4,158 matches
-
de grup. Pentru că procesele sunt determinate de tipurile de structură și de funcțiile pe care grupul le îndeplinește, cele mai indicate criterii de clasificare ale proceselor de grup ar fi structura șl funcționalitatea. Procesele de grup apar dintr-o anumită structurare și din modalitățile funcționale pe care grupul le utilizează în scopul atingerii obiectivelor și menținerii sale. În acest sens, procesele de grup pot fi privite ca procese de interacțiune între roluri funcționale, între funcțiile executate de indivizi. Pierre Badin împarte
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
dacă elevii înțeleg că acestea au fost atinse. În caz de succes, menționați elevii pentru activismul lor, iar dacă nu au reușit, încurajați-i. Dacă este cazul, faceți o legătură între sesiunea prezentă si cea următoare. II. Lucruri necesare în structurarea unei instruiri. De obicei, un training este compus din sesiuni prin care se realizează anumite obiective. Un training, însă, are si alte elemente indispensabile. La începutul oricărui training, înainte de a trece la instruirea propriu-zisă, este nevoie de organizarea așa-zisei
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3135]
-
suficientă pentru înțelegerea relațiilor de putere din economia politică mondială. Caporaso susținea că "a te concentra exclusiv asupra negocierilor concrete dintre actori și asupra diverselor moduri în care actorii își exercită efectiv voința în fața altora înseamnă a ignora faptul că structurarea socială a agendelor poate favoriza sistematic doar unele dintre părți" (Caporaso 1978: 33). De aici rezultă un concept de dependență foarte apropiat de cel al lui Cardoso. "Dependența se concentrează asupra lipsei de autonomie a actorului [...] Autonomia actorului este limitată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a datelor au cunoscut o evoluție continuă, determinate fiind atât de perfecționarea constructivă a sistemelor electronice de calcul și a produselor software utilizate în acest scop, cât și de cerințele utilizatorilor. Prin organizarea datelor se înțelege totalitatea operațiilor de definire, structurare, ordonare și grupare a datelor în colecții de date, precum și stabilirea legăturilor dintre acestea în vederea regăsirii rapide a lor. În perioada actuală întâlnim în principal două tipuri de organizare a datelor pe suporturi magnetice, și anume: fișiere și baze de
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
una sau mai multe scheme externe corespunzătoare viziunii programatorilor de aplicații sau utilizatorilor. Acest nivel garantează confidențialitatea accesului la date prin definirea drepturilor de manipulare a bazei de date la consultare, actualizare, interogare etc. b) Nivelul conceptual (virtual) corespunde unei structurări semantice a datelor care descriu lumea reală, fără a lua în considerare restricții specifice implementării bazei de date pe un anumit calculator. Cu alte cuvinte, acest nivel corespunde unei viziuni asupra datelor, independentă de aplicațiile individuale și de modul în
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
Având în vedere toate tipurile de anomalii de actualizare și cele de stocare a datelor, este clar că pentru a avea o bază de date coerentă, care să nu manifeste erorile descrise mai sus, se impun: definirea corectă a atributelor; structurarea coerentă a acestora în tabele; stabilirea corectă legăturilor între tabele; definirea corectă a unor restricții de integritate asociate. Acest proces poate fi, în funcție de context, destul de dificil și subiectiv. Toate aceste demersuri nu se fac din mers sau după ureche, ci
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
tratate prin proceduri scrise în limbajul VBA sau cu ajutorul macroinstrucțiunilor. Other include proprietățile care nu au putut fi încadrate în primele două categorii. All - aici pot fi găsite toate proprietățile, indiferent de categoria în care se încadrează. Acest mod de structurare îl regăsim și la controalele care pot fi plasate într-un obiect de tip formular/raport, așa cum poate fi remarcat în paragrafele următoare. Având în vedere că numărul proprietăților unui obiect de tip formular este foarte mare, iar unele dintre
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
urmă a existat prea multă tăcere în Biserică și deci rupând această tăcere se provoacă o oarecare gălăgie. În realitate, Papa Francisc este impresionat - cum ar trebui să fim cu toții, de altfel - de consistența, de profunzimea, de înrădăcinarea și de structurarea corupției în lumea noastră contemporană. Este vorba despre o „corupție ramificată”, de la individual la global. „Să privim în jur: câte răni provoacă răul umanității! Războaie, violențe, conflicte economice, care lovesc pe cel mai slab, apoi setea de avere, pe care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
