5,804 matches
-
nume n-a fost reținut, echipat, plin de încredere în sine, umflându-se în pene, porni avionul și se îndreptă spre locul de decolare. La semnalul șefului de pistă, și-a luat avânt și avionul s-a pus în mișcare. Temerile lui Bâzu s-au dovedit întemeiate. După câteva zeci de metri, sub impulsul fabuloasei puteri a cuplului-motor, avionul derapează spre stânga și în ciuda avertismentelor lui Bâzu, pilotul nu reacționează destul de rapid pentru a evita catastrofa. Avionul, încă la sol, amorsează
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a șocat teribil și nici azi nu pot uita strângerea de inimă cu care l-am ascultat: metoda lui de totdeauna, de a-mi pune la dispoziție orice era în putință, dar de a nu mă încuraja). Din fericire, aceste temeri nu s-au confirmat, ba dimpotrivă, curând am devenit aproape un „băiat de bani gata“. Student la filosofie și drept (încă în Cluj fiind, îndemnat de mine, Blaga scrisese părintelui meu, rugându-l să ia în seamă vocația ce dovedeam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
În toată această perioadă, statul republican a rămas ostil dezvoltării intervenției comunelor. Într-o țară marcată încă mult de diversitatea teritoriilor, recunoașterea politicilor locale părea să compromită imaginea republicană a unei națiuni unite și indivizibile. Fragilitatea consensului asupra regimului atrăgea temerea potrivit căreia acțiunea anumitor primării ar fi putut fi subversivă pentru ordinea republicană. De la socialismul municipal la municipalismul social Congresul de la Saint-Étienne din septembrie 1882 confirmase ruptura dintre socialismul revoluționar propăvăduit de Jules Guesde și curentul posibilist ce-l avea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuitorii înghesuiți în orașe, cât și pentru aceia abandonați de la sate. Parisul era în mod special acuzat pentru că orchestrase o sinucigașă "smântânire a elitelor provinciei". Planul amenajării teritoriului prezentat în 1950 de către Eugène Claudius-Petit fixa patru obiective care reflectau această temere legată de marele oraș. El reclama, astfel, promovarea "unei politici de industrializare pe baza unui plan descentralizat". Nu a fost însă vorba de transplantarea industriilor existente, cât de încurajarea unor noi industrii care să se implanteze în orașe de provincie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socială a regiunilor 89. Până în anii 1960, efortul de reglementare în materie de amenajare a teritoriului părea limitat de lipsa unității de concepție și de absența unei veritabile voințe politice de punere a ei în practică. Recensământul din 1962 confirma temerile pionierilor amenajării teritoriale; el evidenția rezultatele slabe obținute prin această politică. Până în 1954, creșterea urbană se făcuse fără ca satele să se depopuleze. Perioada 1954-1964 a fost marcată însă de o accelerare fără precedent a exodului rural. Niciodată Parisul nu zdrobise
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a prețurilor acestora. În această ambianță speculativă, majorarea costurilor locuințelor indusă de creșterea prețului terenurilor a frânat construirea de noi locuințe, atât din punctul de vedere al numărului, cât și din acela al mărimii și calității. Lăsând la o parte temerile create de interesul scăzut al investitorilor privați în domeniul locuințelor, statul își punea acum probleme și în privința capacității comunelor de a gestiona proiecte, în condițiile în care se ajunsese la dublarea populației lor. Într-adevăr, după cum amintesc Jean-Claude Toubon și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decizii politice. Această evoluție a sancționat trecerea de la cea de-a IV-a la cea de-a V-a Republică. Din nefericire, puterea statului, astfel restaurată prin întărirea puterii executive cu un adaos de știință și de tehnicitate, transforma natura temerilor aferente devenirii spiritului public. Apare o și mai mare teamă de indiferența opiniei față de viața publică, de pierderea interesului pentru politică, precum și de nesupunerea față de puterea politică. Desemnarea directă a celui care ar urma să conducă statul avea oare să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
morală și disoluția legăturilor familiale, surse ale tuturor relelor 248. A pregăti tineretul în vederea inserției în activitatea economică devenea o prioritate națională. Elaborarea unei politici a dotărilor sociale și socioculturale se impunea ca antidot pentru dispariției vieții sociale. Astfel, vechile temeri ale burgheziei s-au întâlnit cu entuziasmul militanților Educației populare; aceștia găseau în urbanizare oportunitatea de a face să se țină cont de revendicările lor privind dotarea socioeducativă, precum și ocazia de a căpăta recunoaștere socială. Educația populară constituia referința ideologică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fost adesea perceput de actorii locali mai curând ca o amenințare. Creditele acordate pentru dezvoltarea ofertei de locuințe noi, adaptate persoanelor aflate în dificultate, și pentru construirea locuințelor sociale nu au fost consumate în totalitate (unele experiențe demonstrează însă temeri și comportamente exagerat de prudente). Astfel, în opinia lui Bernard Légé, persoanele care provin din centrele de adăpost și care primesc diverse garanții 392 nu mai afectează de facto ordinea socială. "Organismele HLM nu fac nici o diferență între populația admisă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
