11,661 matches
-
trăi În siguranță, echilibru și sănătate. J. Locke face distincția Între puterea sufletească a individului și puterea politică, distingând În cazul fiecăreia dintre ele o anumită semnificație morală. Pot fi ele alăturate? se Întreabă J. Locke. Este puterea un fapt subiectiv sau unul obiectiv? Puterea este capacitatea de afirmare a unei persoane, În raport cu forța sa sufletească interioară. Mă afirm pe mine ca individ, În fața mea, sau mă impun pe mine ca individ În fața celorlalți. Prin aceasta, puterea este faptul de „a-fi-În-lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca prin aceasta să se producă un anumit efect, dorit de cel care acționează. În cadrul acesta se revelează două aspecte: aă actul, care desemnează forța obiectivă sau exterioară, tot ceea ce este În mod efectiv realizat; bă acțiunea, care desemnează forța subiectivă sau interioară, tot ceea ce privește sau este În raport În primul rând cu condițiile psihologice ale acțiunii respective, modul În care ea este realizată (motive, intenții, mijloaceă. Din punct de vedere moral, acțiunea se judecă În conformitate cu normele morale și cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asupra propriului său trecut. Actualizarea trecutului este un proces psihologic prin care acesta caută să se desprindă sau să se descarce. Dar nu toate evenimentele trăite În trecut au semnificație pentru individ. Ele sunt selecționate. În primul rând, după criterii subiective, de ordin afectiv. Cele care au exercitat cea mai mare presiune afectivă revin mai des, făcând ca multe alte evenimente să fie neglijate sau chiar complet uitate. Memoria afectivă a trecutului va fi Însă permanent prezentă. De ce ne Întoarcem către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
planul conștiinței mele, evenimentele anterioare și, prin aceasta, mă judec pe mine Însumi. Cele mai importante Însă sunt evenimentele penibile, negative, pe care mi le reamintesc. Ele sunt sursa regretelor mele. Orice regret Începe cu o amintire. Trăirea trecutului este subiectivă și, din acest motiv, eu nu mă pot separa de ea. Sunt eu Însumi. Reactualizând această trăire, În planul conștiinței mele, Îmi fac o confesiune dar, În același timp, este și un act de evaluare. În felul acesta, regretul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reparație. Și anume proiecția mea către viitor. Viitorul este perspectiva orizontică a vieții mele către care aspir, este spațiul speranței, al planurilor mele ideale, imediate sau depărtate și, de ce nu, cel al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-a oferit și În, plus, o soluție favorabilă, reparatorie, ceea ce a omis să facă sau la ceea ce a fost nedrept, nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite, iar semnificația pe care o atribui eu acestora este de ordin subiectiv. Eu doresc ca viitorul să-mi aducă evenimente care să corespundă cu aspirațiile, idealurile și valorile către care tind. Iată, prin urmare, că Eul se află permanent Între două momente temporale: trecutul concret și viitorul abstract, Între certitudine și ipotetic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale schimbă persoana respectivă. Facem aceste observații tocmai cu intenția de a sublinia faptul că formele suferinței sunt foarte greu de separat Între ele. Suferința este una singură, dar nuanțele, formele sale, sunt multiple. Ea este o experiență individuală, interioară, subiectivă, pe care ceilalți o pot afla, dar pe care nu o vor putea Înțelege. O suferință poate fi, Într-o anumită măsură, Înțeleasă numai atunci când o experimentezi personal. Dar „măsura suferinței” diferă de la o persoană la alta, chiar dacă, În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferință poate fi, Într-o anumită măsură, Înțeleasă numai atunci când o experimentezi personal. Dar „măsura suferinței” diferă de la o persoană la alta, chiar dacă, În mod formal ea este aceeași ca natură, ca etiologie. Patologia psihomorală ne oferă aspectele unor experiențe subiective interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se face prin educație, cultură, instrucție școlară, religie. Toate acestea demonstrează Încă o dată caracterul specific al patologiei psihomorale și diferențele care o opun patologiei medico-psihiatrice. Negarea nebuniei Nebunia este o experiență sufletească. Ea este interioară persoanei umane și, prin urmare, subiectivă. Ceea ce se vede În afară, sub formă de acțiuni, limbaj și idei, conduite, schimbări de atitudini și sentimente sunt fapte care obiectivează experiența subiectivă interioară a nebuniei. De fapt, noi vedem cum este bolnavul psihic, dar nu putem ști ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
