5,950 matches
-
acum era murdar, și căpătase o nuanță cenușie. Emma Îi cuprinse talia cu brațele și Îi mușcă urechile, În ciudă. Kevin se apără, râzând. Adora sâcâielile ei. De la unu la zece, cât de mult mă iubești astăzi? Îi șopti Emma suflând ușor pe gâtul lui. — D-dacă Îmi f-faci c-cartofei, ș-ș-șapte, răspunse Kevin. — Și mâine? — D-dacă nu ieși, n-n-nouă ș-ș-și jumătate. — Și poimâine? Dacă-mi cu-cumperi melcișori, zece cu fe-felicitări. — Te transformi Într-un rechin financiar, broscoiule. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de serviciu, nu-mi pasă, mă lipsesc, aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși. Pot merge la mare Unde este cald și soare Sau la munte Unde este-o pajiște cu flori mărunte. Toamna Adierea suflă cald Prin covorul de smarald Și cum a trecut prin el Le-a uscat încă de ieri. Cu al lor foșnet adormitor Pășim pe ele ca pe un covor Și cum vântul bate-afară Îi duce pe copii la școală. Iarna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi au făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
buzele i se învinețesc, picioarele cu greu o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
știam numele și atât. Însă, în această seară, când mă sărutase, am simțit că îl cunoșteam, că îl doream, că îl iubeam. Nu, nu, nu! mi-am spus furioasă. Pentru acel prefăcut: nici un sentiment! Însă, în timp ce alerg, iar vântul îmi sufla în față și-mi face ca firele de păr să danseze în lumina felinarului aprins, plâng. Lacrimi reci și pure se coboară ușor de pe obraz și ating pământul acoperit cu un strat subțire de zăpadă. „Din cauza vântului, sigur, da, sigur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata frumusețe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
respirația. Aș fi rămas acolo nemișcată mult timp, dacă Iosif n-ar fi apărut în spatele meu. Rahela îl trimisese și pe el s-o caute pe Ruti. Se ținuse după mine și s-a aplecat și el peste cadavru. A suflat ușor peste ochii ei, i-a atins obrajii cu degetele și apoi a încercat să-i închidă ochii cu mâna stângă. M-am minunat de curajul fratelui meu și de calmul lui. Dar apoi Iosif a început să tremure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi imaginam că trebuie să fi fost ale Innei. Îmi sufla în față, ca să nu-mi țin respirația când venea durerea și chiar m-a făcut un pic să râd și să suflu și eu în fața ei. Cele patru femei stăteau de vorbă peste capul meu când durerile se micșorau, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi imaginam că trebuie să fi fost ale Innei. Îmi sufla în față, ca să nu-mi țin respirația când venea durerea și chiar m-a făcut un pic să râd și să suflu și eu în fața ei. Cele patru femei stăteau de vorbă peste capul meu când durerile se micșorau, iar când creșteau iar, începeau să murmure încurajări. Îmi puneau suc de fructe în gură și mă ștergeau cu prosoape parfumate delicat. Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar în locul unui țipăt de veselie, a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână cu cămașa, gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-a spus că dacă află că am suflat cuiva o vorbă despre ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-a spus că dacă află că am suflat cuiva o vorbă despre ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
teamă, că n-o să-mi facă rinichii zob, vorbea oarecum straniu, când m-am uitat la el, am văzut că avea o țigară în colțul gurii, tocmai își pusese bricheta la loc, m-a privit drept în ochi, mi-a suflat fumul puturos în mutră, numai de-al dracu’ n-am tușit, și mi-a spus că nu mă bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un scaun și mi-a spus să stau jos. În timp ce mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis nimic, ideea e, că până nu ești întrebat, să nu spui nimic, că dai numai de bucluc, am așteptat, deci, să mă-ntrebe el, dar Vasököl n-a scos nici un cuvânt, trăgea numai din țigară, fără să-mi mai sufle fumul în nas, apoi, într-un târziu, m-a întrebat dacă într-adevăr mi-au plăcut concursurile de la Apărarea Patriei, că-și mai aduce el aminte cât am fost de furios când m-a dat afară din echipă, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai și mi-a spus că prea sunt palid și să nu-mi fie frică de el, că el nu face rău nimănui, și nici mie nu-mi vrea răul, vrea numai să-mi ceară o mică favoare, însă dacă suflu cuiva o vorbă despre asta, atunci chiar c-o să am motive de teamă, pentru că n-o să scap cu viață, o să pățesc și eu ca tata, și atunci am vrut să spun că nu-i adevărat, tata n-a murit, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
totuși, o șansă teoretică există, și atunci eu i-am spus că asta înseamnă că dacă eu aș trage perfect, de o sută douăzeci de puncte, atunci echipa s-ar califica, iar Vasököl a încuviințat din cap și mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar hotărâsem că nici de-al dracu’ n-o să-i cer, dacă nu-i musai, n-o să-i cer, și atunci Vasököl a luat țigara, și-a băgat-o în gură, a tras din ea cu sete, dar n-a suflat fumul spre mine, ci undeva, în aer, apoi mi-a spus să pricep odată că noi trebuie să pierdem acest concurs, că echipa școlii noastre n-are voie să se califice, și că asta în nici un caz n-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și n-o să mai apuce vara. Toate astea mi le-a spus în șoaptă, iar când a terminat, plângea de-a binelea, m-a apucat de mână, și m-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, nu cumva să-i suflu o vorbă bunicului, că el n-are voie să afle asta, și atunci eu am vrut să-i făgăduiesc și aș mai fi vrut s-o întreb unde doare cancerul ăsta, dar bunica nu mai era atentă la ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai mic al lui Remus, stătea și el acolo, pe banca din postul de observație, numai că nu-l văzusem, la care și Remus a dat din cap, dar n-a zis nimic, a tras numai un fum din țigară, suflându-l pe nări, ei, și atunci am reușit să mă adun cumva și să mă cațăr până sus, cu picioarele ca de plumb, și atunci, brusc, Remus Frunză m-a apucat de încheietura mâinii și m-a tras înăuntru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]