KorAP: Find »[drukola/base=speriat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...164 >

4,078 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

poporului care te hrănește. Aceasta-i cauza pentru care mă duc din nou la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
doborî poduri, schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist și-ar pulveriza În cîteva minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu cușme de zăpadă și-un cartier de zgîrie nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-plan, restul fiind Îngroziți În general, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

ei ca pe un semn de simpatie sau dragoste. Nu mă îndoiam o clipă că mă iubește și nu mă îndoiam că ea știe tot atât de bine aceasta despre mine. De aceea mă mâhneau și mă nelinișteau răzvrătirile ei (muțenia aceea speriată, ochii aceia de panică, mâinile cu care își acoperea fața) de câte ori îi vorbisem până acum de o unire a noastră. Nu înțelegeam; căci mi se părea că și ea, Și părinții favorizează necontenit aceasta. Îi spusei atunci că o iubesc

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile se ridicară speriate, îndreptîndu-se cu grabă spre parchet, iar cei rămași începură să râdă și să vorbească tare, să-și miște scaunele. - Extraordinar! exclamă fermecat Adrian, după ce una din fete îi umplu din nou paharul. Extraordinar, și peste putință de înțeles. Căci sânt

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fascinează ideea lui. Închipuiți-vă că... - Cred că am înțeles ceva, o întrerupse Marina. Scena se petrece într-un lagăr de concentrare și de exterminare; să-i spunem, Buchenwald... Maria da Maria întoarse brusc capul către ceilalți și-i privi speriată. - Dar cum ați ghicit? Ați aflat de la cineva? Marina își scutură din nou pletele, apoi își netezi prelung fruntea cu palma dreaptă. - Nu. Nu mi-a spus nimeni nimic. Dar mi se pare evident: gesturile, tonul vocii, vocabularul... - Ați auzit

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
a ridicat, și el foarte palid, și ne-a făcut semn cu brațele, dar zadarnic, căci larma nu s-a potolit. Dar eu l-am auzit bine, eram destul de aproape, la masă, și mi-era milă de Leana, căci părea speriată, deznădăjduită... Cunoști povestea lui, adică a lor, cu Orfeu și Euridice? - O cunosc, bineînțeles. - Adrian se afla acum într-una din perioadele lui de luciditate, și ne bucurasem toți auzind că scrisese din nou... În sfârșit, nu asta voiam să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
minute mai înainte, la colțul străzii. Grăbise atunci pasul, crezând că va ajunge prea târziu. Dar se liniști de departe. Casa părea încă întreagă, deși fără treptele scării de la intrarea principală, fără uși și cu ferestrele ca niște mari orbite speriate. Doar când ajunse, pe trotuar, chiar în fața porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse. Păcat de apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se desprinse de trup și se zbătu în aer, ca și cum ar fi căutat ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Ivan. - Am avut noroc, reluă Zamfira, că am dat peste ei dormind, beți, și le-am luat tot ce-am găsit la îndemînă - și apă, și votcă, și tutun. - Dar ce s-a întîmplat cu mine? întrebă Darie în șoaptă, speriat. M-a rănit cineva? - Ceasul rău, continuă Zamfira. V-ați împiedicat, ați căzut și s-a descărcat carabina. Glontele v-a trecut prin subțioară. Nimica toată, dar ați leșinat, și până am dat de dumneavoastră, ați pierdut mult sânge. Dacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin a se interesa de cel mai apropiat magazin cu umbrele. - Deci este adevărat ce se vorbește, auzi glasul lui Ulieru în spatele lui. Vrei cu tot dinadinsul să-ți cumperi o

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
privirile. Exact același lucru... - Nu trebuie să-ți faci proces de conștiință, reluă Ulieru. Așa sunt vremurile... Întoarse capul și se opri, răsuflând adânc. - Dar nu pentru asta te căutam. M-au interesat interpretările d-tale. - Ce interpretări? îl întrerupse, speriat, Pantelimon. - Tot ce-ai spus despre Zevedei. Este pasionant. Deci, adăugă coborând mai mult glasul, îl cunoști bine. Când l-ai întîlnit? - Nu-l cunosc deloc. L-am întîlnit o singură dată, atunci când m-a oprit să mă întrebe în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el, și după el, noi toți. Nu murise. L-am găsit moțăind, uitîndu-se la lampă. Ilaria îi înălță capul pe perne. - Să-mi aprinzi o lumânare, spuse. S-o

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă mai trăiește. Mă uitam într-acolo, că era chiar sub semafor, și l-am văzut cum s-a aprins de sus până jos, cum i s-au aprins, în aceeași clipă, umbrela, și pălăria, și hainele. Dacă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mare grijă, așa cum făcea de câteva zile, începu să întredeschidă pleoapele. Se trezise într-o noapte privind o pată luminoasă, albăstruie, fără să-și dea seama că deschisese ochii și fără să înțeleagă ce privește. Simți cum i se zbate, speriată, inima, și închise repede ochii. Dar în noaptea următoare se trezi din nou, privind cu ochii deschiși aceeași pată luminoasă și, neștiind ce să facă, începu să numere în gând. Când ajunse la 72, înțelese brusc, că lumina vine de la

