6,537 matches
-
ar fi bine să-i pregătim o primire triumfală, zise sublocotenentul. Se așezară la masă, întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte, aprinseră un muc de lumânare, făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul de comandă la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se păru atât de minunată, că se miră cum de nu i-a venit mai curând, îndată ce s-a hotărât să se prezinte generalului... Îi pieri pe loc orice urmă de somn, se repezi la hartă și se puse pe socoteli, pe însemnări, până la ziuă, cu o însuflețire neobosită și cu convingerea aprigă că viața lui atârnă de ceea ce face acuma. Toată ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinîndu-și sectorul cu atenție, comparând în gând punctele reperate pe hartă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care înghițeau toate zgomotele vieții. Își simțea bătăile inimii, dar creierii parcă i se topeau, muiați de gânduri. Peste un ceas răpăiala mai osteni puțin. În același timp Bologa își dădu seama că mintea iarăși începe să frământe planuri și socoteli. Apoi se pomeni zicîndu-și: " Pe asemenea vreme poți trece la dușman fără frică". Cum pricepu rostul vorbelor, le curmă cu scârbă. Din clipa când și-a făcut convingerea că, distrugând reflectorul buclucaș, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se lasă pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe urmă simți mângâierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze... Și nu cuteza să clipească, de frică să nu-și risipească bucuria inimii... De-aci încolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte două ori pe zi, îi spunea că n-are nimic, dar să stea în pat până ce-i va aduce el o doctorie miraculoasă, care imediat îl va vindeca aievea. Apoi, într-o dimineață, doctorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și să-i compromită viitorul. Cutiuța nici n-au mai desfăcut-o, au uitat-o... Dintru-ntîi el a fost decis să ia act pur și simplu, să-i înapoieze și Marta inelul de logodnă și să încheie pentru toată viața socotelile cu Apostol. Pe urmă totuși s-a gândit că băiatul e tânăr, și tinerețea-i năbădăioasă: cine știe ce i s-o fi năzărit lui și, pentru o copilărie, ar fi păcat să se despartă o pereche așa de potrivită... A venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi servea la fiecare masă ba că cutare spune cutare, ba că toată lumea îl condamnă, cu drept cuvânt, fiindcă un bărbat nu trebuie să-și bată joc de o biată fetiță fără minte, ba că locotenentul ungur o să-i ceară socoteală... Apostol asculta liniștit și chiar zâmbind toate veștile, arătîndu-se nepăsător și hotărât. Numai în sufletul său se revolta: cum se amestecă niște străini într-o afacere care-i privește numai pe ei doi, pe Marta și pe el? Peste câteva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
transforma treptat într-o pădure fără margini, spintecată de un drum fără sfârșit... Și în fiece copac al pădurii nemărginite, de-a lungul șoselei nesfârșite, i se părea că atârnă alți oameni, mereu alții, toți cu ochii după el, cerîndu-i socoteală... Automobilul gonea acuma alături de linia ferată pe șoseaua dreaptă și netedă ca o riglă. Braniștea nici nu se mai vedea. Înainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericii din Făget și, ceva mai aproape, roșea coperișul gării, care era chiar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
principal merge tocmai până în spatele regimentului de cavalerie descălecată, care formează aripa stângă a diviziei. La vreo cinci sute de metri însă se desprinde alt drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie să-l urmeze dânsul. Pe când își făcea astfel socotelile, îi veni în minte, fără să vrea, locotenentul Varga și se gândi, zîmbind: "Varga mă așteaptă mereu..." Merse liniștit mai departe. Calea cobora printr-o vale seacă, strâmbă. "Nimai de n-aș întîlni vreo patrulă", își zise Apostol, fără frică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Afară plouă din ce În ce mai tare, iar cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi o aruncă fix În capul lui Gore. Gicu Își face socotelile pe un carnețel și mormăie În barbă ceva din care reiese că o fi viața grea În România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, așa să știți, iar Gore se ridică și cere ca muzica să fie dată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli întronat. Aci - se zice - așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o deslegare, 25Vei ține socoteală de cei nenorociți. {EminescuOpIV 15} Aici espatriatul o patrie găsește, A suferinței cale spinoasă s-a finit, Divina fiică, care-Adevărul se numește, Care puțini o-adoară, multimea-o-ocolește, 30A vieței mele repezi frâu iute a oprit. "Îți răsplătesc, îmi zise, în viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântare dulce, veche, O taie chiar-cu sila de la a ta ureche - Căci cîntecele-acestea te-nchină desmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă în lăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată. Prea dulce adormire în aer curge miere 10Și inima-ți bărbată devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nălucitoare Nu încetează-n forme a plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință?.. Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oiu spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină-de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. 78. CRISTALOGRAFIE (1879) Când aduce blonda Liză Socoteala unei vedre, Universul cristaliză Hexacontetraedre! {EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38. Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, și dacă brazdele lui varsă lacrimi; 39. dacă i-am mîncat roada fără s-o fi plătit, și dacă am întristat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vrăjmaș al Lui; 11. îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndește toate mișcările." 12. Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul. 13. Vrei dar să te cerți cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? 14. Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. 15. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, cînd dorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
