4,326 matches
-
sosit în Sankt Petersburg pentru prima interpretare, "într-o stare excelentă". Totuși, compozitorul a început să aibă o stare de teamă cu privire la simfonia sa când, la repetiții, membrii orchestrei nu au fost foarte încântați de noua lucrare. Cu toate acestea, simfonia a fost primită cu multă apreciere. Fratele compozitorului, Modest, a scris: "Au fost aplauze iar compozitorul a fost rechemat pe scenă, dar cu mai mult entuziasm decât la lucrările precedente. Nu a fost aceeași impresie puternică pe care a făcut
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
mult entuziasm decât la lucrările precedente. Nu a fost aceeași impresie puternică pe care a făcut-o lucrarea ca atunci când a fost dirijată de Eduard Nápravník pe 18 noiembrie 1893 și mai târziu, ori de câte ori era interpretată". Titlul în rusă a simfoniei, Патетическая "(Patetičeskaja)", înseamnă "pasional" sau "afectiv" și nu "stârnește milă". Ceaikovski s-a gândit inițial să numească simfonia Программная ("Programmnaja" sau "Simfonia programatică) dar a realizat că va încuraja curiozitatea cu privire la programă, pe care el nu dorea să o dezvăluie
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
ca atunci când a fost dirijată de Eduard Nápravník pe 18 noiembrie 1893 și mai târziu, ori de câte ori era interpretată". Titlul în rusă a simfoniei, Патетическая "(Patetičeskaja)", înseamnă "pasional" sau "afectiv" și nu "stârnește milă". Ceaikovski s-a gândit inițial să numească simfonia Программная ("Programmnaja" sau "Simfonia programatică) dar a realizat că va încuraja curiozitatea cu privire la programă, pe care el nu dorea să o dezvăluie. Conform fratelui său, Modest, a sugerat titlul Патетическая care a fost utilizat în primele ediții ale simfoniei; nu
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
dirijată de Eduard Nápravník pe 18 noiembrie 1893 și mai târziu, ori de câte ori era interpretată". Titlul în rusă a simfoniei, Патетическая "(Patetičeskaja)", înseamnă "pasional" sau "afectiv" și nu "stârnește milă". Ceaikovski s-a gândit inițial să numească simfonia Программная ("Programmnaja" sau "Simfonia programatică) dar a realizat că va încuraja curiozitatea cu privire la programă, pe care el nu dorea să o dezvăluie. Conform fratelui său, Modest, a sugerat titlul Патетическая care a fost utilizat în primele ediții ale simfoniei; nu se știe cu precizie
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
numească simfonia Программная ("Programmnaja" sau "Simfonia programatică) dar a realizat că va încuraja curiozitatea cu privire la programă, pe care el nu dorea să o dezvăluie. Conform fratelui său, Modest, a sugerat titlul Патетическая care a fost utilizat în primele ediții ale simfoniei; nu se știe cu precizie dacă lui Ceaikovski îi plăcea sau nu titlul, cert este că editorul a ales să îl păstreze iar titlul a rămas. Simfonia este scrisă pentru trei flauturi (al treilea dublat de piculină), două oboaie, două
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
Modest, a sugerat titlul Патетическая care a fost utilizat în primele ediții ale simfoniei; nu se știe cu precizie dacă lui Ceaikovski îi plăcea sau nu titlul, cert este că editorul a ales să îl păstreze iar titlul a rămas. Simfonia este scrisă pentru trei flauturi (al treilea dublat de piculină), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, tobă bas, talgere, gong și coarde. Uneori, fagotul de la începutul primei părți este înlocuit cu clarinet
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
Moscova. Muzica lui Ceaikovski, Rahmaninov și Prokofiev a fost interpretată de către Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg sub bagheta lui Sir Georg Solti. Coloana sonoră a fost înregistrat în Sala Filarmonicii din Sankt Petersburg, unde s-a audiat pentru prima dată Simfonia nr. 6, "Patetica", a lui Ceaikovski. De altfel, această simfonie este pe fundalul sonor al scenelor cheie din film. Regizorul Bernard Rose și Sir Georg Solti au fost de acord că Simfonia prezintă asemănări cu povestea Annei Karenina, în special
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
de către Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg sub bagheta lui Sir Georg Solti. Coloana sonoră a fost înregistrat în Sala Filarmonicii din Sankt Petersburg, unde s-a audiat pentru prima dată Simfonia nr. 6, "Patetica", a lui Ceaikovski. De altfel, această simfonie este pe fundalul sonor al scenelor cheie din film. Regizorul Bernard Rose și Sir Georg Solti au fost de acord că Simfonia prezintă asemănări cu povestea Annei Karenina, în special între tonurile excesiv de tragice ale muzicii și melancolia Annei. Mai
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
Petersburg, unde s-a audiat pentru prima dată Simfonia nr. 6, "Patetica", a lui Ceaikovski. De altfel, această simfonie este pe fundalul sonor al scenelor cheie din film. Regizorul Bernard Rose și Sir Georg Solti au fost de acord că Simfonia prezintă asemănări cu povestea Annei Karenina, în special între tonurile excesiv de tragice ale muzicii și melancolia Annei. Mai multe ediții pe DVD au fost lansate pe plan internațional după 1997. Unele ediții pe DVD din Europa poartă titlurile "Tolstoi's
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
și ebraica ) și includ " Veni Creator Spirituș, un imn la Duhul Sfânt, cântat adesea la Rusalii. (Secole mai tarziu " Veni Creator Spirituș ", va fi folosit de Gustav Mahler că fundație a primei sale corale și a celei de-a opta simfonii.) În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și de Haurau lui Hrabantis Maurus, este acum
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
Simfonia a V-a în Do minor opus 67 este una dintre cele mai cunoscute simfonii ale celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven. Se folosește deseori drept exemplu de muzică clasică. A fost supranumită în trecut și „Simfonia destinului”. A fost
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
Simfonia a V-a în Do minor opus 67 este una dintre cele mai cunoscute simfonii ale celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven. Se folosește deseori drept exemplu de muzică clasică. A fost supranumită în trecut și „Simfonia destinului”. A fost compusă de Beethoven într-o fază grea a vieții sale. Se spunea că Beethoven a
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
Simfonia a V-a în Do minor opus 67 este una dintre cele mai cunoscute simfonii ale celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven. Se folosește deseori drept exemplu de muzică clasică. A fost supranumită în trecut și „Simfonia destinului”. A fost compusă de Beethoven într-o fază grea a vieții sale. Se spunea că Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
că Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest comentariu nu a fost al său, ci a provenit de la biograful său, A. Schindler. Premiera simfoniei a avut loc la 22 decembrie 1808, când a fost cântată împreună cu simfonia a VI-a (așa-numita Pastorala), cu Concertul Nr. 4 pentru pian precum și cu părți din Misa în Do major.
