5,627 matches
-
cu o silnicie coercitivă, ci, așa cum am subliniat și mai sus, toate au fost prevăzute dinainte de Providența divină. Din lecturile evanghelice aflăm că, Înainte cu mult timp de a pătimi, Mântuitorul vorbea de sfârșitul Lui În detalii impresionante : „Iată, ne suim În Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor și‑L vor osândi la moarte” (Marcu 10, 33). Descrierea pătimirilor și a morții Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce ocupă un loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îngă‑ duie să vină asupra noastră diferite boli, să le primim cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s‑a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră 177 cel ce se scufundă pe sine În Dumnezeu nu‑l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingând logica, poetul se poate vedea atunci, fără contradicție, coborând de pe un alt munte Sinai „cu tablele logicei noi în mâini”, întemeind o proprie ordine a universului, o realitate sui generis, alta decât cea „primită”. Ceea ce e greșit într-o ordine logico-gramaticală strictă poate fi fertil în ordinea „inițiativei cuvintelor”: „... o frază perfect gramaticală e o frază logică. // Creatorul nou a dărâmat deci și regulile cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
merită o atenție în sine și în scrânciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănați fără considerațiuni de ordin practic, ca într-o zi de sărbătoare” și rămâne totuși atent la sintaxa poemului, cu plinurile și golurile ei, cu materialitatea sui generis a cuvintelor. Acest „croceanism” - observat, bunăoară, de Nicolae Balotă - nu ni se pare a fi contrazis, totuși, de „teza rostului magic pe care îl au uneori cuvintele”. Căci „puterea magică” despre care vorbește poetul (cu trimiteri la universul copilăriei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o evidentă modificare a universului imaginar: spațiul de referință încetează să mai fie aici lumea civilizației tehnice și a orașului modern, pentru a ceda locul unui cosmos elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, în care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dimensionate. Iar actul scrierii poemului este prezent, nu întâmplător, cum se va vedea, ca factor dinamic în punctele de rezistență ale textului, într-o semnificativă identificare a „locutorului” cu discursul devenit act vital, instaurându-se sub ochii cititorului ca realitate sui generis, construită în chiar procesul relaționării cuvintelor. „Cifrul de concrete”, despre care G. Călinescu crede că sunt „numite greșit imagini”, există, dar în alt sens: cel puțin în parte, nu avem de-a face, nici în Ulise, cu imagini în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unic, fără perspectivă, fără tranziție, și adesea fără raport logic aparent, elemente disparate, senzații, judecăți, care se întrepătrund în fluxul vieții psihologice”. Eroul homeric devenit emblemă a eului liric, își desfășoară „călătoria” în cotidianul metropolei moderne, transformând într-o aventură sui generis fiecare întâlnire cu spectacolul străzii, orchestrat de o imaginație de „om planetar”, deschisă tuturor orizonturilor. Și prin viziune, și prin tehnică, Ulise se înscrie în familia unor Valery Larbaud, Blaise Cendrars sau Paul Morand. Debutul poemului anunță deja o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul în spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, în ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează în mai multe rânduri poetul însuși, bunăoară în acest fragment din secvența XIII a cărții: (Și totuși tu cititorule îngâmfat ai voi înțelesul poemului) Un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atât de despletit al discursului - am identificat-o tocmai în acest dialog sui generis între poem și univers, în permanentă punere în ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvântul, într-o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, “în trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n încântare / cu boturile ude în horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
altminteri, elogios de către Stephan Roll-Gheorghe Dinu, la vremea apariției) o încercase încă în 1927 și, în fond, noile versuri ar putea fi considerate chiar ca o reluare - atât la nivel tematic, cât și la cel al tehnicii scriiturii - a acelei suite de imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o constrângere și o limitare, impulsionând, dimpotrivă, mișcarea imaginației. Încât poetul tuturor libertăților - vorbind despre „cuvântul care fierbe, neîncăpând în forme” ori despre „versul ce-l vreau hohot, pădure despletită” - poate face la fel de bine elogiul alexandrinului („versul alexandrin e versul / Suind ca o monedă în salba de furtună”), ca să revină imediat la „versul care va rupe dogma”, „versul liber” ori „versurile invizibile, versurile destinse” și chiar versul ermetic, „pe care cetitorul nu-l înțelege”, dar care nu cuprinde mai puțin din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunând ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surâs ca o mănușă, uitat în pian, în fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt și te laud. Nici un vers nu este însă un punct terminus al itinerariului imnic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
