6,881 matches
-
miez de noapte, când m-am trezit din vis Realizând că-s singur...și mă apuc-o teamă, Stând pe o bancă veche, în rai, în paradis... Mi-arunc privirea caldă, spre orizont, spre zare, În timp ce trupu-mi șade cuminte și tăcut, Trec clipe mari de farmec și chiar de înălțare, De parc-aș fi la Poartă, spre-un veșnic început... Cad razele domoale, pe rând, din luna plină Și răvășit de gânduri, fac cruce și mă-nchin: De ce ne primești Doamne
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]
-
DEPARTE MI-E GÂNDUL... Departe mi-e gândul, alunecătorul Pe care îl poartă mireasma și dorul, Departe, unde necunoscutele toate Îl duc și-l îmbie, mereu mai departe... Încerc să-l opresc din a sa derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
Tăcuta umbr-a lacrimei fierbinți Ce-a izvorât odată, mi se pare, A mai rămas chezașă-n năzuinți Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
ajungă În paginile de scandal, dar mă bucur că voi doi ați... ăă... ați consolidat relația. L-am ascultat pe Will care Îi dădea Înainte despre cum Întotdeauna Își imaginase că o să fiu cu unul ca Sammy - tipul puternic și tăcut - și despre cum venise momentul să-mi găsesc un iubit ca lumea, care să Înțeleagă lucrurile cu adevărat importante. Și, o, apropo, unde se situează politic? Am răspuns bucuroasă la toate Întrebările lui, mulțumită să vorbesc despre Sammy dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a tuturor amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apreciat situația moș Pavel. ― Bine că am ajuns aici. Că până la târg nu mai este multă cale - a răspuns Dumitru. În cele din urmă, au coborât din sanie, fiindcă era mai plăcut să meargă cu pasul sub ninsoarea neostoită. Mergeau tăcuți. Fiecare cu gândul lui... Moș Pavel a luat calul de dârlogi, îndemnându-l la drum cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Drept urmare, te rugăm să depeni povestea, dar nu înainte de a simți ce gust mai are vreo una din picăturile de rachiu din ploscă... După ce fiecare a gustat din băutura pe care o mai avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după aceea se îngroașă gluma și o să așteptați sfârșitul cu sufletul la gură. Camaradul cela al meu era dintr-un sat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru fiecare din voi. Să-i găsiți sănătoși pe cei dragi! ― Și noi vom avea aceleași gânduri calde față de tine, prietene - a răspuns cântărețul bisericesc în numele tuturor. Bucuria plecării spre casele lor se împletea cu tristețea despărțirii, bine mascată... Mergeau tăcuți. Parcă nu mai aveau nici un gând. Undeva, în creier, se făcuse un gol care să lase loc gândurilor către cei de acasă... Și acestea, picătură cu picătură, au început să ude câmpul uscat lăsat de „seceta” concentrării... În tot timpul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doctorului Lesnick, un tip cu un dosar extrem de plictisitor, cu excepția unei ședințe dedicate unui episod în care un Sammy de doisprezece ani își molesta sora de nouă ani, punându-i o lamă la beregată. Amândoi păreau nervoși și se bălăngăneau tăcuți. Musculosul zise: — Eu sunt Benavides. Mal arătă spre o ușă laterală, apoi duse mâna la acul de la cravată - un semn de cod LAPD care însemna Lasă-mă pe mine. — Numele meu e Considine, iar el e locotenentul Smith. Suntem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dicționar a doctorului. — Bună, Doc. Știi că prefer „doctore” sau „Terry”, dar întotdeauna am făcut concesii stilului tău mai de la țară. Interes de serviciu? — Nu chiar. Ce e asta? Te aprovizionezi singur cu potol? Lux arătă spre micul abator, acum tăcut, în care băieții cu bețe aruncau în saci găinile moarte. — Două păsări dintr-o singură lovitură. Cu câțiva ani în urmă am citit un studiu care ajungea la concluzia că o dietă bogată în carne de pui e benefică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
