7,856 matches
-
în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O, primește-mă în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
interior. În consecință, consider că asasinul este numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ALTCEVA DECÎT UN ALBUM DE POZE DIN CINE ȘTIE CE PRĂFUIT CENTRU DE INFORMAȚII. LOVITURA NIMERI ÎN PLIN ȘI FU PROFUNDĂ. ȘTIUSE EL CĂ TÎNĂRA ACEASTA NU E ÎN STARE SĂ SUPORTE GÎNDUL BĂTRÎNEȚII ORI AL MORȚII SALE. MÎNIA ÎI ADUSE O SCÎNTEIE ÎN OCHI ȘI TRĂDA CA ÎNTOTDEAUNA ÎN TRECUT GÎNDURILE EI ADEVĂRATE: NU VEI TRĂI DESTUL CA SĂ VEZI UN ALBUM CU POZE DIN VIAȚA MEA! TUNĂ GLASUL EI FRAGIL, DAR RĂSUNĂTOR. DRAGUL MEU CĂPITAN, POATE NU E LIPSIT DE INTERES PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din fața tabloului de comandă, trase aer în piept și cu multă emoție apăsă de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dintîi se deschise fără nici un efort. După o clipă, reflexele sale nervoase ajunseseră din urmă mintea lui zăpăcită și simți o senzație de uimire puternică. Privea în jos la un oraș de la o înălțime de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
capăt cîteva partide, încercînd de fiecare dată să suprapună structura generală a jocului pe zona ultra-instruită a creierului său. Într-un tîrziu jucă și el zece unități fiduciare pe fiecare din cele trei numere. Focul își încetini mersul giratoriu cu scîntei aruncate în toate direcțiile și se prefăcu într-o coloană circulară de numere suprapuse. Crupierul strigă ca și cum ar fi intonat un imn: ― Șaptezeci și patru, douăzeci și nouă, optzeci și șase, de data asta cota fiind șaptesprezece la unu. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
RETRASE TOT MAI MULT ÎN SINE ȘI SE PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei, s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul dintre ofițeri încuviință sumbru din cap: ― Îl căutau doar pe căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VA REGRETA ACȚIUNEA DE MÎNĂ FORTE ȘI VA CĂPĂTA O LECȚIE CA SĂ ȚINĂ MINTE CĂ E VORBA DOAR DE UNA DINTRE CELE DOUĂ FAȚETE ALE CIVILIZAȚIEI ISHER. A SPUS EL ASTA? ÎNTREBĂ ÎMPĂRĂTEASA CU MULT INTERES ȘI OCHII EI ARUNCAU SCÎNTEI. SE RĂSUCI ENERGIC, ÎNFRUNTÎNDU-L PE DEL CURTIN. AI AUZIT, PRINȚE? PRINȚUL SE ÎNCLINĂ, APOI SE ÎNTOARSE CĂTRE COLONELUL NISON. \ MAI AM O ULTIMĂ ÎNTREBARE. DUPĂ PĂREREA DUMITALE, PRINȚUL HEDROCK A ARĂTAT ÎNTR-UN FEL CĂ-ȘI POATE TRADUCE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniștite și întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o victimă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțină importanță. Singurele imagini pe care le va păstra despre Tarrou vor fi cele ale unui om care apuca bine cu ambele mâini volanul mașinii pentru a o conduce sau cele ale acestui trup îndesat, întins acum în nemișcare. O scânteie de viață și o imagine de moarte, aceasta era cunoașterea. Iată de ce, fără îndoială, a primit doctorul Rieux, cu liniște, dimineața, vestea morții soției lui. Era în birou. Mama lui venise aproape fugind să-i aducă o telegramă, apoi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie care îi umplu ochii de lacrimi. Femeia o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre o curte îngustă, probabil nu mai mare de câțiva metri pătrați. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Râul Hreniuc De câte ori te întâlnesc, iubito, doruri păgâne mi se furișează-n suflet, pălește chipul lui Hristos din mine și-o sete de păcat m-apucă, nebună. De câte ori te văd, mă-nchin doar ție, căci ochii-ți aruncă în lume scântei, ce vin de pe alte tărâmuri. După cum stelele-s ochiuri, pe bolta-ntunecată, prin care străbate al cerului soare, la fel și-n ochii tăi, de multe ori îmi pare că Raiu-ntreg mi se arată. ............................................ Dar din beția dulce mă desmeticesc
Revelaţie. In: CALEIDOSCOP VERSURI by Raul Hreniuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/571_a_759]
-
camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se miște. Prin minte Îi treceau nenumărate imagini pe când ochii ei aruncau pieziș scântei de mânie pură. Acela era, Într-adevăr, cel de-al treilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zăpezii pure care acoperă ramurile arborilor, se ferește cu încăpățînare de a-și dezvălui interiorul sufletului, dar arde insesizabil ca o torță de energie și sentimente impulsive, pe care uneori nu le poate stăpîni și îi apar în priviri ca scînteile... în timp ce eu am învățat să spun mai direct ce simt și ce vreau, pentru că în acest fel mă scutesc de multe încurcături și mă simt mai bine: deși eu ard direct și complet, vreau imediat și total un răspuns, dau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de la ea, aproape nu îndrăznește s-o privească, atît de mult îl atrage... Paradoxal, ea poartă un trening lejer și vernil, dar l-a dat gata deja... se oprește lîngă el ca o apariție strălucitoare și ochii ei sclipesc de scîntei care lui i se opresc direct în suflet... Acum cînd sînt împreună, chiar în acea scară de bloc, el ar vrea să se oprească timpul... să rămînă așa amîndoi, la infinit... pentru că e unul din acele momente care se detașează
