4,202 matches
-
elocventul nepot al lui Atlas”. Dar, probabil, atributul cel mai plin de consecințe a fost că inventînd limbajul și scrisul, după cum credeau cei vechi, el a impus nume unei infinități de lucruri. El a fost primul care n-a mai surîs, luînd oamenilor copilăria și obiectelor transparența. Atunci a Început dezmințirea Olimpului, cînd n-am mai putut să luăm În posesie lucrurile așa cum sînt, nenumite, cum au fost la Începutul lumii. Propria noastră copilărie e vîrsta de aur trăită cîndva, Olimpul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat cuvîntul destin. Sa surîd? Știu prea bine că acesta e un subterfugiu vulnerabil. Și dacă pe zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră cîmpia. Și singurul său orgoliu e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui aparține propriei noastre singurătăți. Altă nemurire nu vom găsi decît aspirația de a justifica, revenind
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
hrănește, dar se deschide să primească și mormintele. Nimeni nu va fi Îngropat Între iluzii pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol mai bun pentru a spune
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am molipsit de lenea inimii zeilor. Ar fi semnul pe care-l așteaptă Zeus; că nu mai țin minte cine sînt, de ce mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și l-am dat oamenilor; pentru că voi nu-l meritați! La flacăra lui oamenii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și l-am dat oamenilor; pentru că voi nu-l meritați! La flacăra lui oamenii vor spera, În schimb buzele voastre surîd la fel pe Întuneric ori În lumină...) Mă gîndesc că Galilei n-a avut curajul să strige judecătorilor săi că pămîntul se Învîrtește, deși era convins de acest adevăr. Nu spun că savantul din Pisa trebuia mai bine să moară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu va mai curge sînge... Zborul lui Icar a fost sancționat de eroare, dar nu mă pot opri aici; există Înfrîngeri care valorează mai mult decît o victorie fără urmări; și sînt sigur că pe măsură ce se apropia de soare Icar surîdea fericit; nu-l mai interesa, probabil, nimic În afară de bucuria de a avea aripi și de a se lua la Întrecere cu păsările; se va prăbuși, dar scăldat de lumină; căci opera lui Icar nu este zborul, ci eroarea pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adevărată această observație? Romanii Îi aduceau lui Pluton sacrificii numai pe Întuneric și numai victime negre; acestea erau transformate În Întregime În cenușă și preotul nu rezerva nimic pentru el; lumina iui Apolo cere să-i rezervi totul și să surîzi; surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Semele, care era o muritoare ce s-a Împreunat cu Zeus, și l-a Înduplecat pe Hades să i-o dea s-o ducă cu sine În Olimp. Fiind fiul unei muritoare, Dionysos cunoaște și ceea ce este omenesc. El nu surîde, ci cîntă sau strigă de bucurie, suferă și dansează. În privirea lui se zăresc și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebări ciudate Într-o lume care sărbătorea ieșirea lui Tezeu din labirint și care, În cele din urmă, văzînd În ei un pericol, un risc, Îi suprimă pe amîndoi. Socrate e chiar mai ciudat decît sfinxul; după fiecare răspuns el surîde și pune altă Întrebare. Procesul său Îi confruntă din nou pe Apolo și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar fi fost personaje de Renaștere, În măsura În care Renașterea și-a făcut un ideal dintr-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe urmă, Îmi place prea mult ideea că ochii personajelor desenate de manieriștii florentini ascund ochii sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se poate apleca să atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă e formă de captivitate. Consecința obrazului dublu este această paralizie, arătîndu-ne că nu putem avea o dublă credință. Nu putem În același timp să surîdem ca zeii și să exaltăm umanitatea din noi. Trebuie să nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci că el trebuia să creadă În ea. Obrazul dublu al lui Ianus e acum compus din capetele lipite ale celor doi sfincși. O față surîde iar pe cealaltă buzele freamătă gata să adreseze o nouă Întrebare. Cum spune Socrate că Zeul voind să Împace plăcerea și durerea, fiindcă n-a putut, s-a mulțumit să le lege strîns laolaltă capetele. Pygmalion Într-un univers ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice totul, Încît Afrodita poate ieși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai departe. Dar această bucurie mă scutește de alte justificări. În amiaza care curge pe mine ca rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
același. Nu vedeam prăpastia dintre „a fost” și „este”. Și nu Înduram gîndul că „a fost” Înseamnă „nu va mai fi niciodată”. Doream să rămînă totul ca În prima dimineață a iubirii mele cînd, lîngă Euridice, cîntam ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
această nebunie. Dar clipa În care m-am gîndit astfel a și murit și trebuie să mă despart de ea. Poate că voi lua totul de la capăt la pasul următor. Alt zeu În locul meu s-ar opri, firește, și ar surîde. Și cu aceasta și-ar construi piramida, cu toate că un zeu nu are nevoie de așa ceva. Eu sînt Însă un zeu cu Înclinații omenești pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza decît pentru victimele ei. Nu vreau să-mi ascund că undeva, Într-o cută intimă, cînd am sosit aici, mi-a surîs, Împotriva bolii, ideea de a face experiența unei singurătăți vremelnice. Și constat acum cît de fals ar fi să credem că În singurătate oricine nu moare sfîrșește prin a deveni singur. Desigur, a blama singurătatea În sine ar fi un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea lui se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă pe sine Însuși cum stă În mijlocul grotei, ca un sfinx de piatră, și surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă pe sine Însuși cum stă În mijlocul grotei, ca un sfinx de piatră, și surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]