5,159 matches
-
frumos, mai ales că începuse să înghețe afară noaptea, Gărâna fiind situată la o altitudine mai mare. Eu eram cazat în cameră cu regretatul pictor Valentin Boța, căldură aveam de la o rezistență electrică, și camera nu era cea mai bună, tavanul fiind crăpat așa de tare că se vedeau grinzile de lemn vechi și înnegrite, ne și gândeam amândoi, stând în pat și uitându-ne în sus, ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși peste noi tavanul, când dormeam. Noroc
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cea mai bună, tavanul fiind crăpat așa de tare că se vedeau grinzile de lemn vechi și înnegrite, ne și gândeam amândoi, stând în pat și uitându-ne în sus, ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși peste noi tavanul, când dormeam. Noroc că totuși nu s-a întâmplat nimic, din păcate Valentin Boța nu mai e cu noi ca să se bucure de viața de pictor naiv și de taberele noastre. Tot într-o tabără de pictură la Gărâna, cred
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
provocat o reacție creaționista în secolul al XVI-lea, contribuind la apariția unei piețe pentru o serie de cronici foarte bine vândute și istorii universale (inclusiv Eneadele lui Sabellico și Istoria lumii a lui Ralegh) și, probabil, influențând frescele de pe tavanul Capelei Sixtine. Un domeniu în care eternalismul ar fi putut avea un impact asupra culturii în afara universității a fost acela al dezvoltării gândirii istorice în formarea a ceea ce Peter Burke a numit "Simțul renascentist al trecutului" (1969). S-a observat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din Brașov cu Carvatski, antrenorul de box al echipei întreprinderii, fost vicecampion național. Acesta mă mai lua cu el în mod amical la antrenamente de box la sală. Odată m-a întrebat dacă pot aplica sacului de box atârnat de tavan o sută de lovituri cu pumnii în mănuși de box. Am spus imediat că pot (aveam pe atunci cam 38-40 de ani), și am trecut furtunos la acțiune. Spre hazul lui și spre uimirea mea, după 30-40 de lovituri, m-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
traversarea străzii, noaptea, era o aventură periculoasă. Obsesia economiei de energie electrică împreună cu un exces de zel prostesc, a ajuns la forme aberante, stupide, de exemplu în autobuzele clasice, pentru transport de călători în oraș, fiecare al doilea bec de pe tavan era demontat, deși energia provenea de la propriul alternator, nu de la rețea, și oricum aceasta nu se putea stoca, economisi sau refolosi. Cu cât ne apropiam mai mult de graniță, emoțiile creșteau iar controalele se înmulțeau. Puțin înainte de graniță, a ieșit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și adevăratele tradiții româneaști. Ultimul refugiu al educației și al protecției sufletului copiilor a rămas familia, în cadrul celor „șapte ani de acasă”. Și aici însă, nu întotdeauna familia a rămas credincioasă tradiției pure românești. La Vatican, în Capela Sixtina, în mijlocul tavanului, e o frescă celebră executată de Michelangelo Buonarroti, care înfățișază momentul în care Dumnezeu dăruiește viață creației sale supreme, omului Adam. Când Papa Juliu al II-lea, după îndelungate așteptări a ajuns să vadă prima dată această scenă, l-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la pusul lipitorilor și al ventuzelor „calificate“; și În afară de asta, chi tarist de forță, acompaniat de pitpalacii care sculau mahalaua În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest vad vechi al lor și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește cucoana Într-o cameră cu pardoseala și tavanul din sticle multicolore, care s-au luminat brusc În cinstea mea, intonându-mi-se totdeodată, printr-o mecanică muzicală, un imn de bun sosit, ceva-ceva cum ar fi marșul nupțial din Lohengrin. Să fie acesta lupanarul despre care am auzit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-a născut în inima lui, un sentiment care la început era ceva firav, ca o boare și repede a crescut în el, a prins rădăcini și l-a subjugat - frica. Frica a început cu o întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
