4,282 matches
-
221). Deși pictorul are o tehnică aparte a portretului surprins în pete de culoare zăgăzuite într-o textura de linii filigranate (văzută separat, galeria bogată a portretelor merită o analiză de domeniu), în peisaj, figurile umane sunt prezente simbolice, doar siluete în mișcare, solitare sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vaită fără să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta ta firavă de la 5 sau 7 ani, la fetița mea frumoasă de pe plaja mangaliotă, și poți fi sigură că numele tău are să răsune ca un ecou peste tot, pe dig, pe plajă, în oraș. Pe malul mării, am să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am desfăcut febril și cum citeam, parcă descătușam cuvintele, care zburau prin casă și umpleau casa cu prezența ta. În fond, ce pueril devine omul în momentele tragice; plimbam avid, sensual, hârtia fină, străvezie, ce mă ajuta să pot întregi silueta sufletească a Monicăi mele. Nu știu dacă vei avea talent literar, dar ai izbutit să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atunci se va vedea calitatea ta adevărată: să reziști ca să trăiești și să mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
le trimit. După masă, am flecărit în atelie rul-re fec toriu. Lenuța seamănă bine cu Maria; e mândră ca ea, își poartă semeț capul și este, ca și ea, o dezamăgită. În cadrul acesta înflorit, printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu potecile, cu gardurile vii. Mă gândesc la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele din urmă rochia și culeg în treacăt și o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă apropii și mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea mi se focalizează, mă cuprinde cea mai pură și mai înghețată spaimă. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Oricum, tot trebuia să-i spună lui Elinor cineva toate lucrurile astea în față. — A avut o copilărie fericită, spune, privind impasibilă pe geam. Mașina a oprit la o trecere de pietoni și în ochelarii ei de soare se reflectă siluetele pietonilor. Dar te-a iubit. Voia să fie cu tine. Cu mama lui. Și să știe că ești acolo lângă el. Însă tu pur și simplu n-ai vrut să știi de el... — E supărat pe mine. Firește că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și reflectez la pașii următori. În curând va sosi o prietenă de-a mea irlandeză în Rio de Janeiro (știe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat detaliile fermei, mi-a povestit că singura potențială problemă este reprezentată de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
brațele cu disperare, privind cum mașina se apropie, încetinește, accelerează și dispare. Coșmar complet. Privesc către poarta deschisă, către Rodrigo cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima poartă, văd lumina aprinsă și niște siluete discutând în curte, mă reped către ei, îi întrerup fără să mă formalizez prea mult și le zic printre gâfâieli că am nevoie de ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și să pierd din performanțe. Nu simt mare lucru în rest, văd câteva siluete nedeslușite apropiindu-se de masa cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară. Mă simt obosită, ideea de a mă ridica în picioare nu mă atrage în nici un fel și mai ales ideea de a mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Baltimore, în 1962, musicalul cu adolescenți Hairspray spune povestea tinerei Tracy (Nikki Blonsky) care își dorește să cînte și să danseze în emisiunea de sex-încă-nu-drugs-încă nu-deocamdată-numai-rocknroll de la televiziunea locală. Natura a hărăzit-o pe Tracy cu genul de siluetă care se vede mai rar în emisiunile de dans și mai des în fabricile de butoaie, butii și poloboace, dar energia ei inepuizabilă și lipsa ei de complexe, precum și lecțiile de ritm primite de la negrii din școala ei o ajută
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
stilul Coenilor, cu compozițiile lor studiate, academice, rămîne foarte departe. Dilema Veche, februarie 2008 Evadare Scafandrul și fluturele/Le scaphandre et le papillon (Franța-SUA, 2007), de Julian Schnabel La început nu există decît forme și zgomote indistincte. Apoi formele devin siluete, zgomotele devin voci ; spectatorul realizează că vede prin ochii unui om accidentat care tocmai și-a revenit în simțiri, într-un spital, și că una dintre voci e a lui. Apoi realizează că vocea asta n-o mai aude nimeni
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se repează iar ; dar un sergent voinic o apucă de braț și o- nvârtește-n loc : - Nu zbiera și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi frânt gâtul. Un moment se răsucește de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în prag... Pun
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