altor călători în jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit în suflet. Și tu ca alt cer te risipești. Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă Atât de senini. O pace apărând treptat la orizont ca o navă, Și timpul ca un fum prin mâinile noastre de apă. Sus întâlnim păsări lâncede ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de continuare și amplificare a textelor comentate, utilizate mai degrabă drept catalizatori ai propriei imaginații creatoare. Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism sui generis, respingând orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gâtlejul și ochiul bleg întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atâta vreme cu scâncete și autoflagelări
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfârșind fără răspuns că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea însăși în relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se întâmplă în afara lui, dar de-a dreptul lacom de înfățișările lumii, gata să “înregistreze” totul, acumulând „impresii”, dar mai ales dispus să se implice în dinamica spectacolului universal
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prezențe a femeii iubite ce iradiază în toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt în glas, în buză, în respirație,-n carte”, „Nu știu ce țipă-n tine: foamea, trecutul, marea”, „Sărutul nostru suie /.../ Prin temere, prin sete, prin curcubeu, prin cuie” etc.), fie, mai ales, al unor unități mai mari, de la strofă la o întreagă secvență. Exemplele sunt foarte numeroase: „Dar în veninul acesta e o iubire viitoare, / Ca zborul care crește, nebănuit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult mai puține reticențe decât în urmă cu o jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasând în mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, în Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un măr să se ajungă În halu acesta. Iapa, care mâncase miezul mărului și cojile, naște; mânzul se face mare, Însă copilul refuză să apară. Soluția provizorie găsită de soțul disperat este Încingerea nevestei cu cercuri să nu se mai suie burta să mai crească, că zâcea că pleznește; apoi, se duce să ceară sfatul altor Împărați cu privire la situația soției sale, neștiind pe cine să salveze: mama sau copilul. Până la urmă, apelează la instanțe supranaturale, la Mama Pădurii. Actele Întreprinse de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de sus, de dincolo de lumea noastră. În Vântul se Însoară, un om Își blestemă băiatul să se Însoare când l-a Însura Vântul, că el nu-l va mai sura. Băiatul pornește În lume și se Întâlnește chiar cu Vântul: Suie-te În spate la mine și ține-te bine, că am să te duc pe o toloacă mare și acolo vei vedea oameni câtă frunză și iarbă și-i videa și o fată cu ștergari pus costește de la umăr Înspre
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fetei că e partea lui. Fata Îi pune o condiție: dar tu să nu-mi bănuiești niciodată, când voi face ceva, că mai mult n-o să mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu. S-au suit În spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o Întreabă de ce reacționează așa, ea Îi spune că
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
această sarcină. Era un semn de mare apreciere din partea regelui. Fericitul ales își va îndeplini sarcina cu mândrie, știind că numele său va fi a doua zi pe buzele tuturor. Regele se dezbracă, își pune cămașa de noapte și se suie în pat. Între timp, valetul de cameră își pregătește patul de veghe, iar curtenii se retrag. Prima impresie după prezentarea unei zile obișnuite din viața Regelui este aceea de rutină. Într-adevăr, Regele și-a îndeplinit aceste îndatoriri zi de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acest scurt traseu, să se întrețină cu el. Atunci este unul dintre momentele rare ale zilei când există un răgaz și se poate fi abordat. I se poate prezenta o petiție sau o cerere în timp ce iese în curte și se suie în trăsură. Totul este gata pentru plecare. Gărzile de corp fac un gard viu din spatele Curții de Marmură până la gardul palatului. Aleșii care îl însoțesc pe rege sunt deja în trăsuri sau pe cai. Este o deplasare magnifică ce nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
trebi de aieste, se potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui și zice cu glas răutăcios: -Alelei! fecior de om viclean ce te găsești; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]