KorAP: Find »[drukola/base=scriitură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...165 >

4,117 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în ideolecte, iar democratizarea receptării sale diminuează hegemonia hermeneutică, "cultura elitelor" fiind oarecum înlocuită de "cultura maselor". Cu toate că eroismul dezintegrării este considerat a fi o constantă a culturii începând cu modernismul și multe trăsături sunt comune celor

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de sistem, origine și primordialitate, precum și pentru preferința pentru alegoric, metonimie, fragment și secundaritate (suplementaritate). Deconstrucția, după cum bine remarcă Jonathan Culler și Richard Rorty, cere anularea distincției dintre filosofie și literatură, facilitând impunerea forței retorice a textului. Interpretarea care tratează scriitura ca pe o construcție retorică fictivă și care evidențiază caracterul literar, mai degrabă decât consistența logică a argumentelor, îi este îngăduită lui Derrida tocmai datorită faptului că demersul deconstructivist se situează în afara cerințelor procedurilor analitice și discursive ale filosofiei și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
credința mea este că filosofia este, simplu, o subdiviziune a literaturii. Pentru mine, Shakespeare este cu adevărat un mare filosof, poate mai important decât Kant și alții"313. Rorty subliniază că vocabula "literatură" tinde să acopere aproape orice tip de scriitură care ar putea să modifice sensibilitatea cuiva cu privire la lucrurile considerate a fi importante (cu alte cuvinte, discursul care facilitează reflecția morală și lărgește capacitatea de a pune probleme din multiple unghiuri de vedere este inclus în genul literar). În această

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Categoria discursurilor constituente se dovedește importantă deoarece permite o mai bună cercetare a raporturilor dintre filosofie și literatură, dar și dintre religie și literatură, știință și literatură etc. Chiar dacă există o serie de filosofi, precum Descartes și Spinoza, a căror scriitură nu se poate preta căutării unor caracteristici literare, putându-se discuta în acest context despre autoconstituire discursivă (un discurs autoconstituent explicitează atât condițiile generale ale construcției discursive, cât și propria sa condiție de posibilitate), alți gânditori precum Platon, Kierkegaard sau

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
ce vor putea fi lecturate literar, iar discursul literar va produce o creștere a inteligibilității lumii, condiției omului etc., ce poate fi interpretată din perspectivă filosofică. Postmodernii au exacerbat aceste indiferențieri, romanele postmoderne abundând de problematici de natură filosofic-existențialistă, în timp ce scriitura filosofică a îmbrățișat o gamă largă de efecte literar-estetice, pe care le-a pus în aplicare în textele contemporane. O altă problematică valoroasă care apare în cadrul acestei discuții este aceea care reconectează postmodernismul de ideea "sfârșitului", astfel încât întrebarea care se

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
proiecte cu efecte sociale mult mai mari. 3.3.4. Poetica postmodernismului În contextul lărgit al punerii în discuție a raportului dintre discursul filosofic și cel literar se situează și proiectul constituirii unei poetici a postmodernismului 325, în cadrul căreia caracteristicile scriiturii postmoderne pot fi mult mai ușor decriptate. Scriitura este aceea care, provocată din interiorul său, atrage atenția asupra propriului său proces de realizare și a modului în care se folosește de limbaj pentru a destitui o serie de concepte pe

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
3.4. Poetica postmodernismului În contextul lărgit al punerii în discuție a raportului dintre discursul filosofic și cel literar se situează și proiectul constituirii unei poetici a postmodernismului 325, în cadrul căreia caracteristicile scriiturii postmoderne pot fi mult mai ușor decriptate. Scriitura este aceea care, provocată din interiorul său, atrage atenția asupra propriului său proces de realizare și a modului în care se folosește de limbaj pentru a destitui o serie de concepte pe care totuși va continua să le uziteze. Subminarea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința hermeneutică 326. Pentru că nu se mai poate vorbi despre o referință unică, consecințele acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard, se traduce

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard, se traduce la nivelul scriiturii prin adoptarea unor procedee care creează permanent senzația de mișcare, reașezare, rearanjare, fragmentare. Ideile-forță ale unui text sau certitudinile personale nu au dispărut, dar sunt înțelese acum ca fiind derivate dintr-o rețea de situații contingente, locale, poziționale. Garanția unui

