4,389 matches
-
de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult de cîteva picături de sînge din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înfățișarea lui și pentru că-i aducea aminte aproape obsesiv de fostul ei soț, Rodrigo de San Antonio. Pe de altă parte, Diego Ojeda se Îndrăgosti de Carmen de Ibarra de Îndată ce o văzu, iar ceea ce-l făcu să se Îndrăgostească fu silueta ei, acum extrem de subțire, privirea ei tristă și mai ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strângă, am privit înapoi spre drumul pe care venisem și-am respirat adânc, încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu-se să închidă ușa de la intrare. Părul șaten îi atârna în față peste un ochi și avea gâtul lung, aplecat, ca al unei păsări curioase. Părea prea lung pentru hainele sale; stângaci și deșirat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu vedeam cum profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
limb lipsit de viață. Rezolvă cu salata fără ca măcar să-i fi aruncat o privire, dar apoi aproape că am sărit din loc în clipa în care ea s-a ridicat drept în picioare, atât de dreaptă pe cât îi permiteau reținerile siluetei ei prizoniere, și ceva pe care îl pot doar descrie ca fiind interes îi străbătu fără nerv fața. În mod deloc surprinzător, nu mă privea pe mine, ci pe cineva sau ceva din spatele meu. M-am întors ca să dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
între asta și costumele rezonabile pe care se pare că m-am apucat să le port. Și trebuie să fie o metodă prin care să îmi pot face părul și machiajul un pic mai - ei bine, un pic mai drăguțe? Silueta mea nu e prea rea, deși părul îmi e mai subțire decât era, totuși e... Oh, pentru numele lui Dumnezeu - ia auzi la mine! Parcă aș vorbi din paginile unei reviste pentru femei. Asta e? Oare trec printr-o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar putea exista o oarecare sensibilitate privind starea ei îngropată undeva adânc în ambalajul de carne. Numai că, văzându-le pe Judy și, mai pronunțat, pe Sally, cum, de-a lungul anilor, și-au făcut griji în mod obsesiv pentru siluetele lor, am știut că indiferența aparentă a lui Stacey ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine: de fapt, mă dusesem să fac niște cumpărături pentru Crăciun, și-mi era atât de greu că am luat o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg mai departe cu schimbul; poate să-i sugerez să pun la poștă felicitarea, astfel încât să obțin adresa lui Stacey, dar eram conștient că silueta subțire a domnului Chipstead continua să se miște în liniște prin magazin, iar precauția mi-a învins nerăbdarea. În plus, era clar că schimbul va fi raportat fetelor (și cel mai probabil domnului Chipstead însuși) imediat ce plecam din magazin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ăla bătrân o aștepta afară. Un ins care pândea: bănuiesc că asta eram. Apoi s-a-ntâmplat cel mai rău lucru: următoarea persoană care a plecat de la magazin era însuși tinerelul cel ferchezuit. Când a deschis ușile duble, am observat silueta suplă a lui Chipstead, cu unduirea mult mai puțin pronunțată odată ce ieșise din împrejurimile micului său regat. Părea și mai mic în haina lui cenușie cea umflată și mai puțin sigur pe el. Se opri pe treaptă, privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când m-am apropiat de siluetele îngrămădite în gangul de lângă oficiul poștal, m-am întrebat vag dacă mă vor recunoaște ca fiind femeia care le dăduse cei cincizeci de pence doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu acum, ci atunci când ieșisem. Fără să-mi fi dat seama, văzusem părțile separat și compusesem imaginea, doar pentru ca apoi conștiința mea să o lase la o parte, probabil, fiindcă era prea absurdă ca să fie luată în serios. Una dintre siluetele înghesuite acolo era Charlie. Imediat ce l-am căutat a doua oară, direct și vreme de câteva secunde, deveni evident că nu-mi dădeam seama cum de putusem să mă duc tocmai până la Dixon și să vin înapoi fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni pretutindeni." " El este, fetițo! Puteai să juri că va veni și iată că nu te-ai înșelat." Ochii Melaniei Lupu poposiră cu satisfacție pe silueta bărbatului. Avea cam 35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voi mai adresa un singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos, în fața ușii. Șoferul urlă răgușit: ― La o parte! Dă-te la o parte!! Apucă bătrâna de umeri încercînd s-o tragă. Scarlat gemu. Silueta tulbure a tânărului își pierdea tot mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l nimeresc!" ― Ajutați-mă!! răcni șoferul. Glonțul i se înfipse în braț. Nu simți durerea. Căruntul trase încă o dată, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La prima mișcare suspectă vor împușca bătrânii. Când mă gândesc la cadavrul șoferului, mă înfior. Zece gloanțe! ― Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]