caz putea ieși egal. La 8.30 fix se auzi un claxon. Ieși și îl văzu pe Dudley sprijinindu-se de Fordul său. — Bună dimineața, Malcolm! Nu-i așa că-i o zi formidabilă? *** O luară spre vest, pe Wilshire - Mal tăcut, iar Dudley discutând politică. — ...Am contrapus stilul de viață comunist cu stilul nostru și revin mereu la familie, coloana vertebrală a vieții americane. Crezi asta, Malcolm? Mal știa că Loew îl informase despre Celeste și că ar fi putut nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de prost, gagiule! Duarte era mexican și ăștia ca el nu sunt serviți în astfel de localuri. Așa că încearcă altceva. Doi poponari hăcuiți și omorâți, cu care tu te-ai vârât la așternut. Unde i-ai întâlnit? Reynolds Loftis rămase tăcut și țeapăn. Buzz întrebă: — Ai plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste, așa că de ce unul din tagma voastră nu și-ar plăti băiețeii? Nu! Nu! Nu, nu-i adevărat! Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dădu din umeri și continuă să-și curețe unghiile. Buzz tocmai se apucase să-și bage bastonul la loc. Doctorul Lux îi zise: — Nu te-a învățat mama ta că nu e frumos să te holbezi la cineva? Buzz rămase tăcut. — Genul tăcut, dur. Sunt impresionat. — Eu sunt impresionat de tine, Terry. — Cum așa? De puterea ta de recuperare. Pariez că te-ai convins deja că mica umilință la care ai fost supus nici n-a avut loc. Lux oftă. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umeri și continuă să-și curețe unghiile. Buzz tocmai se apucase să-și bage bastonul la loc. Doctorul Lux îi zise: — Nu te-a învățat mama ta că nu e frumos să te holbezi la cineva? Buzz rămase tăcut. — Genul tăcut, dur. Sunt impresionat. — Eu sunt impresionat de tine, Terry. — Cum așa? De puterea ta de recuperare. Pariez că te-ai convins deja că mica umilință la care ai fost supus nici n-a avut loc. Lux oftă. — Sunt din Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vo cii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mă examineze măcar o dată. Tata îmi făgădui că se va duce, și se ținu de cuvânt. Era tare îngrijorat și el de faptul că puteam rămâne repetent din pricina Chimiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La ora suplimentară pentru îndreptarea notelor, Chimistul a intrat în clasă tăcut și cu zâmbet ironic în colțul gurii, zâmbet care nu l-a părăsit o clipă, tot timpul cât a durat ora suplimentară. A început să examineze și, de la prima serie, am rămas trăsniți de bunăvoința pe care ne-o arăta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mirați, că ne așteptam să fie mai mare, așa cum o făurise imaginația noastră, după ilustrațiile din cărți! Înăuntru, însă, o minune! În special albastrul, care se-mbina cu aurul, ne-a făcut o impresie extraordinară! Am rămas mult în picioare, tăcuți, dinaintea mormintelor ctitorilor acestui lăcaș... Aci se odihneau fericitul Neagoe Basarab și Despina Doamna, care-și dăruise toate odoarele de preț pentru terminarea acestei zidiri! Am făcut fotografiile de rigoare și ne-am îndreptat apoi către biserica "Sfîntul Nicolae Domnesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Era fiul său, dar nu avea parcă nici o legătură cu cel care dispăruse cu șaisprezece ani În urmă. Revenirea lui dincoace de Zid era ca o furtună Îndepărtată, care nu se manifesta Încă prin nici un tunet, dar care trimitea sclipirile tăcute ale unei energii devastatoare. Toate acestea Îl derutau. Nimic din ce trăise În acești șaisprezece ani nu mai rămânea În locul unde se aflase. Totul se aduna, parcă, În jurul lui. Sosea Alexandru. Se apropia, de undeva, Ștefănel. Omul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pregătirile de luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciudată. O sută de Cuceritori au pornit de la Istanbul spre Răsărit, pe Drumul Mătăsii, cu ordin de a ucide un tânăr călător care se apropie dinspre China. Călătorul are 21 de ani și ochi albaștri. Oană și fiul său rămaseră tăcuți. Apoi căpitanul tresări, ca trezit dintr-un vis, și porunci Apărătorului care adusese mesajul să se apropie. - Mesaj pe calea săgeții către oamenii noștri de la Istanbul și de acolo către Uzun Hassan. „Fiul meu sosește pe Drumul Mătăsii. Îl vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
A fost doar o acordare a ritmului meu la cel al adversarului, În scopul ruperii. Cum poți simți ritmul unei lupte, dacă n-o prelungești? Cum poți găsi punctele slabe ale dușmanului? - Simplu. Nu le cauți. Îl ucizi. Călugărul rămase tăcut, dar eternul zâmbet nu i se șterse de pe chip. - Iar lovitura finală, reveni Oan-san, a fost aplicată dintr-o poziție ciudată. E greu să te folosești de mabu pentru o lovitură cu ambele brațe. Nu poți absorbi reculul la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]