medico-psihiatrice. Negarea nebuniei Nebunia este o experiență sufletească. Ea este interioară persoanei umane și, prin urmare, subiectivă. Ceea ce se vede În afară, sub formă de acțiuni, limbaj și idei, conduite, schimbări de atitudini și sentimente sunt fapte care obiectivează experiența subiectivă interioară a nebuniei. De fapt, noi vedem cum este bolnavul psihic, dar nu putem ști ce este el În interiorul său. Deducem sau presupunem aceasta din faptele obiective pe care, din punct de vedere clinico-psihiatric, le etichetăm drept simptome ale transformării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca subiect pur, desprins de experiențele pe care acestea le-au generat. Ele devin suferințe morale pure. Durerea și anestezia sunt suferințe morale prin intermediul cărora conștiință recunoaște o devalorizare a persoanei respective. De aici decurge semnificația suferințelor psihomorale ca trăiri subiective pure, care modifică felul de a fi al individului, al eului acestuia. Ce reprezintă, În cazul acesta, tulburările psihomorale, În raport cu alteralitatea sufletească? O analiză atentă ne dă următoarele răspunsuri: tulburările psihomorale sunt Întoarceri În trecut ale persoanei; ele mă Închid
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
urme dureroase În noi. Renunțarea la plăcerile vieții ne ajută să Înțelegem și, În final, să acceptăm moartea ca o concluzie a vieții, care le include și le vindecă pe toate. Se poate vedea că morala pune accentul pe latura subiectivă, sufletească, de factură emoțională, a vieții, privind moartea ca pe o despărțire dureroasă, care sfâșie sau umple de neliniște sufletul, ceva care mă face să mă cutremur și mă azvârle În necunoscut, o experiență străină vieții, care mă umple de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
efecte deseori nimicitoare pentru cei vizați, se desfășoară pe un spațiu tipografic mai extins. Rubricile sunt aproximativ constante. După un nelipsit editorial consacrat evenimentului politic, în „Săptămâna pe scurt” sunt prezentate instantanee din realitate, surprinse într-un așa-zis scenariu „subiectiv”, semnat „argus”, „ciclop”, „polifem”, „ajax”, „memo”, „observator”. La rubrica „abc” se comentează, profund tendențios, actualitatea culturală, în timp ce „Agenda”, cu un titlu ulterior „De vineri până vineri”, informează despre programele de teatru, cinema, muzee, case de cultură etc. Cronica literară e
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, dar și modestul Ion Pop-Reteganul sau minorii Teodor V. Păcățian și Vasile Ranta-Buticescu, iar „realismul clasic” este salutat la I. L. Caragiale, Al. Vlahuță și D. D. Patrașcanu. Așa stând lucrurile, apare logică inaderența la literatura „cazurilor” („subiectivă”), căreia îi opune substanța universal umană din opera ardelenilor și a celorlalți „clasici” amintiți, după cum în aceeași logică intră și condamnarea vehementă a simbolismului și mai ales a „decadentismului”. „De un Verlaine - vaticinează el - ne va feri îngerul de pază
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
literatura franceză clasică și din literatura română, de la poeții Văcărești la Duiliu Zamfirescu. E un demers recuperator (vizibil și în studiul corespondenței lui B. P. Hasdeu, a cărei ediție în trei volume a coordonat-o), ce pledează cauza valorizării literaturii subiective din perspectiva literarității, uneori superioară valoric operelor ficționale scrise de unul și același autor. Pasiunea acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Viața și rolurile, VR, 1978, 7-8; Mircea Popa, Literatura provinciei, ST, 1978, 9; Iorgulescu, Scriitori, 242-243; Mircea Popa, Critică și roman, ST, 1980, 9; Marcel Pop-Corniș, „A treia zi”, TR, 1980, 50; Ungureanu, Imediata, I, 226-228; Mircea Mihăieș, Romanele mitologiei subiective, O, 1981, 20; Marcel Pop-Corniș, „Spitalul”, O, 1981, 27; Valeriu Cristea, Un roman-parabolă, RL, 1981, 30; Valentin Tașcu, Sobrietatea ca avertisment, ST, 1981, 10; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 126-129; Tudor Dumitru Savu, „Efectul P.”, TR, 1983
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
el numește, în altă parte, „subdestin”. Epoca, destinul pot justifica multe, dar nu totul. În triumful sau în eșecul individului intră și o voință bine sau rău dirijată, o ezitare, o lipsă de angajare morală, complicitatea, pe scurt, a forțelor subiective lângă complicitatea existenței obiective. Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
