5,413 matches
-
Constantinescu Vremea, 17 februarie 1935 * * * Sunt unul dintre aceia care au savurat cu delicii cartea lui H. Bonciu. Nu m-au speriat unele cruzimi. Am urmat pas cu pas evoluția eroului central, cu gusturile lui de profanare, dar și cu teribilele lui remușcări. Cuvintele sângerează. Cum există mari admiratori ai lui Céline sau Axel Munthe și nu observă că autorul român este din aceeași familie. Am iubit sufletul lui complicat chiar dacă nu am cunoscut aceleași întâmplări. Și ce minunată mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mică, mai scurtă și mai reținută decât fusese planificat, iar el reuși să Își Îndeplinească datoria, să Își prezinte omagiile și să plece rapid, fără demonstrațiile de veselie așteptate de obicei În asemenea ocazii. Fenimore Îi scrise că suferea de teribile dureri de cap și de urechi, aparent consecința faptului de a fi Încercat „timpanele false“ recomandate de medicul curant pentru a-i Îmbunătăți auzul. Nu era de mirare că experiența aceasta o aruncase iar Într-o stare de depresie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea naturală a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și fadă. Chiar dacă ați Încerca pe trupul meu cele mai rafinate instrumente de tortură din tezaurul acestui palat versabil, eu tot voi mai desfășura Încă o dată În fața Îmbelșugatei memorii a domniei voastre evantaiul amănuntelor și tainelor cultului Zeiței numite a Teribilei Deșteptări. Mă gândesc, așa cum sunteți gata să-mi spuneți chiar domnia voastră, la secta magică a taoismului care Își recrutează adepții din tagma cerșetorilor și dragomanilor și pe care doar un sinolog de talia domniei voastre, un european care ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Morarul, acesta a asistat la lectura unui ovillejo al marchizului de Montúfar, a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului nostru, dacă cronicarul, deși ascuns În anonimat, nu și-a luat inima-n dinți să o Înregistreze și nici măcar să o sugereze printr-un mic semn sau indiciu. Cu siguranță, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
SFERA LA SUPRAFAȚĂ LA VEST DE TONGA Multă vreme, orizontul nu fusese decât o linie monotonă, dreaptă și albastră, ce separa cerul de ocean. Elicopterul aparținând marinei americane Înainta zburând aproape de valuri. În ciuda zgomotului și a vibrațiilor teribile ale paletelor, Norman Johnson adormise. Era obosit; călătorise mai bine de paisprezece ore cu diferite aparate de zbor militare un profesor de psihologie În vârstă de cincizeci și trei de ani nu era obișnuit cu așa ceva. Nar fi putut spune cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de efemeră este existența noastră pe Pământ și cât de ușor se sfârșește ea. Iată de ce ne imaginăm și celelalte forme de viață ca fiind ca ale noastre, deci nu suntem nevoiți să ne gândim la amenințarea reală - o amenințare teribilă - pe care ar putea-o exercita și nici nu intenționăm s-o facem. Se făcu liniște. — Bineînțeles, nu trebuie să uităm și cealaltă posibilitate, spuse Barnes. S-ar putea ca sfera să conțină ceva extraordinar de benefic pentru noi. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu uniforma bine pusă la punct, care se ivise chiar În spatele său, privind ecranul peste umărul lui. — Cum merge treaba, domnule? Întrebă marinarul foarte calm. Avea uniforma apretată și călcată la dungă. Norman fu cuprins de un val de entuziasm teribil: apariția acestui personaj În habitat nu putea să Însemne decât că navele de la suprafață se Înapoiaseră! Navele se Întorseseră, iar submarinele fuseseră trimise să-i salveze! Urmau să fie salvați! Cu toții! Domnule marinar, spuse Norman scuturându-i mâna, sunt al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se răsuci pe spate și văzu palma uriașă, plină de ventuze a tentaculului, care