5,716 matches
-
care mai speră la urmași,/ Stă viața noastră." Urmărind alte unghiuri, inedite, ale spiritului, Păunescu își fixează propria condiție de poet dincolo de aglomerările onomastice. Poemul "Tinerețea unchilor mei Ioan și Dumitru" se umple de gravitate: "Poetul e istoria familiei sale, sublim nămol eterogen/ De fluiere, de fântâni, și de tragedii./ Sub ceața care iese din miile de familii/ Ce se ivesc prin nunți și despărțiri,/ Poetul sapă temelia zerourilor lungi și scoate/ De acolo pământ, ca dintr-o fântână,/ și dezghețând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi viu,) se fac simțite. Tensiunea se întețește retoric, ca la romantici în caligrafia ciudată a unor poeme ca "Descoperirea focului" sau "Claun": "Veniți, lume/ circul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vă smulge mila"; de o mie de ani, se cântă la fel. O anume boală cuprinde lumea, cauza este civilizația, poluarea, foamea și sărăcia. Cenușa și infernul ca semn al dezagregării, apariții întunecate ale ființei noastre sunt citate cu orgoliul sublim al ființelor alese: Am auzit infernul, fiți pregătiți,/ la întoarcere/ se va mai auzi odată/ ca o redeșteptare a unui stejar/ ce a căzut odată/ și acum se adună de peste tot,/ din toate obiectele în care a fost transformat." "Repetabila
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
M. Preda, "Moromeții", pag. 121, (ed. a 8-a revăzută). 1 Pentru Eugen Simion ("Scriitorii români de azi"), "Adrian Păunescu e o expresie tipică a ceea ce aș numi spiritul macedonskian al literaturii actuale, acel spirit, adică, al contrastelor, unire de sublim și grotesc, de tragedie și farsă, armonie de elemente ce, altfel, în lumea comună se resping ca apa și focul". 2 Marian Popa, "Dicționarul de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plânge deznădăjduită). CELLINO (fără urmă de răutate, cu o minte firesc obiectivă): Dacă vrei mai ales să guști liniștit frumusețea femeii, e neapărat nevoie s-o faci să sufere... Numai suferința o înfrumusețează... așa cum numai când simt umbra morții cântă sublim lebedele. Altfel, femeia e minunată pentru petreceri ușoare, împreună cu vinul și cântecul... PIEDRO (surâzând unui paradis pierdut): Ah, de ce nu te-am întâlnit mai demult? De câtă suferință și ridicol aș fi fost cruțat... Deși eram atât de îngâmfat, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în confesiunea sa despre copilărie. Citind-o, îți dai seama că acest creator, încordat ca un arc, a rămas un copil cu visul de a călători printre stele. Ajungem iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
OMUL. Special vicleanul și înțeleptul Will nu i-a făcut o piesă a lui, ca lui Hamlet sau lui Richard, ori lui Othello, dar l-a lăsat să se miște plenar în două piese în limitele "nelimitate" ale omului de la sublim la mizerabil, trecând prin tot ce este "omenesc": frumusețe și mizerie, iubire și ură, eroism și lașitate, prietenie și trădare... Nu există bine sau rău, gândirea omului e cea care transformă realitatea"ne învață înțeleptul Solomon. Așa cum vânătorul întinde lațul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oferă un adevărat recital (după atâția ani, în sfârșit, i s-a încredințat un rol pe care îl merita și pe care multă vreme ni-l vom aminti), de asemenea finalul, unde Constantin Adamovici face de monstrație de virtuozitate, încheind sublim spectacolul, împreună cu Melania Ursu, în acel dans al lacrimilor. (Ilie Călian) Grafica afișelor Vittorio Holtier Clasicii în actualitate ...La Unchiul Vanea se poate vorbi de o adecvare deplină a mijloacelor scenice la cerințele textului, privit în lumina critică a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că această lectură modernă a textelor clasice, acest transfer de viziune istorică asupra unor opere care poartă deja pecetea fierbinte a propriei lor viziuni, adeseori genială, se face cu pierderi prea mari, cu "jigniri"? Cred că una dintre cele mai sublime funcții ale artei este aceea de a nu putea fi deslușită imediat. Există o zonă de mister în fiecare operă literară, un con de umbră care ascunde și protejează interpretările viitorului. Acolo se află zestrea ei de permanentă actualitate, locul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
putut face față, dar mi s-a părut prea puțin să faci artă în acest climat de zgură. Cred că înlăuntrul meu se pun de-a curmezișul două direcții: pe de o parte dorința de a renunța la această aventură sublimă care este teatrul, dar care devine o luptă prea concretă și pe de altă parte dorința de a face ceva prin teatru. Iar a face ceva prin teatru înseamnă a elibera arta teatrului de momentan. Până acum nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această specie dramatică este conflictul puternic care se dezvoltă prin acțiunea scenică a unor personaje complexe. Spre deosebire de drama romantică - în care conflictul drama tic, element de mare forță, declanșator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unicității, prin adverbul de excepție numai. Acesta precede substantivul poetul, prin care se obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în cântări. Întreaga secvență este încadrată de o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pierderii