timp și spațiu; j) caracterul deschis: capacitatea de a produce mesaje inedite care sunt general recunoscute; k) caracterul cultural: regulile de întrebuințare a limbii sunt transmise pe cale culturală și nu genetică; l) dubla articulare a limbajului: existența unui nivel de structurare primar (al semnelor minimale numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite de sens; n) reflexivitatea: limbajul poate deveni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
inedite care sunt general recunoscute; k) caracterul cultural: regulile de întrebuințare a limbii sunt transmise pe cale culturală și nu genetică; l) dubla articulare a limbajului: existența unui nivel de structurare primar (al semnelor minimale numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite de sens; n) reflexivitatea: limbajul poate deveni obiectul propriului discurs (funcția metalingvistică); o) posibilitatea învățării oricărui sistem de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rațional și de a propune o imagine corectă a realității anulează atitudinea critică a receptorului, anihilând capacitatea acestuia de reacție, de adoptare a unei atitudini distincte de cea a emitentului. Mijloc de semnificare a evenimentelor din câmpul politicii și de structurare a modalităților de acțiune ale acesteia, ideologia vehiculează noțiuni care sunt rezultatul unor taxonomii. În acest context, existența unor constante la nivelul conținuturilor și al expresiilor trădează adeziunea locutorului la o ideologie sau alta. În Les discours de la politique, Frédéric
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
spațio-temporale imediate, dar și accepțiuni globale, mult mai extinse, generează utilizarea lui în domenii extrem de variate și fără delimitări preliminare ale semnificatului. Definită frecvent ca știință a contextului, pragmatica distinge diferite tipuri de context, sau, altfel spus, diferite niveluri de structurare a contextului: a) context circumstanțial corespunde mediului fizic imediat al vorbitorilor (locul, timpul, natura comunicării); supranumit și context factual, existențial sau referențial, acesta include identitatea interlocutorilor, împrejurările fizice locul și timpul discursului, tot ce poate face parte din studiul indexicalității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tema în discuție. În cazul comunicării politice, emitenții sunt deseori tentați să se abată de la subiect, mai ales atunci când acesta le este defavorabil; d) maxima modalității vizează maniera în care interlocutorii își construiesc intervențiile verbale, gradul de claritate a acestora, structurarea logică a enunțurilor, evitarea ambiguității, a prolixității verbale, care afectează receptarea. Analiza limbajului politic evidențiază încălcări flagrante ale maximelor conversaționale, motivate, pe de o parte, de înregimentarea ideologică a locutorului, iar pe de altă parte, de finalitățile comunicării politice. Maxima
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trebui să le desemneze, de aici fiind posibilă "contaminarea" cuvintelor cu opușii lor sau "diseminarea" semnificațiilor. În ultima analiză avută în vedere, în funcție de proiect sau scopurile urmărite de fiecare curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care se construiește în interacțiunea dintre forțele sociale și lingvistice și studierea acestui "țesut de textualități". Urmărind întreprinderea structuralistă în literatură, David Buchbinder 52 consideră că există trei dimensiuni esențiale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acesta poate fi totuși descris sub forma unor practici retorice, critice, strategice, care alcătuiesc un set teoretic ce poate fi apreciat ca fiind specific postmodernismului (chiar dacă în sensul cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării", aptă să contureze particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vine în continuarea celei precedente, și care pare a se constitui într-o caracteristică a demersului analizei discursului în Franța. În acest sens este citat Guespin, care consideră că "o privire aruncată pe un text din punctul de vedere al structurării sale "în limbă" îl face un enunț; un studiu lingvistic al condițiilor de producere a acelui text îl va transforma în discurs"255 (părerea generală asupra acestei relații este, de obicei, una de incluziune un număr de enunțuri alcătuiesc un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de discurs, impune categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