după noapte, care ia popoarele din locul lor. 21. Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău. 22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El? 23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui și cine îndrăznește să-I spună: "Faci rău?" 24. Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească! 25. Orice om le privește, fiecare muritor le vede de departe. 26. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Apoi aceștia erau bani la vremea aceea, nu șagă, vere. Acuma, socotind suprafața viilor vândute și dăruite aici în podgoria Copoului, ar cam ieși vreo 32 de fălci și jumătate, plus 142 de pogoane. Îl ascultam pe ieșean făcând aceste socoteli, dar priveam peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc după ce și-a lăsat puterea miraculoasă în boabele strugurilor de vie... Mă întorc către ieșeanul rămas tăcut în contemplarea pulberii de aur ce plutește
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să te urci la volan în halul ăsta de beție? - întreabă omul de ordine pe șofer. -M-au ajutat prietenii! - răspunde contravenientul. „N-a prea-nțeles el păcăleala, Doar o „friptură” a luat, că-i om, Și i-au ieșit la socoteală Trei țuici, un vin, un mic...și-un pom”. (Nicolae Frusina) „Un cetățean care și-a luat avansul pentru revelion, se oprește în holul restaurantului <Central> în fața unui afiș pe care scria: <Beți lapte>. Omul se uită la afiș de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum descrie L. Kalustian acest capăt de drum: „...Și în 1964, la capătul unei chinuitoare suferințe, Păstorel lichidează socotelile terestre. Era internat la spitalul de canceroși din Șoseaua Viilor și cu câteva zile înainte de a porni pe drumul din urmă, a mai găsit în el resurse, poate ca să fie consecvent cu el însuși și să ne dăruiască, așa cum a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Legii Domnului, dată prin Moise. 15. Atunci Hilchia a luat cuvîntul și a zis logofătului Șafan: Am găsit cartea Legii în Casa Domnului." Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16. Șafan a adus împăratului cartea. Și cînd a dat socoteală împăratului, a zis: "Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. 17. Au strîns argintul care se afla în Casa Domnului, și l-au dat în mîinile priveghetorilor și lucrătorilor." 18. Logofătul Șafan a mai spus împăratului: "Preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește sufixul -esc bătrân - bătrânesc nebun - nebunesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decum ele se iau de la animal de-a dreptul. Oare cu carne friptă sau fiartă nu s-ar putea gunoi pămîntul? [DEZVOLTAREA UNILATERALĂ] 2267 Dupăolaltă, lângăolaltă. De ce? Orice organ se dezvoltă în mod unilateral, n-o poate face decât în socoteala unui alt organ. Memoria se dezvoltă în socoteala judecății, judecata în socoteala memoriei - când amândouă se află unite avem a face cu un geniu a cărui musculatură - foarte slabă și neînsemnătoare - plătește cheltuiala amândurora. Voltaire, Newton au fost din punctul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dreptul. Oare cu carne friptă sau fiartă nu s-ar putea gunoi pămîntul? [DEZVOLTAREA UNILATERALĂ] 2267 Dupăolaltă, lângăolaltă. De ce? Orice organ se dezvoltă în mod unilateral, n-o poate face decât în socoteala unui alt organ. Memoria se dezvoltă în socoteala judecății, judecata în socoteala memoriei - când amândouă se află unite avem a face cu un geniu a cărui musculatură - foarte slabă și neînsemnătoare - plătește cheltuiala amândurora. Voltaire, Newton au fost din punctul de vedere al musculaturei caricaturi. Tot ce este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
friptă sau fiartă nu s-ar putea gunoi pămîntul? [DEZVOLTAREA UNILATERALĂ] 2267 Dupăolaltă, lângăolaltă. De ce? Orice organ se dezvoltă în mod unilateral, n-o poate face decât în socoteala unui alt organ. Memoria se dezvoltă în socoteala judecății, judecata în socoteala memoriei - când amândouă se află unite avem a face cu un geniu a cărui musculatură - foarte slabă și neînsemnătoare - plătește cheltuiala amândurora. Voltaire, Newton au fost din punctul de vedere al musculaturei caricaturi. Tot ce este are o rațiune de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ei albaștrii cu atâta speranță că a rămas emoționat. Deja între ei se stabilise o ierarhie... ea era conducătoarea grupului! Cinci minute mai târziu, când Laur a ajuns la secție era ora două însă, ca de obicei nu a dat socoteală nimănui iar la terminarea programului, Radu i-a spus: - Șefu’, ne așteaptă fetele! Sunt atât de frumoase! A vrut să-i răspundă, - Am treabă multă cu actele, închiderea lunii, deschiderea următoarei... dar du-te, ia și un prieten mai tânăr
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai încet ca toți cei din jurul meu... mi-aș mai umple un pahar! Lumea nu se schimbă Unchiului Ce instincte atrag de la început doi oameni!? Privirea și urmează până la urmă câteva socoteli personale și evaluări meschine. Asistenta șefă, nemțoaica Sia, se așezase în capătul celălalt al patului. Era o femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]