KorAP: Find »[drukola/base=sorbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...207 >

5,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

chiar în momentul în care ieșeam din cămară, X m-a tras de braț și m-a sărutat. A făcut-o stângaci și violent. Am ridicat amândouă mâinile în timp ce-mi simțeam spinarea și capul presate de perete. Îmi sorbea buzele și se lipea de mine cu tot trupul, limba ei avea un gust dulce, obrazul îi mirosea a copil. Z și Y au apucat-o și au tras-o deoparte. Ea s-a liniștit imediat și a intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
școală populară de arte dramatice, însă destinul făcuse ca Ioana să frecventeze grupa de actorie a lui Ioan Coman, iar Elena pe cea a lui Marcu Lokusz. - Știi, spuse ea, Coman și Lokusz sunt împreună. - Adică... - Adică sunt amanți. Ioana sorbi din pahar și râse. - Îmi și închipui. Unul înalt și uscățiv, altul bondoc și gras, care pute a transpirație. - Lokusz nu e gras, spuse Elena zâmbind oarecum forțat și aruncând în pahar paiul cu care se juca. Atâta doar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
fi mai aproape de scopul întregii construcții. Și știi care e scopul întregii construcții? Sigur că știi. Profesorul Păvălache se opri și plescăi triumfal. Mi-l închipuiam zâmbind și dându-și iar capul pe spate, contemplând o mulțime fictivă care-i sorbea cuvintele în amfiteatru. Poate că îi revedea pe foștii lui colaboratori și studenți, pe toți cei care îl făcuseră demult celebru și care astăzi îl uitaseră, surghiunindu-l într-un bloc prăpădit de la marginea Bucureștiului. - Anticiparea mișcărilor posibile într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

tăntălău cu o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
control pe care ți-o dădea, de energie ținută în frâu. Era o persoană care știe ce vrea sau măcar pe ce cale trebuie s-o apuce. Mă impresiona, fără să vreau. Am adus ceaiul și ne-am așezat cu toții, sorbind din căni, privind sculpturile. Printr-o ciudată osmoză a aurei lui Melanie Marsh, mi-am dat seama că mă relaxez în prezența ei, detașându-mă, pentru prima dată, de acest set de lucrări; am simțit cum coarda care mă ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dragostei neîmpărtășite și, mai târziu, cu convingerea neconfirmată că toți ceilalți își puseseră în cap să-și bată joc de ea. După primul său monolog mai lung, toți ochii se ațintiră asupra ei, într-o tăcere desăvârșită: fără fâțâieli, fără sorbit de cafea, fără vizite la budă. La o primă privire, în ciuda faptului că stătea în capul mesei, nu ai fi observat-o deloc pe MM; o făzăniță ștearsă printre atâtea păsări strălucitoare, care-și etalau penajul, atrăgând în permanență atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
repede. Nu stau deloc cu ea. Făcu semn cu capul către Mustardseed, Moth și Cobweb 1, care formaseră un grup în celălalt capăt al camerei, chicotind împreună, ignorând-o cu ostentație pe Tabitha-Peaseblossom2, care se sprijinea de un scaun și sorbea niște apă. Tineri, zvelți și în formă, erau plini de ei și dornici de a fi remarcați. Că drăguți mai sunt, zise Hugo. Ca un buchețel de brândușe. Mai ales băiatul ăla blonduț e încântător. Dar atenție, știe chiar prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
înainte să se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea un aer misterios, de parcă toți actorii fuseseră luați pe sus de extratereștri. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt Vis, dar se spune că ăsta e excelent. Ar trebui, zisei eu, sorbind din ginul tonic. Deși n-am văzut decât câteva fragmente. Nu știu de ce, dar aproape toate au ost scene cu îndrăgostiții. Janey nu rată ocazia. — Deci, cum sunt? zise ea curioasă. Cum e Violet? Să știi că nu e adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în ordinea asta. Avant 2! —Ai un accento 3, zise Sally, pe ton de verdict, groaznic. *** Primii oameni pe care i-am văzut în timp ce coboram scările erau Ben și Hazel. Ea se sprijinea cu spatele de stâlpul scării spiralate și sorbea dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit de ea. Se sprijinea cu o mână de balustrada de lângă ea, prinzând-o la mijloc. Vorbea repede și cu înflăcărare, aplecându-se, astfel că ochelarii îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde cu o clipă înainte părea că nu era nimic. Trebuia să fie atent, pentru că deseori culorile lor se confundau cu nuanțele din jur, iar formele lor nu se deosebeau de cele ale frunzelor, ale florilor sau ale crengilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca franciscanii să ne primească în mănăstirea lor. Azi e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră. V-ar fi primit la orice oră. Suntem împreună în povestea asta, nu uita. În orice moment - sorbi din cafea. Pe metisul ăla ar trebui să-l bage la pușcărie pentru tentativă de asasinat. E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
timp? — Odihnește-te. Bucură-te de civilizație. Profită de o săptămână întreagă de progres. Intoxică-te plimbându-te prin centrul orașului. Du-te la cinema. Caută-ți o logodnică. Negresa din Piața Independenței... — Nu e o idee rea, răspunse el, sorbind o înghițitură de whisky. O să mă ocup și de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
noi. Să mă minunez la fiecare pas, să mă simt ca un Columb în căutarea lumilor noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din când în când pe mijlocul drumului, fără trafic. — America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