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și după ce ușa de la scara din dos se închidea în urma ei. Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cuiva, dar cu siguranță nu a ei. Mergea greu, amețită, nesigură pe picioare. Între etaje i se păru că zărește o figură atârnând în umbră și nu erau sigură dacă aceia erau ochi care sclipeau în întuneric sau doar niște scântei aprinse în mintea sa Era atât de obosită, încât nici nu-și mai făcea vreo iluzie dacă ce i se întâmplă e aievea sau coșmar. Treptele i se mișcau sub picioare, se scufundau și creșteau în înălțime, dâdndu-i senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fii Întotdeauna Deschis și trebuie să fii Întotdeauna Pregătit, spuse el simplu. Nu e nici o noutate, recunoscu el, dar puțini oameni Înțeleg cu adevărat ce Înseamnă asta. Conversația se dovedea interesantă, se gândea Kitty, puțin mister, ceva filosofie și o scânteie de curaj tipic newyorkez. — Sunteți căsătorite? Întrebă David, Înaintând precaut pe un teritoriu ceva mai intim. — Nu, răspunse Diane. — Nu ați fost căsătorite niciodată? continuă el. — Eu am fost căsătorită, spuse Kitty. Cu mult timp În urmă. Sau așa mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să mă culc cu el sau nu. Kitty și Desert Rose râseră. — Ești nebună! zise Kitty. Dar Diane n-avea de gând să Încheie discuția. Își mai aprinse o țigară și continuă metodic. — Paul e drăguț, dar nu simt nici o scânteie. E suficient să mă uit la un bărbat, ca să pot spune dacă e bun la pat. Paul mi s-a părut mai degrabă tipul plicticos. Pe de altă parte, cu David distracția pare să fie garantată. Dar pe lângă mine pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
felie de pizza. — Chiar Îmi e foame. Mulțumesc! Văzându-i pe amândoi În mașină, stând pe scaunele din față, scunzi, Îmbrăcați neconvențional, glumeți, i se părură cu adevărat un cuplu. „Deci Desert Rose avea dreptate, Își spuse Kitty. Există o scânteie.“ — Vom merge la familia Rothschild mai târziu, zise Charlie. Veți sta Într-o cameră frumoasă, cu un pat uriaș și o magnolie mare În fața ferestrei. O să vă placă. Am dormit acolo noaptea trecută. Desert Rose se tot frământa pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
hârtie și Încercă să se Încălzească sub ea. Se strădui să se liniștească, imaginându-și rulota văzută de foarte sus, din cer, ca o pată mică, și pe ea Înăuntru, un punctuleț minuscul, un fir de nisip, o idee, o scânteie aproape invizibilă. Ce Însemnau toate astea la scara planetară sau scara istoriei? Nimic. Întinsă În pat, Își simțea sângele răcindu-i-se din ce În ce mai tare, până când nu mai putu suporta. Voia să trăiască. Dintr-odată descoperi atât de multe motive pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tineri, bătrâni, Înalți, bine Îmbrăcați, foarte frumoși și foarte sofisticați din Los Angeles. Împărți fluturași tuturor celor care Îi plăcură. După o sută de fluturași, când mai rămase cu unul singur În mână, Își dădu seama că nu simțise nici o scânteie. L.A. era la fel ca New Yorkul. Îi plăcuseră toți bărbații ăia, Îi alesese cu mâna ei, la propriu și la figurat, dar nici unul nu Îi trezise nici o emoție. Tot Împărțind fluturași, Își aminti de o scenă din ultimul film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui verzi apăru o scânteie drăcească. — România? Avionul tatălui meu a fost bombardat În Înfruntarea de la Ploiești, din ’44, zise el pe neașteptate. A fost prizonier de război În Ploiești, șase luni de zile. — Și casa tatălui meu din Ploiești a fost bombardată În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iar bărbaților le e teamă din exact același motiv. Florile nu sunt niciodată suficient de bune, cina romantică e un eșec. Oamenii Încep să-și dorească să fie Îndrăgostiți. Dacă deja sunt cu cineva, Încep să-și dorească să reaprindă scânteia. Sau sfârșesc prin a se despărți de partenerul nehotărât, pentru o șansă nouă În dragoste. Dar despărțirea e plănuită strategic după Ziua V, niciodată Înainte. Nimeni nu vrea să fie singur În această zi. Femeile vorbesc Între ele: ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]