informație. De aceeași manieră se va separa în S/Z textul lizibil (textul clasic, canonic, operele ce alcătuiesc literatura consacrată) de cel scriptibil ("scriptibilul este romanescul fără roman, poezia fără poem, eseul fără disertație, scriitura fără stil, producerea fără produs, structurarea fără structură"285). În context se pune și problema lecturii care, în spirit tel-quel-ist, reprezintă o nouă producere a textului dat, astfel încât cititorul să depășească minima condiție de consumator și să-și exercite capacitatea de a-și construi propria scriitură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
texte realizează în planul discursului sentimentul de hiperrealitate, ce este exemplificat in concreto). Trebuie menționat, în același timp, că opiniile interpreților lui Baudrillard în legătură cu periodizarea în funcție de grila modern postmodern sunt destul de diferite. În timp ce Kellner și Best realizează o astfel de structurare a evoluției textelor și orientărilor baudrillardiene, și chiar critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o asemenea grilă de lectură mult prea artificială și constrângătoare, deoarece tinde să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerarea postmodernismului drept filtru prin intermediul căruia sunt interpretate istoria, filosofia, discursul. Perspectiva aceasta a conferit retoricii un rol special, mulți critici considerând chiar că ea ar reprezenta cadrul cel mai prielnic de înțelegere a postmodernismului. Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor formațiuni discursive postmoderne, textura postmodernismului cuprinzând de altfel o retorică a "deligitimării și destabilizării", a rupturii și a negației etc. Nu doar omul postmodern este de multe ori un homo rhetoricus, ci și discursivitatea postmodernă în ansamblu face în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Connor, op. cit., p. 21. 264 Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu (coord.), Pentru o teorie a textului. Antologie Tel-Quel 1960-1971, trad. de Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1980, p. 46. 265 Ibidem, p. 48. 266 Ibidem. 267 Julia Kristeva, "Problemele structurării textului", în Pentru o teorie a textului, p. 252. 268 Ibidem, p. 266. 269 A se vedea Roy Harris, La sémiologie de l'écriture, capitolul 9, "Écriture et analogie". 270 Philippe Sollers, "Nivelurile semantice ale unui text modern", în Pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îmbătrânire sau în mod particular datorită acțiunii unor iritații cronice și are ca efect îngustarea canalicuielor dentinare; - dentină pericanaliculară (Fig. 11) din jurul canalului dentinar este mai bine reprezentată decât dentină intercanaliculară, mai puțin expusă modificărilor din timpul vieții. Compoziția și structurarea dentinei oferă dentinei caracteristicile: - formează 80% din scheletul dur al dintelui, asigurând un suport cu elasticitate optimă pentru smalț și o rigiditate necesară protecției mecanice a conținutului camerei pulpare; -dentinogeneza asigurată de odontoblaști este un proces biologic activ, care se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un film mucoproteic și este consolidată de ligamentul circular al lui Kolliker. Prin fundul de sac gingival se elimină lichidul crevicular cu rol de apărare prin efectul de curățire mecanică și factorii antimicrobieni și de întărire a adeziunii gingivo-dentare. Această structurare a parodonțiului ne demonstrează că dintele nu este fixat rigid la oasele maxilare, ci printr-un sistem elastic articulație dento-alveolară - numită și gomfoză. Acest fapt permite o mare adaptabilitate la solicitările funcționale și la modificările datorate stresului funcțional. Articulația are
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este legată de dezvoltarea în ansamblu a sistemului stomatognat, mai precis de prefacerile ce au loc la polul anterior al embrionului uman. Este un proces etapizat, în care se disting: -etapa de proliferare cu fazele de proliferare, histodiferențiere și morfodiferențiere - structurare celulară; -etapa de mineralizare - calcifiere - de constituire a țesuturilor dure; -erupția dentară; -uzura țesuturilor odontonului. Etapa de proliferare este constituită din mai multe faze: a) faza de proliferare - cuprinde stadiile de lamă și mugure dentar și se extinde pe o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Între cele două arcade, maxilară și mandibulară, funcțional antagonice, se stabilesc rapoarte precise care vor constitui și parametrii rapoartelor de contact statice și dinamice (ocluzale). Toți dinții umani se descriu cu aceiași termeni anatomo-topografici, cu toate că există o mare diversitate în structurarea individuală a detaliilor morfologice corono-radiculare, de arcadă și de ocluzie încât se pot individualiza ca amprentele digitale. Se utilizează aceiași termeni de orientare spațială: - în sens vertical: ocluzal, incizal, cervical, apical; - în sens orizontal - transversal stânga-dreapta: vestibular, oral; - în sens
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]