complexitatea sistemelor acțiunilor municipale (adesea contingente și determinate de problema de rezolvat) dau naștere la nivel local unor nemulțumiri asemănătoare celor iscate în jurul depolitizării așa cum apăruse ea la începutul anilor 1960, concomitent cu afirmarea unui stat technocratic și modernizator. Dacă temerile potrivit cărora locuitorii acordă prea multă încredere primarului lor sunt rar exprimate, folosirea din ce în ce mai amplă a tehnicii în gestionarea urbană riscă să îndepărteze și cetățenii care se arătaseră activi până atunci. Este ceea ce reamintește Dominique Lorrain cu privire la orașele mijlocii: "Se
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
situații excepționale, dar ele relevă existența unor "gesturi de secesiune"527 obișnuite, care modelează evoluția actuală a spațiului urban și schimbă termenii chestiunii urbane 528. Pe vremea epocii industriale, aceasta însemna exodul săracilor spre orașul protejat de burghezi. Atunci erau temeri legate de creșterea riscului epidemiilor, creșterea criminalității și a instigărilor la revolte pe care le putea prilejui afluxul populației necesar îmbogățirii lor, și se cerea supraveghere și disciplină. În orașul postindustrial, săracii, "inutilii lumii" pun probleme, dacă nu majorității bogaților
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apropierea populației imigrate? Intoleranța claselor mijlocii în fața intrării în mediul lor a unor oameni din cetatea în care trăiesc și ei este cu atât mai vizibilă cu cât ele se consideră la rândul lor respinse de populațiile "gentrificate", care ignoră temerile pe care ele le resimt pentru securitatea lor și constrângerile de a se deplasa la care sunt supuse. Jacques Donzelot insistă astfel pe faptul că numai în măsura în care acești periurbani vor putea spera să acceadă la serviciile urbane de care dispun
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
De pildă, în legătură cu democrația, care a proclamat de la început egalitatea persoanelor, a existat mai întâi suspiciunea că reprezintă o amenințare la adresa minorității. Supremația populară și puterea noilor mase au alimentat o asemenea raportare. După un timp, a apărut o altă temere, de data aceasta față de individualismul etic și practic, al societății capitaliste, ceea ce s-a întruchipat în ideea de comunitate, de „societate organică”. În secolul nostru, temerile primei faze au fost retematizate sub forma a ceea ce s-a numit „democrația de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
noilor mase au alimentat o asemenea raportare. După un timp, a apărut o altă temere, de data aceasta față de individualismul etic și practic, al societății capitaliste, ceea ce s-a întruchipat în ideea de comunitate, de „societate organică”. În secolul nostru, temerile primei faze au fost retematizate sub forma a ceea ce s-a numit „democrația de masă în noua lume a comunicării de masă” (Williams, 1958, 296). Succesiuni similare au avut loc și în cazul celorlalte procese majore. Prin urmare, o istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
explicații. Trebuia să-l conving că nu sunt supărată, că-mi este foarte drag, că suntem prieteni, altfel nu mai termina niciodată. Ți se pare ușor să faci lucrul ăsta? Alzheimer este o formă de demență. Obsesii pentru propria persoană, temeri că cineva ar putea să uite de tratamentul lui, crize de nervi, țipete și intenția de a-ți controla până și gândurile. În timpul ăsta, unii spun: Ce bine de ea, e în Italia, ce-i pasă? Scrisoarea 147 VICTORIE! Ți-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a zăcut și a murit neștiut, asistat numai de bătrâna lui soție, o nobilă germană foarte vul gară. Moartea lui a surprins pe toată lumea. Însă atenția publică, care a lipsit ultimelor sale zile, s-a reînsuflețit pentru înmormântarea lui. Existau temeri de o demon strație populară, o acțiune în forță a tinerimii pentru a-l duce cu forța la Panteon. Eu făceam parte, împreună cu Berryer, care era acolo o apariție ciudată, din delegația Camerei însăr cinată să urmeze convoiul funebru. Era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ne-o pricinuiesc oamenii și ne consolează de faptul că suntem siliți să-i disprețuim; însă educația ei, societatea care o înconjurase din prima tinerețe, legăturile strânse cu ultimii filozofi ai secolului al optsprezecelea o făcu seră inaccesibilă la toate temerile și la toate speranțele de această natură. Era singura privință în care a abjurat obiceiul ei de a decide singură și a îmbrățișat păreri ale altora, primite ca atare. Sunt departe de a considera necredința ca pe o greșeală; numai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