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest comentariu nu a fost al său, ci a provenit de la biograful său, A. Schindler. Premiera simfoniei a avut loc la 22 decembrie 1808, când a fost cântată împreună cu simfonia a VI-a (așa-numita Pastorala), cu Concertul Nr. 4 pentru pian precum și cu părți din Misa în Do major.
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952, 1960; Concert pentru două orchestre de coarde, celestă , pian și percuție, 1958; Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde, 1971; Concertino
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de coarde etc. Compozițiile sale au acoperit multe genuri muzicale: 4 Suite de orchestră, 1948, 1949, 1952, 1960; Concert pentru două orchestre de coarde, celestă , pian și percuție, 1958; Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde, 1971; Concertino, 1975; Piesă de concert, 1979, pentru orchestră de suflători, pian, harpă, xilofon, glockenspiel și percuție. Baladă pentru vioară și orchestră, 1952 Cinci novelete pentru cvartet de coarde, 1953; Burlesca pentru flaut și pian
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
Sebastian Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele - "boureé, gavota, musette, polacca, menuetul" (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), "ciacona, passacaglia" (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale). Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit "valsul", un dans derivat din "Ländler". În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
vine după această reziliere, va fi percepută ca material suplimentar, de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set de cursor, este utilizat ca un marker de navigare, similar cu semnul „Segno dal”. Acesta este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
unul dintre cei mai cunoscuți compozitori germani. Astăzi, însă, aproape toate lucrările sale sunt uitate. Singura sa lucrare interpretată cu o anumită regularitate este Cavatina pentru vioară și pian, interpretată uneori ca bis. A fost influențat de mai multe surse - simfoniile sale, de exemplu, combină forma clasică de simfonie cu muzica programatică a romantismului și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
însă, aproape toate lucrările sale sunt uitate. Singura sa lucrare interpretată cu o anumită regularitate este Cavatina pentru vioară și pian, interpretată uneori ca bis. A fost influențat de mai multe surse - simfoniile sale, de exemplu, combină forma clasică de simfonie cu muzica programatică a romantismului și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale simfonii formează un cvartet de lucrări bazate pe
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
anumită regularitate este Cavatina pentru vioară și pian, interpretată uneori ca bis. A fost influențat de mai multe surse - simfoniile sale, de exemplu, combină forma clasică de simfonie cu muzica programatică a romantismului și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale simfonii formează un cvartet de lucrări bazate pe cele patru anotimpuri ale anului. Simfonia "Lenore", celebră la vremea respectivă, a fost
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
sale, de exemplu, combină forma clasică de simfonie cu muzica programatică a romantismului și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale simfonii formează un cvartet de lucrări bazate pe cele patru anotimpuri ale anului. Simfonia "Lenore", celebră la vremea respectivă, a fost inspirată după balada cu același nume a lui Gottfried August Bürger, baladă ce a inspirat lucrările altor compozitori, inclusiv Franz
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale simfonii formează un cvartet de lucrări bazate pe cele patru anotimpuri ale anului. Simfonia "Lenore", celebră la vremea respectivă, a fost inspirată după balada cu același nume a lui Gottfried August Bürger, baladă ce a inspirat lucrările altor compozitori, inclusiv Franz Liszt. Prima înregistrare a simfoniei a fost realizată între 27 și 29 mai
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
lucrări bazate pe cele patru anotimpuri ale anului. Simfonia "Lenore", celebră la vremea respectivă, a fost inspirată după balada cu același nume a lui Gottfried August Bürger, baladă ce a inspirat lucrările altor compozitori, inclusiv Franz Liszt. Prima înregistrare a simfoniei a fost realizată între 27 și 29 mai 1970 de către Orchestra Filarmonică din Londra sub bagheta lui Bernard Herrmann. Richard Strauss a fost elevul lui Hans von Bülow, un prieten de-al lui Raff, și se spune că primele lucrări
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]