4,124 matches
-
aceste condiții, își făcea loc tot mai mult ideea de a părăsi casa, spitalul, orașul, totul, în căutarea altor orizonturi. Credea că numai evadând din mediul în care se afla, se va putea elibera de apăsarea care simțea că îi strivește ființa. Ideea de a părăsi definitiv orașul prindea rădăcini în mintea Olgăi cu fiece zi ce trecea. Această voită evadarea o asemăna cu cea a unor păsări migratoare care, plecând toamna, nu mai revin niciodată la vechile cuiburi, din varii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vrăjitoarea aia. — Hei, nu e cazul să fii prea jenată, a strigat el În urma mea În timp ce mă Îndreptam spre lift. Eu lucrez aici abia de joia trecută. Și cu asta a aruncat mucul Încă fumegând al țigării și l-a strivit cam fără entuziasm de pavaj. ↔ — ’ Neața, Eduardo, am zis eu și i-am aruncat cea mai obosită și mai jalnică privire pe care o avusesem vreodată. Urăsc Împuțita asta de zi de luni. Nici o problemă, fetică dragă. Cel puțin ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câteva minute ca să ajung la parter, să traversez strada Madison și să intru În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva fumuri din prima mea neprețuită țigară pe ziua de azi, În timp ce eram pe stradă. Am strivit În picioare mucul, am dat năvală În Starbucks la intersecția dintre 57 Street și Lex și am analizat coada. Dacă erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deghizat; a vrut, dobitocul, să te sperie; sigur, aceasta este o soluție a visului, dar mai pot fi și altele; de exemplu, pericolul se apropie, se apropie, se apropie, tu nu ai ce să faci, vei fi Înghițit, vei fi strivit vei fi făcut una cu...; dar nu, de ce, când e mai simplu să te trezești din; da, chiar te trezești, Îți spui calm „Eu de fapt visez acum” și chiar În clipa asta deschizi ochii și observi că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lungă cu Sorin, În care să punem bazele planului de distrugere a lui Șerban. Ah, ce răzbunare cruntă te așteaptă, păpușă de lemn care poate fi aruncată la gunoi, iar acolo transformată În scrum! Iată clipa răzbunării, Șerban. Te voi strivi ca pe o ploșniță, iar pe ruinele tale mă voi ridica de mână cu Sorin, pentru a continua drumul În viață. 20 noiembrie 1959 (vineri) Viață... Dinu... fericire... iată ce-mi rezervă viitorul. Azi, Însă, am greșit. La teză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În această stare euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi; sunt și aceștia transfigurați de vraja geniului, s-au contopit În această Încleștare, s-au topit În marea de extaz ce ne cuprinde pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care pentru mine este mai pură, mai puternică decât viața; atât timp cât ne păstrăm puri, suntem puternici. Ea era puternică, Îmi amintesc că, odată, directorul a privit-o mai insistent pe coridor, cu o privire de bărbat, și ea l-a strivit cu un dispreț ucigător, ca și cum i-ar fi spus: „Eu sunt pură, sunt intangibilă, sunt de neatins, tu, vierme mărunt, rămâi În noroiul tău, că altfel vei fi ars de imensul meu dispreț!“. Atunci am Început să citesc cărți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai cred? Să comentez această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că mă vei naște c-un șarpe Și că voi fi pur, pur, pur, pur, purpură. (Dintr-un jurnal În versuri regăsit) Ori de câte ori mă aflu În fața unui conifer, verdele absolut mă Împinge stereotip să rup acele subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci, Îl duc la nas și aspir nesățios mirosul acesta extraordinar, care face să-mi vibreze nările, mă Înviorează plenar, mă purifică. Am sentimentul acut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi săruta sau nu o voi săruta (ca să nu iau sifilisul, trebuia să nu mă sărut cu ea); Încercat de o curiozitate mai mare decât orice frică, mi-am apăsat gura pe a ei cu atâta violență, că ne-am strivit buzele; apoi, precum Adrian Leverkuhn, am așteptat primele semne ale bolii. (miercuri) Am clară imaginea unei Întâmplări din copilărie; o iarnă teribilă, gheață, zăpadă de doi metri. Suntem În curtea școlii din Clocociov, Înotăm În nămeți peste gardurile care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mi se Învălmășeau În minte tot felul de absurdități. Totul mi se părea ilogic; În special oamenii Îmi apăreau grotești, idioți cu toții. Poate și din cauză că voința de care aveam nevoie nu putea fi Încadrată În limite omenești. Poate și din cauză că strivisem fără milă omenescul din mine. Autosugestia Își făcuse datoria mai mult decât trebuia. Noaptea pe care am petrecut-o la baza Albastrei, Înainte de intrarea În traseu, a fost un coșmar. Luna bătea direct În peretele acela imens și Înfricoșător. Dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi opune rezistență, ceva foarte profund ce o reprezintă În fibra secretă Îmi scapă În acel nechezat al ei, care Îmi spune că ea este tot atât de puternică, tot atât de liberă ca și mine și În acea clipă aș vrea s-o strivesc, s-o stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele, mă alungi... te vrei gol, te vrei trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie, povara umbrei lor. Oameni au vrut să treacă prin mine, dar s-au rătăcit În nu știu ce labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare și luîndu-și servieta, adăugă cu alt glas: ― Ai luat masa? ― Încă nu, bâlbâi, surprins, Titu. ― Dacă-ți face plăcere, să mergem să mâncăm împreună! Deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
c-a venit aci, peste noi, să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva comenzi care puseseră în mișcare zidul de soldați... Țăranii fugeau mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era, altminteri cum ar fi scos din buzunarul de la piept florile strivite în îmbrățișările de deasupra orașului ? Locul acela, în care forța de atracție a pământului și aceea a cerului sunt egale, un univers cât o cabină de macara. „Ce frumos“, spune Aurica, îmbrăcată cu rochia roșie, ducând florile la buze și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos, mânjit și încornorat, măscărit și scuipat, ne e martor că am încercat tot ce ne-a stat în putință. Dorința de a ne sinucide era singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asalturi ale mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele buzelor strivite de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care i se lățea acolo. Ajutorul veni, nu însă cum îl așteptase. „Băgați-i în salvări câte doi“, auzi un glas. „Pe asta care a înviat o duceți la secție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]