părut că ignoră această primejdie. Natura răului de care suferea favori zează, din cât se zice, asemenea iluzii; dar caracterul ei a contribuit neîndoielnic mult la aceste iluzii fericite; spun fericite, pentru că nu mă pot pro nunța cu certitudine asupra temerilor pe care o moarte sigură i le va fi inspi rat. Niciodată această idee nu s-a prezentat într-o mani eră pozitivă și directă spiritului ei; cred însă că ar fi resimțit o durere vie și profundă: poate ideea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
datorită profundelor implicații psihologice. Ea operează nu doar la nivel legislativ, sau al practicilor educaționale cotidiene, ci, cu prioritate, la nivelul mentalităților. În acest sens, schimbarea implică recursul la valoare, la depășirea prejudecăților, a stereotipiilor, a reprezentărilor greșite, ori a temerilor de orice fel. Ea vizează formarea și activarea atitudinii și a competențelor prospective, dezvoltarea școlii ca o organizație capabilă să-și redefinească misiunea și strategiile de dezvoltare. Schimbarea în educație devine palpabilă numai în măsura în care școala, prin oamenii săi, îi conștientizează
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
slaba transpunere a principiilor schimbării educaționale în practica zilnică a școlii, fie riscul de a considera schimbarea doar o "modă trecătoare", fie inexistența unui demers educațional de formare a formatorilor pentru promovarea schimbării la nivelul școlii. Dincolo de posibilele interogații și temeri ale unora sau altora, rămâne legitimă întrebarea: "care sunt posibilele izvoare ale educației pentru schimbare?". În opinia noastră o analiză succintă ar putea conduce la enumerarea următoarelor științe ca bază teoretică ale educației pentru schimbare: filosofia, psihologia, psihologia socială, pedagogia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
creștere a performanței în educație, iar acestea par a deține la acest moment o pondere destul de importantă. Menținerea, promovarea ideilor din primul registru ar fi suficient de periculoasă pentru domeniul educației care se dorește astăzi deschis inovațiilor. Soluția diminuării acestor temeri constă într-o pregătire prealabilă a comunității educaționale pentru întâmpinarea schimbărilor. Ne-am obișnuit să susținem că pentru reușita acestui demers, simpla adoptare a unor comportamente este insuficientă și, mai mult, nu probează convingerea privind oportunitatea schimbării. Ideală ar fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
rămânea altă soluție decât a renunța la lemne și a încerca ieșirea prin gemulețul care dădea direct în trotuarul străzii principale (Lascar Catargi) ... deși exista inconvenientul să fiu văzut de vreun trecător mai matinal. Nu mai era însă timp de temeri minore. Cum gemulețul era la o înălțime mai mare decât a mea ... mă folosesc de un butuc ce mă aduce la o înălțime convenabilă și ... neauzind nici un trecător ... încep operația. Am deplasat foraibărul de pe cuiul său și ... întrucât dimensiunile geamului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
A propos de moarte, Epicur a exprimat și enunțat ideile sale asupra indubitabilității morții, asupra conștientizării acesteia. Aceasta se poate prelungi mental, existența omului poate să dăinuie post mortem cu ajutorul imaginației, să împlinească în acest fel, după moarte, dorințele și temerile omului. Viața morală a omului, ferită de plăceri și temeri, devine durabilă. Pe această cale sugerează intervenția unui fel de economii durabile a existenței sufletești, proprie hrănirii, băutului, somnului, în ideea de a le satisface cu moderație. Celelalte dorințe care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sale asupra indubitabilității morții, asupra conștientizării acesteia. Aceasta se poate prelungi mental, existența omului poate să dăinuie post mortem cu ajutorul imaginației, să împlinească în acest fel, după moarte, dorințele și temerile omului. Viața morală a omului, ferită de plăceri și temeri, devine durabilă. Pe această cale sugerează intervenția unui fel de economii durabile a existenței sufletești, proprie hrănirii, băutului, somnului, în ideea de a le satisface cu moderație. Celelalte dorințe care se raportează la vanitate, la ambiții, trebuie îndepărtate cu grijă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ultim pe altarul iubirii; Penelopa arhetipul fidelității conjugale; Phaedra tiparul-simbol al iubirii interzise; Iphigenia tiparul sacrificiului de sine; Medeea este tiparul incandescenței unei iubiri posesive transformată în ură paroxistică. Fiecare heroidă devine o "radiografie psihologică" a sufletului feminin, alcătuit din temeri, dorințe, lacrimi și speranțe; "Dragostea nu-ți dă răgaz, veșnic te temi de ceva" (Penelopa către Ulisses, Heroide, I,6); "Stropii de lacrimi au și ei, ca și vorbele, grai" (Sclava Brisesis către Ahile, Heroide, II, 4); Toate le crezi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]