4,291 matches
-
a accentului de pe societate pe existență și de pe destinul istoric pe cel ontologic. Obsesia omului modern devine raportul său cu lumea ce naște sentimentul absurdului. “Omul este aruncat in lume printr-o anumită cădere, este predat acestei lumi.” Absurdul devine simptomatic pentru sentimentul mal du siècle, simptom evident al unei crize. Acestă criză se manifestă ca o dezordine sau ca o spargere a ordinii existente. Noua artă urmărește să distrugă raționalitatea lumii, ca și conexiunile înșelătoare făcute de simțurile noastre. Scriitorii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent declarat, deși adept - o vreme - al experiențelor simboliste și instrumentaliste, Macedonski întreține, încă de pe la 1880, relații apropiate cu reviste franceze, publică versuri în revista belgiană La Wallonie, din Liége, a lui Albert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al vizitei lui Péladan este simptomatic pentru climatul tulbure al societății românești de la sfîrșitul secolului, climat cultural și moral cu germeni de corupție, pe care, din punct de vedere moral și politic, îl semnala atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pe rîul vieții“ (nr. 1), „Cîntec“ (nr. 2), „Poveste“ (nr. 3) și „Dans de fee“ (nr. 4). Ca poet, viitorul Tristan Tzara va evolua prin rupturi succesive. Faptul că S. Samyro preia din simbolism doar muzicalitatea sa exterioară este deja simptomatic; curînd, tînărul poet va experimenta amuzat, cu detașare ludică, muzicalitatea rimelor interioare în poemul „Verișoară, fată de pension“ înainte de a exersa destructurarea sintaxei poetice tradiționale în textele predadaiste. O sensibilitate crepusculară, interiorizată, colorată în tonuri impresioniste, vădește mai maturul I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dada”. Această distanță ironică, dublată de recunoașterea stingherită a succesului mișcării se va regăsi în mai toate luările de poziție ale criticii moderniste interbelice. Paragraful dedicat lui Tzara de către E. Lovinescu în Istoria literaturii române contimporane (1927) are o valoare simptomatică. Dadaismul este deja „legitimat extern” și - în consecință - recuperat în spirit „sincronist”, cu reverențiozitatea sobră de rigoare. „Nu trebuie să uităm că inventatorul dadaismului, d. Tristan Tzara, nu e decît compatriotul nostru, d. S. Samyro, care, împreună cu d-nul I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rămîne faptul că generația creatoare a Contimporanului și a Gîndirii va fi, în anii ’20, un fel de placă turnantă dinspre generația „pozitivistă” a junimiștilor și postjunimiștilor înspre „tînăra generație a anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Geo Bogza de la revista Urmuz), dar și - ocazional - Ilarie Voronca, Mihail Cosma și Stephan Roll (Gheorghe Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîțiva arhitecți tineri cehoslovaci au reușit să înfățișeze această minune care este expoziția vecinilor noștri. Printre cele mai frumoase cităm casele lui Bohuslav Fuchs, Stepanek, Jaroslav Grunt, prof. J. Kroha, H. Toltyn și Miroslav Putna”, manifestarea în cauză fiind considerată simptomatică pentru „o adevărată renaștere artistică europeană”. În numărul 76, încă o semnalare a expoziției, de astă dată prin intermediul revistei Horizont, punea accent — în linia grupării De Stijl — pe arhitectură ca „unitate plastică a tuturor artelor” și expresie a stilului nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura Minerva, Biblioteca pentru Toți, București, 1979, p. XLV), „are șansa de a se prelungi la nesfîrșit, atîta vreme cît sîntem conștienți de dificultățile ce le incumbă orice încercare critică de a aplana dichotomia dintre statutul lor de simplu document, simptomatic pentru o stare de criză, paroxistică, a conștiinței estetice, pe de o parte, și valoarea, semnificația lor literară intrinsecă, privită ca act de creație epică în sine, pe de altă parte”. Un contestatar moderat și lucid al minioperei urmuziene este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va funcționa dacă bărbatul este excesiv de epuizat, subnutrit, dacă organismul său e intoxicat sau bolnav. În astfel de cazuri, bărbatul trebuie, mai întâi, să-și refacă sănătatea și vitalitatea prin regim alimentar, exerciții fizice și fitoterapie, înainte de a aborda problema simptomatică a impotenței sexuale. Afecțiunile cauzate de excesele sexuale pot fi vindecate prin disciplină sexuală și, ca de obicei, bărbatul este cel care suferă cel mai mult de pe urma acestor probleme. Într-adevăr, după cum o dovedește și exemplul Împărătesei Wu, femeile pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și umbre puternic contrastante. Stilul său se va schimba radical, artistul găsindu-se pe sine În perioada următoare. Această lucrare de tinerețe trădează impactul pe care l-a avut Școala băimăreană asupra sa. Din acest punct de vedere, lucrarea este simptomatică pentru toți cei care au avut o perioadă de stagiu la Baia Mare. 14. Deodată, cu o mișcare sigură dar molatecă, somnoroasă, a brațului stâng, Îl prinse de ceafă și Începu să-l mângâie Într-o manevră abilă de distragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se străduiesc și ei să contribuie, cât de cât, la vindecarea lor. Pronunța pe silabe cordaciul: - Trepiedul simptomatic al nevrozei astenice... es-te al-că-tuit din cei trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Și... astenie!... Și Gogo, cât erau ei de urgisiți, pricepeau pe loc că s-au ras pe bot de compot. Dacă-l vedeau că se distrează bine, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familie comun ș...