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Din moment ce trecutul poate fi ipostaziat sub forma unui text, se poate înțelege un eveniment sau istoria însăși prin intermediul colajului, alcătuit din fragmente de texte sau fapte potrivite în mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula receptorul la o recontextualizare perpetuă. Alături de acestea, hipertextul (o scriere în spații cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula receptorul la o recontextualizare perpetuă. Alături de acestea, hipertextul (o scriere în spații cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și a structurii ascunse a sensului. 3.4. Buclă concluzivă Ceea ce pare a caracteriza societatea contemporană este creșterea vertiginoasă a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
trăim? Este el diferit de cel al epocilor anterioare, sau fiecare generație a resimțit la fel de abrupt înnoirea din diverse arii de interes și a transpus în mod fidel acest lucru în scrierile sale? Putem vorbi despre un nou tip de scriitură, să o numim postmodernă, și de o serie de strategii discursive actuale care impun însuși textului o parte din rapiditatea, pluralizarea planurilor și a efectelor de putere întâlnite în societate? Acestea au fost o parte dintre interogațiile la care am

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
totul alta este situația retoricii în postmodernism, iar scopul practicării unor scheme retorice în textele filosofilor postmoderni va fi evidențiat mai departe prin raportare la cele ale lui Jean Baudrillard. Studiul își propune în continuare să observe starea discursului și scriiturii baudrillardiene, modul în care se depășește un normal discursiv prin activizarea noțiunilor de seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc. După cum deja am evidențiat, disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a condus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și doar intertextualitatea mai poate crea sensul, prin intermediul relațiilor dintre texte. Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o serie de riscuri, cum ar fi inconsistența, exagerările, lipsa argumentelor. Mai mult decât atât, posibilitatea transformării acestor discursuri

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a doua a acestei cărți. Partea a II-a Cazul Baudrillard Capitolul 4 Baudrillard și postmodernismul 4.1. De ce Baudrillard? Parcurgând un drum interesant și extrem de controversat de la marxism și până la postmodernism și, în consecință, adoptând un nou stil de scriitură ce îmbină filosofia cu poezia, Jean Baudrillard pare a fi un gânditor eclectic, preocupat de o varietate de teme de la mass-media, politică și până la artă sau sociologie. În bună tradiție nietzscheană, autorul francez își recunoaște în propriul demers o violență

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
expuneri pe această temă rămân definitorii). Dincolo de problematica vastă pe care a luat-o în atenție, modalitatea de a scrie, forma discursurilor, importanța acordată retoricii sunt alte motive care ne-au conturat opțiunea pentru acest gânditor inclasabil. Varietatea subiectelor și scriitura proprie au făcut ca în lucrările sale să se combine caracteristici ale postmodernismului cu cele ale postmodernității, ambele fiind prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a manifestat-o pentru spațiu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în 1960, mai ales că revoltele de atunci nu au avut un scop eminamente social sau politic, ci au cuprins și mișcări împotriva metodelor, disciplinelor, discursurilor și teoriilor intelectualității universitare. Aceste schimbări

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
înainte: drept "societate de consum" la Baudrillard, "societate a spectacolului" la Debord, "societate tehnologică" la Ellul etc. Dezbaterile poststructuralismului, ale situaționalismului, ale Tel-Quel-ului sau ale postmodernismului francez în formare i-au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
etc. Dezbaterile poststructuralismului, ale situaționalismului, ale Tel-Quel-ului sau ale postmodernismului francez în formare i-au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și se inserează în ea", sunt doar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de plus-valoare, profit sau acumulare de profit, subliniind importanța deficitului, a risipei economice sau discursive și reconstituind atmosfera de sărbătoare din societățile primitive. Baudrillard va continua să dezvolte aceste idei și le va transpune în propriul stil și în propria scriitură, care vor cunoaște caracteristicile excesului, ale eterogenității, ale irosirii necondiționate, libertății discursive și uneori chiar și ale lipsei de logică și rezonabilitate. O altă sursă aprofundată de către Baudrillard a fost dată de cercetările Școlii de la Frankfurt. Astfel, Steven Best și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
nu are forma unei tratări unitare a unor teme, fiind de multe ori pusă sub semnul "antiteoriei" și cunoscând multiple nuanțări, repudieri sau afilieri inconstante la o serie de doctrine. În general, putem vorbi despre o "dublă perioadă" sau "dublă scriitură" pe care o întâlnim în evoluția teoretică a lui Baudrillard, o primă etapă în care a dezvoltat o teorie socială neo-marxistă, ce combină marxismul cu semiologia și o etapă în care studiile pe care le-a efectuat asupra mass-mediei, socialului

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
bogăție, standing etc.) și a conceperii ierarhiei bunurilor și a valorilor este unul posibil, se pare că totuși el nu aparține prezentului, ci unui viitor încă îndepărtat. Aceste reflecții sunt concordante cu ideile baudrillardiene despre consum, dispuse diferit în etapele scriiturii sale. Dacă putem introduce teoretizările despre consum din scrierile sale timpurii ca acoperind faza a doua a consumului descrisă de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]