poliție. Unul dintre sergenți o pălmuiește peste gură, iar lovitura de o violență maximă provoacă un șoc atât femeii, cât și spectatorului nocturn. Deodată scena se îndepărtează filmic, camera nu mai permite plan deta- liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi a trupului femeii. Acesta este și punctul culminant, vede- rea devine insuportabilă, spectatorul se retrage terifiat. Putem citi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de prezența noastră și nicidecum dornic să se ia la întrecere cu monstrul care-l depășea. (Gata! Plecăm spre Edfu.) N-o să uit niciodată țărmurile albe, tăiate în noapte, prelungire a apei de smarald și-n continuarea cărora puteai urmări siluetele palmierilor stufoși în vârf și supli. Dar să mă întorc la Cairo și să continui cronologic călătoria, chiar dacă pe parcurs voi nota impresii imediate care vor năvăli asupra mea. Ceea ce am uitat să spun și mi se pare esențial este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
făcut Dumnezeu cu ceea ce a săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou în Catedrală pe fațada căreia, dantelată și imaculată, descoperi pe Mântuitorul reprezentat avându-i de-o parte și de alta pe cei 12 apostoli, sculpturi ale căror siluete supradimensionate degajau o armonie celestă și o siguranță nobilă. Intrând din nou în lăcașul sfânt, de data aceasta prin intrarea principală poți vizita altarele sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Alexander Calder. Rafinate și liniștitoare, lucrările, unduindu-se datorită curenților de aer și proiectându-și umbrele pe pereți îmi dau o senzație de optimism pe care nu am prea simțit-o de când am aterizat pe acest pământ. Culorile vii și siluetele simple îmi amintesc de frescele din mormintele egiptene a căror modernitate, simplitate și sinteză le regăsesc tocmai aici, peste kilometri, întinderi terestre și oceane, peste secole și civilizații. Mă uit și la Liviu care stă pe canapeaua de vis-a-vis, având
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atenția și apoi să-i fabrici viața în funcție de felul în care ți se prezintă. La început mai încet acest proces durează destul de mult căci mintea nu este obișnuită să plăsmuiască. Apoi, întocmai pictorilor care exersând ajung să deseneze zeci de siluete pe minut, și actorul, prin exercițiul repetat prin această joacă de-a „i-am ghicit viața”, va putea să fabrice zeci de povești legate de persoanele care trec prin fața ochilor. Lucrul acesta trebuie făcut permanent este ca o gimnastică a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
peste cele câteva sute de absolvenți din toata țara, a dat o epidemie de dizenterie, care avea să mă facă inapt pentru "apărarea patriei" timp de 2 săptămâni, modelându-mi "talia" la dimensiuni de invidiat și aducându-mă la o siluetă de manechin, cu 55 kilograme netto! Reușisem să intru în cele trei luni de cătănie în conflict cu comandantul companiei, maiorul "Caltaboș", un Moș Teacă țâfnos, gras și plin de sine, care ne-a declarat din prima zi, deși eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m-am încrucișat cu niște "mise" și, fiind tânăr căsătorit și cu frică de Dumnezeu, mi-am făcut câteva cruci cu limba, am spus în gând finalul de la Tatăl nostru, respectiv "și ne izbăvește de cel viclean", și cu ochii după siluetele 86-60-86 am mai rostit un neconvingător "vade retro satanas!". Privind în timp problema, îmi spun că probabil găselnița cu căminul de fete a fost a celor de la "Personal" și "Secu" (ceea ce era cam totuna), putând astfel à la longue sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noaptea, după zece ore de exerciții fizice și lucru vocal intens, ne adunam Într-una din camere să ne relaxăm Împreună la un pahar sau la o pipă de... opiu. „Vrei o pipă?“, mă Întreabă Hafiz, un actor cu o siluetă fină, simpatic star la televiziunea iraniană. „De ce nu“, răspund curajos, „dar o să strici orzul pe gâște“. Aveam motive să fiu sigur că drogurile nu au nici un efect asupra mea. Când ajunsesem la New York, cu nici un an În urmă, fumatul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asumat acest risc fără să știm cum va reacționa publicul numeros de 3.000 de greci moderni. Profitând că era lună plină, am decis să jucăm Medeea la miezul nopții, fără să adăugăm nici un bec electric. Actorii erau văzuți ca siluete conturate pe fondul pietrei albe a muntelui. Deși greci, spectatorii nu Înțelegeau nici ei greaca veche decât fragmentar, dar au ascultat cu o atenție totală, uimiți și adânc atinși, netulburați de sclipirile orașului, care, la poalele stâncii, Își ducea viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
faci un drum pe orizontală: e atitudinea leneșului, care rămâne pasiv și nu-și exersează imaginația. Să sugerezi e mult mai greu, cere o intuiție activă. Este meritul lui Julie Taymor că la noi cerbul era doar sugerat, era o siluetă decupată În hârtie de mătase, care, animată de un păpușar-actor, părea că plutește printre copaci, că se apleacă la izvor să bea apă: Îl observai și, În același timp, parcă devenea imaterial. Actorii Își asumau roluri diverse: erau când personaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]