60 ai secolului trecut, Mioara Cremene a avut șansa ca până la plecarea din țară să cunoască îndeaproape scriitori de marcă ai epocii, pe care S. o stimulează cu pricepere să îi evoce, fie cu nostalgie, fie cu unele resentimente, în funcție de subiectivele „afinități elective”, dar și de comportamentul moral și social al unora. SCRIERI: Surâs interzis, București, 1982; Mersul pe ape, București, 1996; Dosarul „Marin Preda”, Timișoara, 1999; La ce folosește Parisul? Evocări și dileme din exil (în colaborare cu Mioara Cremene
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în spațiul unei lecturi „duble”, plecând de la ideea lui Serge Doubrovski despre „reciprocitatea subiectivă”, care face posibilă pătrunderea sensurilor textului, laolaltă cu punerea în lumină cât mai corectă a setului de intenții estetice și de mijloace de expresie caracteristic în egală măsură romancierului și celui care, pentru a se „mărturisi”, recurge la o literatură
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
alimentație; - planul socio-cultural, reprezentând totalitatea creațiilor umane, de cultură spirituală și de civilizație materială, corespunzător necesitaților și tendințelor interioare, sufletești, plan pe care, prin obiectivare, omul îl opune naturii. Acestea sunt cele trei planuri constitutive ale spațiului uman: planul uman subiectiv, planul realității obiective a lumii fizice și planul obiectivat al sferei socio-culturale. Atitudinea individului față de planul social este diferențiată. În situația în care el „acceptă” societatea așa cum este, aceasta satisfăcându-i nevoile și aspirațiile, între individ și societate se stabilește
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
umană ca ființă reflexivă, conștientă de sine, dar și de lume. Din cele de mai sus rezultă faptul că persoana are două dimensiuni: omul că ființă a naturii, ca obiect al lumii fizice; omul ca ființă umană sau aspectul său subiectiv, considerat ca existență temporală, sau dimensiunea istorică a omului. „Imaginea-om” este un simbol operațional, desemnând de fapt personalitatea și nu persoana, sau totalitatea cunoștințelor noastre epistemologice despre om. Aspectul subiectiv este inclus în cel obiectiv. K. Jaspers, situat pe
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lumii fizice; omul ca ființă umană sau aspectul său subiectiv, considerat ca existență temporală, sau dimensiunea istorică a omului. „Imaginea-om” este un simbol operațional, desemnând de fapt personalitatea și nu persoana, sau totalitatea cunoștințelor noastre epistemologice despre om. Aspectul subiectiv este inclus în cel obiectiv. K. Jaspers, situat pe pozițiile interdisciplinare ale medicului psihiatru și ale filosofului, consideră omul ca pe o „ființă-în-sine”, concept cuprinzător, globalizant (Ungreifende), care este construit din următoarele: a) ființa care ne înconjură: lumea și transcendența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tulburare (+) - norme deviante domeniu de toleranță devianță - norme de sectorializare tulburare - norme degenerative normă reducere - norme transacționale de suprapunere interior exterior - norme tematice tematica de tulburare A tematica de tulburare B b) nivele fenomenale, care derivă de la nivelul de adaptare subiectivă; c) nivelele socio-culturale, care sunt legate de valorile normative ale conformismului comportamental în raport cu modelul socio-cultural; d) normarea ideologică, legată de o anumită concepție despre lume (Weltanschauung); e) normarea profesională, legată de comportamentul zilnic, profesional, instituționalizat. Un alt aspect se referă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și în relațiile cu societatea. Pentru E. Fromm, acest umanism care stă la baza igienei mintale este un „umanism normativ” (normative humanism), conform căruia sănătatea mintală a unui individ depinde de adecvarea la un model al naturii umane, dincolo de sentimentul subiectiv de „bine” pe care-l dă adaptarea individului la ordinea socială. Capitolul 3 Anormalitatea psihică 1. Anormalitatea S-a menționat anterior faptul că starea de anormalitate este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceeași regulă. În sensul acesta, distingem o largă paletă de variații pornind de la starea de normalitate sau sănătate către diversele forme ale patologicului sau ale bolii: a) starea de sănătate reprezintă echilibrul psihosomatic, normalitatea, cu lipsa de acuze obiective și subiective și impresia de bine fizic și psihic; b) stările premorbide sunt reprezentate prin următoarele: dispoziții anormale constituționale, congenitale sau ereditare; stări subclinice minore, neresimțite ca atare de bolnav; un teren psihosomatic fragil, sensibil, propice dezvoltării unor boli; c) variațiile patologice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]