ț. Doar veșmintele li s-au schimbat, sub efectul natural al uzurii. Timpul doar i-a modelat imperceptibil, i-a actualizat oarecum.”1 Semn că autoarea rândurilor de mai sus are dreptate e și faptul, cu totul simptomatic pentru potolita Anglie, că Benjamin Disraëli (despre care va mai fi vorba), deși provenit dintr-o familie de evrei convertiți, deși doar bogat, nu și nobil, deși intrat În sistem ca om politic, parlamentar și mai apoi prim-ministru, reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din meniu, tot astfel identitatea etnică este un ansamblu selectiv și omogen al identității culturale, mult mai cuprinzătoare și ecumenică. În acest peisaj gastro-identitar, apariția recentă și dezvoltarea vertiginoasă a pieței de „produse tradiționale” (și/sau locale) spun o poveste simptomatică. Mai întîi, aceste produse tradiționale nu mai sînt autentic românești prin opoziție cu cele autentic ungurești sau bulgărești, de pildă, ci în opoziție cu o identitate ubicuă, mondialistă, care, ca atare, este aproape o non-identitate : produsele din supermarketuri, care sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și de participare la viața socială. Eliberarea de corp devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
meu este” ; în el s-a investit dorință pură și trebuie să fie pe măsura ei. Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor sale. Ieșirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi acordat economicului acest rol de idiom comprehensiv : totul este resursă, redistribuire, capital etc. În cazul societății țărănești din țara noastră însă, gospodăria a fost, s-ar zice, principala referință în care se înnoadă cele mai multe fire ale vieții sociale. Simptomatic, aproape că nu există studii despre rudenia la români, dar există nenumărate mărturii și interpretări despre gospodăria țără nească. Mai mult, pe urmele școlii monografice, Paul Stahl ajunge la concluzia că gospodăria este cea mai mică unitate socială, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încă nu de tot. Nu o societate post-socialistă însă, așa cum spun marea majoritate a specialiștilor occidentali ! Cuvintele nu sînt niciodată inocente, cu sau fără Freud, iar preferința inconștientă, dar perse verentă, pentru postcomunism în loc de post-socialism este cît se poate de simptomatică. Simplificînd la maxim, postăcomunism are ca referent regimul politic, în timp ce postăsocialism se raportează la societatea din acea perioadă. Altfel spus, aceasta te duce cu gîndul la tot ceea ce au făcut partidul comunist și nomenclatura sa, în primul caz, și mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe gînduri, privind cu grijă în jurul nostru. Eu, de pildă, mergînd socio-hai-hui pe drumurile patriei, am văzut ceva care m-a pus pe gînduri în această privință, amuzîndu-mă și intrigîndu-mă în același timp : un branding mai modest, de restaurant, dar simptomatic pentru imaginarul nostru național. Pe lîngă Sibiu, un local nici prea-prea, nici foarte-foarte își ademenea clienții cu următorul „logo” : Fîntînița haiducului. Simply the best ! Era să intru cu mașina în șanț, fascinat de această sinteză identitară de margine de drum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia locul În același ecosistem, se procopsesc cu o boală, și gata. Destinul particular al lui Martin Ceccaldi e În realitate absolut simptomatic pentru rolul jucat de școala laică În timpul celei de-a Treia Republici În materie de integrare În societatea franceză și de promovare a progresului tehnologic. Învățătorul lui a Înțeles rapid că avea de-a face cu un elev excepțional, Înzestrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
desigur meritul de a fi extrem de concisă. În cazul lui Martin Ceccaldi, pare oportun să evocăm o dimensiune istorică și socială, punând accentul nu atât pe trăsăturile personale ale individului, cât pe evoluția societății pentru care el constituie un element simptomatic. Împinși, pe de o parte, de evoluția istorică a epocii lor, la care de altfel aderă, indivizii simptomatici au În general o existență simplă și fericită; povestea unei vieți poate atunci, de regulă, să Încapă Într-o pagină sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
istorică și socială, punând accentul nu atât pe trăsăturile personale ale individului, cât pe evoluția societății pentru care el constituie un element simptomatic. Împinși, pe de o parte, de evoluția istorică a epocii lor, la care de altfel aderă, indivizii simptomatici au În general o existență simplă și fericită; povestea unei vieți poate atunci, de regulă, să Încapă Într-o pagină sau două. În ce-o privește pe Janine Ceccaldi, ea aparținea deprimantei categorii a precursorilor. Perfect adaptați, pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zece minute. Articolul apărut În Match era În mare parte traducerea unui interviu acordat revistei Newsweek de Daniel Macmillan, procurorul statului California. După părerea lui, trebuia judecată o Întreagă societate, nu doar un grup de oameni; cazul i se părea simptomatic pentru decăderea socială și morală În care se cufunda societatea americană Începând de la sfârșitul anilor 50. În câteva rânduri, judecătorul Îl rugase să se limiteze la faptele incriminate; paralela pe care Macmillan o făcea cu cazul Manson i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pen. Fratele mai mic intrase În serviciul de marketing al grupului L’Oréal; recent, fusese numit În Statele Unite - șef al serviciului de marketing pentru America de Nord; se vedeau destul de rar. Era divorțat, fără copii. Așadar, două destine diferite, dar aproape la fel de simptomatice. — N-am avut o viață fericită, spuse Annabelle. Cred că acordam prea multă importanță iubirii. Mă dăruiam prea ușor, bărbații mă părăseau de Îndată ce-și atingeau scopul, iar eu sufeream. Bărbații nu fac dragoste pentru că sunt Îndrăgostiți, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]