apropiat vecin al său. Pentru Bianca Pianaro, acesta era cel mai liniștit moment al zilei, iar Colleoni, turnat cu secole În urmă În eterna tăcere a bronzului, era tovarășul perfect pentru acel prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se gândească la studenți În timpul liber. Amestecând, Întrebă: Cum a fost căpitanul-doctor? El scoase două pahare și turnă vin În amândouă. Se sprijini de poliță, Îi dădu ei unul, sorbi și răspunse: — Foarte tânără și foarte agitată. Văzând că Paola continua să amestece, adăugă: — Și foarte frumușică. Auzindu-l, ea sorbi din paharul pe care-l ținea Într-o mână și se uită la el. — Agitată din ce cauză? Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
fost căpitanul-doctor? El scoase două pahare și turnă vin În amândouă. Se sprijini de poliță, Îi dădu ei unul, sorbi și răspunse: — Foarte tânără și foarte agitată. Văzând că Paola continua să amestece, adăugă: — Și foarte frumușică. Auzindu-l, ea sorbi din paharul pe care-l ținea Într-o mână și se uită la el. — Agitată din ce cauză? Mai luă o gură de vin, ridică paharul la lumină și spuse: — Nu-i la fel de bun ca acela pe care l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
acesta prinse din urmă gustul Încă ușor prezent de smochine. Un om fericit. — Dar nu cred că e nici una dintre astea. — De ce? El ridică din umeri. Nu mi se pare că este o ucigașă. Fiindcă e frumușică? Întrebă Paola și sorbi din pahar. El fu pe cale să răspundă că datorită faptului că era doctor, dar apoi Își aminti ce spusese Rizzardi, că persoana care-l omorâse pe tânăr știuse unde să Înfigă cuțitul. Un doctor ar fi știut asta. Poate, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
ezitare care făcea clar faptul că voia să fie tras de limbă. Mereu dispus să facă pe plac, Brunetti Întrebă: — De ce? Ambrogiani Își schimbă poziția În scaun, trupul său fiind evident prea mare pentru el. Arătă cu degetul spre dosar, sorbi din apă, așeză paharul jos, arătă iarăși spre dosar. — Americanii sunt aici, Înțelegeți, de când s-a terminat războiului. Sunt În baza aceasta, iar baza a devenit mai mare și continuă să devină tot mai mare. Sunt cu miile și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Pe Brunetti nu-l deranjă asta deloc, căci făcea cina să treacă mai repede ca de obicei. Astfel, discutând despre crime și schilodiri, trecură prin risotto, amestec de pește la grătar, patru legume, salată, tiramisù și cafea. În vreme ce bărbații Își sorbeau grappa, doctorul Pastore, cum făcea an de an, le Întrebă pe doamne dacă nu vor să i se alăture În cazinoul de jos. Când acestea fură de acord, el răspunse cu un o Încântare mai mare de la an la an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
tăiați și amestecați cu mâna. Se duse la bar și Își cumpără o grappa, fără să o dorească cu adevărat, dar plictisit să urmărească jocuri. Se așeză pe-o sofa din catifea plușată și-i privi pe jucătorii din cameră, sorbind din când În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă ochii sau să-și miște capul de acolo de unde se odihnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă ochii sau să-și miște capul de acolo de unde se odihnea pe spătarul sofalei, știu că era Paola. Ea Îi luă paharul, sorbi din el, apoi i-l dădu Înapoi. — Ești obosit? Întrebă ea. El clătină din cap, brusc prea obosit să vorbească. — Bine. Vino cu mine și-o să mai jucăm o rundă la ruletă, apoi putem pleca acasă. El Întoarse capul, deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
clătină din cap, brusc prea obosit să vorbească. — Bine. Vino cu mine și-o să mai jucăm o rundă la ruletă, apoi putem pleca acasă. El Întoarse capul, deschise ochii și Îi zâmbi. — Te iubesc, Paola, zise, apoi Înclină capul și sorbi din grappa. Câți ani trecuse de când nu-i mai spusese asta? Ridică ochii spre ea aproape cu timiditate. Ea Îi zâmbi și se aplecă și-l sărută pe buze. Vino, zise ea, ridicându-se În picioare și Întinzând mâna să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și sorbi din ea. — E cea mai bună cafea din Veneția, signora. Tot nu vrei să-mi spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din față din partea dreaptă. Mușcă dintr-un fursec, simți dulceața dându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mari ca niște măsline. — Marsala. De acasă, zise ea, turnându-i cât Într-un degetar. Luă paharul de la ea, așteptă cât ea Își turnă nu mai mult decât câteva picături În propriul pahar, Își ciocni paharul de al ei și sorbi. Avea gust de soare, de mare și de cântece care vorbeau de iubire și de moarte. Își așeză paharul jos, se uită peste masă la ea și zise: — Signora Concetta, cred că știi de ce am venit. Ea clătină din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]