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
acum. Locuiesc pe strada Episcopiei, numărul 18. Este casa mea și cuprinde o bibliotecă de aproape opt mii de volume, pe care am lăsat-o prin testament liceului... - Extraordinar exclamă Profesorul după ce răsuflă adânc și-l privi din nou, oarecum speriat. - Cred că nu vă este greu să controlați. Dar, vă implor, multă, multă discreție. Mă cunoaște tot orașul. Dacă voiți probe suplimentare, vă pot face planul casei, vă pot spune ce cărți se găsesc pe birou, și orice alt detaliu

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mi-a spus: Dacă îți va spune vreodată că a trecut de șaptezeci de ani, să nu-l crezi"?... Câteva săptămâni în urmă, în dreptul unei cafenele de curând deschise, se auzi strigat în romînește: - Domnul Matei! Domnul Dominic Matei!... Întoarse speriat capul. Un tânăr înalt, blond, cu capul gol, se îndreptă grăbit spre el, încercînd în același timp să-și deschidă servieta. - Am învățat puțin românește, spuse într-o franceză stângace, dar nu îndrăznesc să vorbesc. Știam că sunteți aici, la

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu se putea ridica decât îndoindu-și spatele. - Va veni curând poliția, îi spusese în franțuzește. Apoi, pentru că fata

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ambulanța și camioneta cu polițiști. Au reușit să miște stânca săpând o pantă sub muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de ceasuri în urmă, întreaga opinie mondială. Pentru imensa majoritate a intelectualilor indieni nu se putea găsi o mai clară demonstrație a doctrinei transmigrării sufletului: într-o existență anterioară, Veronica Bühler fusese Rupini. - Dar eu nu cred în metempsihoză, șoptise speriată, într-o seară, apucîndu-l de mână. N-am fost eu! Poate am fost posedată de un alt spirit, adăugă căutîndu-i privirile. Și pentru că nu știa ce să-i răspundă, și șovăia, mîngîindu-i mâna, Veronica își plecă obosită capul. - Mi-e

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
magnetofonul. Continua să vorbească, din ce în ce mai repede, privindu-și mâinile; apoi își apropie ceasul-brățară de urechi și începu să asculte, surprinsă și fericită în același timp. Fața i se lumină, ca și cum ar fi fost gata să râdă. Dar, pe neașteptate, tresări speriată, scânci de mai multe ori și începu să-și frece ochii. Se îndrepta somnoroasă, amețită, spre canapea și când o văzu că se clatină, o prinse în brațe. O purtă în odaia alăturată și o întinse în pat, acoperind-o

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ani. Efectul injecțiilor se lăsa așteptat. În fiecare zi se simțea tot mai obosită; adesea, după ce se privise în oglindă, o surprindea plângând. O dată, în timp ce se îndrepta spre parc, auzi pași repezi în urma lui și întoarse capul. - Professore, îi șopti speriată bucătăreasa la Signora ha il malocchio! "Trebuia să fi înțeles asta de la început, își spuse. Ne-am făcut amândoi datoria, și acum trebuie să ne despărțim. Și cum nu se putea găsi un argument mai convingător în afară de un accident mortal

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
până la toamnă ai să te stingi!... Nu pot să-ți spun mai mult, nu am dreptul, dar te asigur că, în realitate, n-ai îmbătrinit! Îndată ce voi dispărea din viața ta, îți vei regăsi tinerețea și frumusețea... Veronica îi căută speriată mâna, o prinse între mâinile ei, începu să i-o sărute. - Nu mă părăsi, șopti. - Ascultă-mă! Te implor, ascultă-mă încă două, trei minute. Am fost ursit să pierd tot ce iubesc. Dar prefer să te pierd tânără și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului. - Nu e nimeni, șopti Ieronim. Nici un duh, nici o stafie, vreau să spun. Toate zgomotele pe care le auzi vin de sus, de la lucarna

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
întreb cum a așezat-o Generăleasa în ladă, fără s-o îndoaie. Că, uite, orice am face, cât de mult am strînge-o, tot rămâne ceva pe din afară... - Eu zic să nu mai pierdem vremea, începu Vladimir. Dar se întrerupse speriat, făcu semn lui Ieronim să tacă, apăsîndu-și degetul pe buze, și stinse lumina. - Se aude ceva, șopti cât putu mai încet. După primele măsuri, Antim închisese ochii și i se păru deodată că visează, că se află din nou lângă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii, îi spusese. Pe de o parte, trădăm, trădăm un ideal, căci orice ideal, în cele din urmă, este inaccesibil. Dar pe de altă parte..." Fata se oprise brusc și ridicase, speriată, privirile spre tavan. - Iertați-mă, Maestre, dar nu mai pot... Mi-e frică! Mi se pare că umblă cineva prin pod... Antim începu să râdă, fără să reușească totuși să-și ascundă turburarea. - Așa se aude întotdeauna, nopțile, mai ales

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]