5,253 matches
-
mama sa. Bătu la poarta mânăstirii Sihăstria, fără să știe care va fi soarta ei viitoare. Fusese întâmpinată de zece maici și de preotul duhovnic, un tip cu barbă și plete roșii, care avea o privire rea, diavolescă. Să mă scuze smeriții credincioși ortodocși și sfinții preoți credincioși într-un Iisus, dar această mică sihăstrie, era un loc al dezmățului și orgiei Satanei. Preotul duhovnic Machedon avea treizeci și cinci de ani, iar maicile între douăzeci și cinci și treizeci de ani. Ispitele Domnului și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fără să fie tras, puțin bătrânicios pentru mine, reflexiv cum arăta și se plimba domol cu mâinile la spate. Focul ardea în sobă, era liniște mare și el continua plimbarea sa monotonă, gânditor. - Te-am invitat, zice, că ne cunoaștem... Scuză-mă că mă plimb... E un obicei din închisoare, când stăteam singur în celulă. Vorbea aproape în șoaptă și avea un puternic accent parcă rusesc, deși știam că rus nu era. - Presupun, reluă el, că ai venit aici să scrii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de către recenzori. “Ei, la televizor se spun multe să se distragă atenția oamenilor de la alte lucruri importante pentru țară; așa a fost mereu. Eu nu mă mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat și plec mai departe. Sun la uși, mi se răspunde, Îi salut cu zâmbetul pe buze și mă recomand. Sunt poftită Înăuntru cu amabilitate, mi se oferă condiții și sunt Întrebată din politețe, cu ce să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de la poeți, prozatori, la filosofi. Domnul mă Întreabă ce părere am de Petre Țuțea și bineînțeles că de la Petre Țuțea am deviat la Emil Cioran și vreo jumătate de oră am discutat numai filosofie. Mă uit la ceas și mă scuz că trebuie să plec, că am stat la ei o oră și mai am de recenzat.Doamna Îmi dăruiește la plecare o pungă mare cu bomboane și tablete de ciocolată. Eu spun că nu trebuie să se deranjeze dar insistă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tremure picioarele de frică. Noroc cu paznicul care se ivi la fața locului și potoli câinele. - Ce faceți doamnă aici, știți că nu aveți voie, este o proprietate privată, cum de ați avut curajul să intrați? - Vă rog să mă scuzați, dar pofta mea a fost mare și nu v-am găsit la poartă să vă cer câteva cireșe! Se Întoarse cu fața spre paznic. Acesta o văzu că este Însărcinată și Înțelese cauza pentru care se află În livadă. Îi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul Mărgărit a dat probabil destul de lucru ficatului. Da, am terminat pentru astă-seară, gâfâie Mărgărit. Mai curând inteligență decât talent, continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise orice contacte ! Pe stradă, întâmplător ? Te scuzi, nu înțelegi limba. Nu, nici rude, sau raportat imediat, la Serviciul Personal. Ședința s-ar termina repede, comunicările sunt într- adevăr puține, laconice, dar inginerul Lucian Vornicu, congestionat de emoție sau furie, insistă să i se dea cuvântul. Desfășoară pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu scârbă. Cel mult o circumstanță agravantă... ― O, o, dar e... este ― bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și frunzele viței-sălbatice își sorbeau verdeața. ― Poftește, Apostole, te rog! strigă popa, frecîndu-și mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... Și preoteasa are să ne aducă niște cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la Pesta!... Scuză-mă numai o secundă, Apostole... o secundă! Apostol șezu, în vreme ce Constantin Boteanu se repezi în casă, să vestească pe preoteasă că a primit un oaspe. Cerdacul se răsfăța în căldura blândă a dimineții. Pe masă, căteva muște se alungau împrejurul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noi puneam lumea la cale în Năsăud! Preoteasa mai stătu până ce se așezară la masă, având mare grijă să spună că ea a potrivit cafelele, dar să mai poftească zahăr ori șvarț dacă nu li se pare bună, apoi se scuză roșind din nou, fiindcă în casă se porniseră iar niște scâncete subțiri, și ieși zâmbind foarte încurcată. ― O femeie rară, Apostole, începu îndată preotul cu o voce caldă de iubire. Ea a fost norocul meu... Am cunoscut-o la un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-ți cerem binecuvîntarea! zise Apostol zâmbind. Boteanu, nedumerit, îi pofti în odaia unde odinioară a primit pe Apostol și ceru nerăbdător explicații. Când află hotărârea lui Apostol, se uită pe rând la toți trei, neputîndu-și ascunde mirarea. Apoi se scuză pentru o secundă, ieși afară, desigur să spuie și preotesei ce minune s-a întîmplat, și reveni cu patrafirul, crucea și cartea de rugăciuni. ― Dacă-i așa, să ne rugăm Domnului să vă blagoslovească unirea, murmură preotul, foarte blând, deschizând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze minciuna. O desfășură, își aruncă privirea peste însemnările cu creion roșu, o îndoi frumos și o puse în buzunar. Apoi ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul gurii îi era uscat iască
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmă la dezastru. În vacanța de vară, aveam să aflu că Mareș se aruncase într-o fậntậnă, lăsậnduși memorabilii lui teneși chinezești acolo lậngă ghizdele, ca pe un semn al neobositei treceri, cu simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
