpul nopții. Mereu un cerșetor: sărac, luat în șuturi de toată lumea, brutalizat în temniță și la mânăstire, mai rău decât o broască-râioasă care cel puțin, după cum spuneau vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă. Ce momente de bucurie avusese? Poate doar pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsit de dimi neață spânzurat. Popa n-a vrut să-i citească și să-l îngroape. Abia au convins o băieșiță să-l spele. L-au îngropat cam pe ascuns, într-o margine... Pe cruce nu scrie nimic, ca la săracii culeși de pe drumuri... — Ce l-a apucat așa, dintr-odată ? Fandarac privi în jur, mai erau vreo două mese ocupate, iar cârciumarul meșterea la tejghea, întors cu spatele. — N-a fost dintr-odată... De la o vreme croia strâmb. Avea vedenii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
banul, cu brațele în lături, ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt. Numai că în mintea lui lucrurile nu sunt deloc clare, eu îl trag de brațul stâng, moartea de brațul drept. Când eu mai tare, când ea. Omul, săracul, se dă după noi, când de partea asta a graniței, când de cealaltă. Dacă lucrurile o iau razna, mai sari și tu în ajutor, tragi împreună cu mine și-l aducem înapoi. Dar, când moartea îl smucește, mă trage după el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meseria mea, dacă te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc ăsta, pleașcă pe capul tău. Alții trebuie să-i stâlcească pe-ai lor de mici, tu l-ai primit de-a gata... Și, când colo, el aduce un colț de pâine, și aia uscată, ca de anafură... Lasă-l, săracu’, auzi vocea Melaniei, nu vezi că și-așa e destul de amărât ?... Ce mai vrei de la el ? — Vreau să muncească ! A trândăvit destul până la vârsta asta, pun-te masă, scoal-te masă ! — Nu poate să muncească, încercă Melania... De-aia îi dă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i bandajeze mai înainte ?“. „Poate că nu-i duce la spital.“ „Ba da“, spunea Rada, ca-n vis, „pe mine m-au adus în dubă cu unul pe care l-au lăsat la spital“. Nu le mai spuse că era, săracu’, mai mult mort decât viu, vânăt ca ciuma și cu țeasta crăpată. Și că ar fi fost o minune să mai apuce dimineața. Acum era deja spre prânz, prin geamurile groase pătrundea o lumină gălbuie care lăsa o năclăială mălăioasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nume și gropilor comune de pretutindeni, în cimitirul de la Străulești. Administratorul cimitirului o măsurase cu neîncredere, ascunsese la iuțeală în buzunar bancnota primită, dar n-a vrut s-o însoțească. Îi arătase doar, spre marginea cimitirului, locul unde erau îngropați săracii care se ascundeau prin tunelele metroului sau sub capetele de pod, ca să moară singuri. Crucile, încropite la întâmplare, nu purtau niciun nume. Oricare putea fi mormântul lui Alexandru. Rada avu pentru toate câte o lumânare și-și rosti rugăciunea. Apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine să creadă ce-or vrea... Da’ pentru ei a fost mai bine. Credeau că a ajuns și că a uitat de noi, de bine ce-i e... Au murit așteptându-l să se întoarcă... Tot mai bine decât deloc... — Săracii de ei, se înduioșă maică-sa dintr-odată. Să n-aibă unde pune o lumânare... Să crești un copil și... Unde l-or fi îngropat ? — Acolo, pe-un câmp... Unde au mai îngropat și pe alții pe care i-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceasta, privirile lui Hagienuș căzură asupra unuia din tablourile de pe pereți. Pe chipul lui Saferian trecu o neliniște. Armeanul se propti în mâini spre a se ridica. - Să mergem la ceai, invită el, să-l lăsăm în pace pedomnul Ioanide, săracul! El nu e aici să se apere. Gaittany și Suflețel săriră și apucară pe sub brațe pe Saferian. Acesta avea dificultăți la mers, picioarele sale păreau umflate, făcea pașii cu mare încetineală. Chipul lui contrasta cu îmbrăcămintea largă și comodă. Avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se bucura de câtăva vreme Gaittany de a "o duce prost" și care-i conferea o aureolă de martir. Unii pronunțau chiar cuvântul "mizerie". De câte ori venea vorba de Gaittany, ajunsese un clișeu ca unul să zică deodată: "o duce greu, săracul", aprobat de fizionomiile devenite brusc serioase ale celorlalți. S-ar fi spus că era un caz de interes național, față de care îngrijorarea devenea colectivă. Toată această comedie se întemeia pe obișnuința pe care o au oamenii de lume de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață cu baloane de oxigen. Gonzalv făcu în încheiere o strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricât de minimă asupra lui Ioanide i se păru inoportună, având în vedere că de fapt omul începuse a-l agasa. Alterat sufletește, Pomponescu stătu multă vreme fără a putea scoate un cuvânt. Madam Valsamaky-Farfara căută a repara atmosfera: - Ioanide, săracul, totdeauna paradoxal și cu capul înnori. Câte am auzit eu de la el? Trecea plin de var pe stradă, am pus servitoarea să-l scuture puțin. Pe Ioana o cunoaște de mică. Făcând aluzie la copilăria Ioanei, madam Farfara voise a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biroului, simbol de sănătate. Gaittany distră pe ministru făcîndu-i cronica evenimentelor mărunte, trecu în revistă pe fiecare dintre intimii cercului și abia la sfârșit, ca din întîmplare, aduse vorba de Smărăndache. G. Călinescu . - Apropo, domnule ministru, faceți ceva pentru el, săracul!Ce băiat fin! Păcat! Are un loc vacant de atașat de presă la Madrid. Un cuvânt din partea dumneavoastră și s-a făcut! . Pomponescu nu se arătă favorabil. . - Ce i-a intrat în cap, acum, să plece în străinătate? Pevremurile astea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șoc mai grav. Suflețel ieșise de două-trei ori în oraș, mai ales spre a face curtea sa lui Pomponescu, apoi deodată se auzi că a fost internat într-un sanatoriu. - E grav bolnav, domnule, așa se spune, nenorocitul! zicea Gaittany. - Săracul! Îl căina Saferian, mergeți să-l vedeți. Suflețel însă insista să nu primească pe nimeni, pretexta că doctorii interzic vizitele. Aflând unde este internat, Saferian îi trimise struguri orientali de stafide, primiți din Orient, curmale și alte rarități vândute în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să-mi dai capul lui Hermes, pretinse Hagienuș. - Nu e absolut sigur că am ratat vinul! susținuGulimănescu. Gonzalv nu pricepu deloc acest limbaj și fu el de astă dată care ceru informații. . - Ați mai trecut pe la Conțescu? . - Da, zise Gaittany. . - Săracul! Îl compătimi de formă Gonzalv. A murit? - Nu, domnule, protestă Gaittany, am întrebat și adineaori la telefon. E mult mai bine. Se pare că a trecut hopul, e în afară de orice primejdie. - Nu se poate! se supără Gonzalv ca și personal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]