celei preaiubite, dar și sentimentul vinovăției față de Narendra Sen, care la primit în casa lui, hotărât săl înfieze. Revenirea la o existență oarecare, golită de magie și de pasiunea mortală a iubirii de peste fire nu mai e cu putință. Sublima iubire a celor doi protagoniști e proiectată în mit prin sacrificiul ultim al eroinei (încercarea disperată a Maitreyiei de fi alungată de acasă spre ași urma iubitul în lumea lui) și prin retragerea lui Allan în singurătatea munților Himalaya. Lipsit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spre o întrebare cardinală: unde este omul în această lume de profituri, poate și de succese? Evident că el nu poate fi în structurările dezumanizante de care se înconjoară, de falsele sale identificări social-politice. Totuși un mare anonim, un mod sublim și singular al unui om contemporan se află dincolo de cuvinte, dincolo de vreun decizional politic, dincolo de vreun normativ arbitrar, pus la cale de intelocrați. Există un om, pe care nimeni nu-l vede: nici istoria, nici filosofia, nici lingvistica. Existența acestui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ne-ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. Numai el, în chip de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea" lașității colective. Marea remușcare a lui Octavian Paler rezidă în necredința sa "că, prin credință, se poate muta un munte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poetului vor fi tot atâtea probe de înălțare peste bolgia lungii sale captivități, ceea ce nu a exclus pătimașa sa reactivitate, în calitate de gazetar, la eveniment, la patimile nației supuse strâmbătații și convulsiilor caruselului politic. Etic până la suferință, cugetător faustic în sfera sublimului, Eminescu și-a plătit cu viața opțiunea însingurării în numele forței propriului suflet. Pe care n-a pregetat să și-o trăiască totuși în chipul cel mai pozitiv și uman, dar și în lumina unui angajament total, am zice mesianic. Doctorul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în Empireu, reședința Tatălui Ceresc. A văzut însăși chintesența frumuseții și sfințeniei în acea împărăție a beatitudinii; îi lipsește doar viziunea lui Dumnezeu. Atunci San Bernardo adresează o rugăciune Sfintei Fecioare, spre a i se conferi poetului și darul acestei sublime viziuni, ce cuprinde și misterul Trinității, precum și cel al Întrupării: "Vergine madre, figlia del tuo figlio, / umile e alta più che creatura, / termine fisso d'etterno consiglio, // tu sei colei che l'umana natura / nobilitasti sì, che il tuo fattore
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și 12 de deportare. Spre a-și publica "O zi din viața lui Ivan Denisovici" se adresează adulatului poet Tvardovski, șeful revistei "Novîi Mir". Ceea ce la început părea doar un parteneriat pragmatic, se va converti într-una din "cele mai sublime fraternizări din istoria literaturii universale". Realismul evocării, sâmburele rustic al confesiunii, dar mai ales critica malformațiilor sociale de sorginte stalinistă, l-au făcut să închidă ochii până și pe impetuosul reformator Hrușciov. Fapt e că numele ereticului Soljenițîn se va
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
toate palierele textului (a se vedea ipostazele ludice ale lui Iosif vs. faraon). Întinerirea unei trame mitice originare, țesute în jurul unui păcat minor acceptat illo tempore și menit să ducă la bun sfârșit o misiune supraindividuală, să transfere o virtute sublimă în act eficient, este laitmotivul operei maniene: alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist, benefic, ceremonios în "Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
civilizație, ci este un mijloc de supraviețuire a comunităților etern amenințate istoric și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel un prozator universal superior lui Tolstoi, a fost anestezicul performant al spiritului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca-ntr-un film de Francisc Munteanu... Goangele... lui Goangă Titlul nu caută calamburul cu orice preț; mi-am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne fie permis, cu nostalgică ironie, să evocăm și laturile umoristice ale personalității celebrului Petre Ștefănescu Goangă (care a cutremurat lumea cu vocea sa inegalabilă). Cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
născut din frecventarea asiduă a operei, din recitirea, ecranizarea (de nu puține ori,...ecranarea), răstălmăcirea ei prin exercițiul paricid al regizorului etc. Cațavencu, Farfuridi & comp., Zoe și Trahanache, Jupîn Dumitrache, "bobocul" Conu Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea cu afinul său, parlamentarul (în carne și oase), "alesul". Dar el, chinuit de țărișoara lui, agresiv și docil, maleabil în mîinile destinului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ieșire" se sustrage condiției adîncind paroxistic păcatul existenței, mîntuindu-se prin ce are mai degradat, mai imund. Cel mai bolnav, în lumea spitalului, cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
talentul de meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin, ore (Melancolie), iubirea ca un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]