suferi pentru că nu mai e 1 Mai ca pe vremuri... Hai, spune aici, În direct, live, ca să te audă consumatorii cu urechile personale, suferi sau nu suferi? Nostalgicule... Sandu soarbe din pahar și Își dă șapca pe spate. Ești țicnit, scuză-mă că spun. 1 Mai n-are nicio legătură cu comunismul, mă, mai citește și tu, mai documentează-te, ca să zic așa, mai dă și pe la posturi tv serioase, că stai toată ziua la gesepe și te uiți la fotbal
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
hârbul În garaj, dai cu cârpa și mergi cu troleibuzul. Sigur nu te-a cunoscut Cant vreodată? Sunt sigur că la tine s-a referit! N-ai decât să rămâi În greșelile tale, nouă ni se rupe, sper să-mi scuze Cant expresia! Gicu face pe Îmbufnatul și Încrucișează mâinile pe piept. Ești un porc. Știam, mă repet și-mi face plăcere. Eu nu m-am luat de Țuțea, nu te lua nici tu de Cant al meu. Eu cu Cant
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dând bobârnace statuilor. În fața trecerii nemiloase a timpului îmi vine și mie să exclam precum Meșterul Manole : „Dă, Doamne, un vânt...”. Cum zboară timpul! În clasa I scriam pe tăblița de ardezie. Acum, la maturitate, navighez pe internet. Vremelnicia nu scuza nemernicia. Conștiința provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mele. Am înghețat amândoi, mai mult, femeia a scăpat sacoșele din mână, iar eu știți ce am făcut? Este că nici ție nu-ți vine să crezi, pentru că TU știi ce am făcut? I-am spus: "Vă rog să mă scuzați, săru'-mîna." Asta este tot ce a putut să spună bufonul nud de Brăilița după BAU. Săru'-mîna, vă rog să mă scuzați. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Doar că m-am îmbrăcat în mare viteză, în timp ce părăseam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-ți vine să crezi, pentru că TU știi ce am făcut? I-am spus: "Vă rog să mă scuzați, săru'-mîna." Asta este tot ce a putut să spună bufonul nud de Brăilița după BAU. Săru'-mîna, vă rog să mă scuzați. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Doar că m-am îmbrăcat în mare viteză, în timp ce părăseam locul faptei, și că mi-am uitat chiloții. Încercam să reconstitui imaginea camerei, din poziția "după ușă în curul gol", de altfel ultimele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
paginile următoare și asta ți-o spun eu, cel care am și scris-o și am și citit-o de câteva ori să văd dacă stă în picioare. Oricum, îți mulțumesc că te-ai chinuit și să știi că te scuz pentru că ai spus ce ai spus și pentru că ai gândit ce ai gândit despre mine până ai ajuns aici. Spune-le și prietenilor tăi ca nu cumva să pună mâna pe carte. Buun... Văd că ați mai rămas câțiva fraieri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tot ești acolo, zi-mi și mie, a luat-o și pe la spate?... Da' ei i-a plăcut sau doar a mimat așa că-i place? Ce mă oftic că nu sânt și eu acolo! Nu-i nimic, nu te mai scuza, și eu aș fi făcut același lucru, lasă că-ți povestesc eu mai târziu ce a făcut ăla cu cerneala, rămâi tu acolo să-i vezi cum se fut, să-mi spui și mie după cum a fost, pentru că eu nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de puține ori s-a ocupat personal de machiajul ei, un bleu permanent care ținea și câte două săptămâni și care nu o împiedica pe Moni Cuța să-și pună niște ochelari de soare și s-o taie la futut, scuzați, serviciu, că pană semna condica așa se grăbea la Măriuca, prietena, alibiul, scuze, paravanul ei de zi cu zi. Ce n-a știut ea niciodată e că Măriuca era agent dublu. De altfel nici nu-mi mai aduc bine aminte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din Pădurea Adormită îmi scria numărul de telefon și se aruncă, de disperare că nu i-am cerut și ei numărul de telefon în pasajul de la Inter. Poți să o lași așa să se zdrobească de ciment? Nu, așa că mă scuz la frumoasa, că am văzut o verișoară cosânzeană de la țară și trebuie neapărat să-i spun ceva, dar să nu plece că mă întorc imediat, și fug pe scara rulantă, să fiu acolo când aterizează cosînzeana-verișoara, ca să o prind în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
parcă, de aceea drept recunoștință vă las numărul meu de telefon dacă cumva prin trecerile voastre prin România mai aveți chef de niște numere. Semnat Moni Cuta, Cuta fiind numele de familie. Am vorbit cu supraveghetoarea-șefă, aud în receptor, scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați, și zice că nu știe nimic de nici un obiect uitat, dar ce... v-ați uitat, nu vă supărați? A... tot bagajul? Nu știu, că eu nu am fost de serviciu când ați plecat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
el în mincioc și atunci îl trag în barcă. Da, tăticu', Monicuța, ai mai venit pe-a acasă, "ai numărul ei de telefon sau măcar adresa și numele de familie", turui ca să nu-l las să se dezmeticească, ..."nu, mă scuzați, dar nu știu cum o cheamă și adresa, de unde să o am eu, nici vorbă, am aflat cum o cheamă de la recepție că erau toate intrigate, cine e,ce căuta pe aici și când m-ați întrebat, m-am gândit că poate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]