față, îi despărțea o masă de lemn, cu o veioză care bătea orbitor în ochii lui Vlad. Tovarășul Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase și a stins lampa aceea dureros de puternică. A rămas aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și pe Vlad. El a refuzat politicos: Mulțumesc, nu fumez. Se vedea din intonația lui, dar și din întreaga expresie a chipului său că îi este recunoscător tovarășului Cameniță, fiindcă a renunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț era pregătit un colac de frânghie. Milițianul s-a executat fără să crâcnească. Nu era prima dată când primea ordinul ăsta. A atârnat-o pe mama cu capul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
autobuz, aflând că mergem la mama patriotului, ne-a dat cinci lei moldovenești, din partea lui. Am ajuns în sat la orele 9,30. Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic de foc
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dar sunt convins că măicuța Natalia Ilașcu a fost o clarvăzătoare, avea acea legătură cu Divinitatea pe care numai cei chemați o pot avea, numai acei Oameni cu suflete mari, curate. Ne-a invitat în același colț de casă cu tavanul oblic. Nu mai trecuse nimeni pe la ea, în afară de noi. Lemnele de la Vatra Dornei nu ajunseseră nici acum și nu au mai ajuns niciodată, am spus-o de ce. Am stat puțin de vorbă cu măicuța Natalia, după care am rugat o să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
într-un moment maxim. Când simt milă sau chiar frică văzându-i, îmi amintesc ce bolnav de cărți am fost decenii de-a rândul, cum strângeam tot ce puteam să aduc acasă, cum mi-am ridicat biblioteci până sus, în tavan, pe toți pereții odăii, unde luptam cu mine însumi scriind, și cât de vulnerabil deveneam în zilele când nu veneam acasă cu tașca plină de hârtie tipărită. Ar trebui să fac ceva cu rafturile astea pline de cărți din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a gusta din toate plăcerile vieții. Îndeosebi din acelea pentru care nu avuseseră nici timp și nici bani la tinerețe. Când venea acasă la părinții lui din Rucăr, Nini se lungea întâi în pat cu mâinile sub cap, privirea în tavan și nu scotea o vorbă ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare ale acestuia -,tavanul lu’ omu’ de deasupra e înclinat!“ Într-o zi, inginerul, excedat oarecum de stăruința cu care verificam unghiurile, mi-a făcut un hatâr: mi-a repartizat o echipă de zidari adventiști. „Cu ăștia, tovarășu’ - a zis inginerul cu un glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui Immanuel Kant. Nimeni n-ar fi remarcat asta, nimeni nu avea în 1956 motive să întrebe: „Cine mai e și Kant ăsta, tovarășu’?“: Doar Clăpocea intra brusc în priză și, cu mutra lui de mocofan îndreptată ca retardații spre tavan, bolborosea: „Aha, Kant, Kant... Ia să vedem ce avem. Avem Critica rațiunii pure, avem Critica rațiunii practice și avem Critica puterii de judecată“. Cum rostea cineva un nume de filozof sau de scriitor, indiferent că era grec din vremea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
petreci restul vieții Între cei patru pereți de chirpici, Înconjurat de oameni care vorbesc o altă limbă, cu numai patru asistenți care În fiecare zi vin doar În niște scurte vizite. Am intrat Într-o cameră cu acoperiș de paie, tavanul fiind delimitat printr-un strat de nuiele, iar pe podeaua de pămînt o fată citea Vărul Basilio de Queirós. De Îndată ce am Început să vorbim, fata a Început să plîngă, descriindu-și viața ca un „calvar“, ca și cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul. și sus, în creștet - părul. Cum oare să-ți înalți inima prin păr și prin tavanul gros al odăii până la Dumnezeu? De ce-mi mai cântă bunica aceste cuvinte, dacă tot nu-i în stare să facă ceea ce ele îți cer? În dialect, viței sălbatice i se spune „Tintentrauben“ șviță de cernealăț, din cauză că bobul ei negru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aur. Până și casa și curtea cu clădirile anexă aparțineau acum Statului. Îi dădeau voie să locuiască împreună cu soția, fiica și ginerele său în numai două camere. Toate celelalte erau folosite ca hambar al CAP-ului, umpluteochi, din podea până-n tavan, cu grâu, orz și porumb. De pe la începutul verii și până toamna târziu, camioanele soseau încărcate pe poarta din spate și plecau goale pe poarta din față a gospodăriei. După ce socialismul a încheiat cu desproprietărirea „clasei exploatatoare“, bunicul meu - cândva un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]