Îi Înfășură casca. Totul se Întunecă În jur, iar apoi trase. Simți o durere teribilă În piept și abdomen. Preț de o clipă se gândi cu groază că se Împușcase singur. Apoi, Își dădu seama ușurat că nu fusese decât șocul: pieptul Îl ardea, dar calmarul Îi dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sasului. Propriul său genunchi sângerând pe metalul trapei, Împrăștiind picături de sânge. Mâinile tremurânde ale lui Beth Încercând să-și deblocheze casca. Mâini tremurânde. Apa din trapă. Apa din trapă, bolborosind. Lumini care-i băteau În ochi. Undeva, o durere teribilă. Rugină, foarte aproape de fața sa, o muchie metalică ascuțită. Metalul rece. Aerul rece. Luminile din ochii săi, scăzând În intensitate. Stingându-se. Întuneric. Senzația de căldură era plăcută. Auzi un șuierat aproape de urechi. Privi În sus și o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decît fecale divine. Iar banul nu contează. Se poate face oricînd. Mai pasionant însă e să-ți joci libertatea și viața. Zîmbesc și sînt amabili celui de alături iară prietenul, cîștigînd pariul, la fel de entuziasmat, te poate oricînd înjunghia. O frică teribilă mă cuprinde; și o nestăvilită fericire ca în vecinătatea unui mare adevăr. Ridic ochii spre cerul alb, fierbinte însă, străpungînd lumile, nu văd decît pe Doctorul ce mă privește curios. „-Oh, de-ai putea să le ajungi cu urechea cîntecul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorul. Rezerva e iarăși plină de oameni concentrați, îmbrăcați în alb. „-Într-un fel sau altul, ea trebuie să se termine. Să sperăm că vom reuși! Aici va trebui să hotărăști și tu, V. Hai, toată viața ai fost un actor teribil! Seneca n-a fost prea greu pentru tine, nici Plaut prea ușor...” Pe rînd, fiecare raportează valorile indicatoarelor pe care le supraveghează. Reflexele, pulsul, viteza de curgere a perfuziei. Temperatura: 41,1˚. Nimic schimbat. Doctorul face un semn. O soră
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noastre va fi reparată fără urme. Cicatricea se va șterge. N-ar mai fi vizibilă decât dacă te uitai cu mare atenție. Totul va fi îndreptat. Totul va reveni pe făgașul normal. Așa cum trebuise să fie mereu. Fusese o greșeală teribilă, o încurcătură urâtă, dar care nu produsese vreun rău permanent. Totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa? Știu la ce vă gândiți. Nu, știu, pe bune. Vă gândiți: „A luat-o razna de tot“. Ei, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șosetele groase. N-aș fi știut ce e aia ruj nici dacă m-ar fi pocnit peste gură. Deseori îmi venea să-l sun. Dar de fiecare dată, chestia asta mi se întâmpla în mijlocul nopții. Eram cuprinsă de un sentiment teribil de panică din cauza enormei pierderi pe care o suferisem. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee cum să-l contactez. Nu fusesem în stare să mă umilesc în asemenea măsură încât să-i cer lui Judy numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acționat un întrerupător. Am trecut de la a mă simți tristă, singură și nenorocită la o furie explozivă, la gelozie și la dorința de a mă răzbuna pe Denise și James. Îmi imaginam cum sunt loviți de tot felul de dezastre teribile. În perioada în care îmi petreceam tot timpul zăcând în pat, abia reușind să-mi adun destulă energie să vorbesc, din cauza durerii cumplite, nu deranjam pe nimeni. Presupun că eram nițel plictisitoare și că nu eram de prea mare folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sticla fusese deja deschisă și cam un sfert din conținut lipsea, Helen dispăruse demult. Dar la fel dispăruseră și șansele ei de a ajunge să împlinească nouăsprezece ani. Când aveam să pun mâna pe Helen, răzbunarea mea avea să fie teribilă, un spectacol grozav. Eu nu eram o femeie de care să-ți bați joc. În ciuda consumului de vodcă, tot n-am putut să dorm. Târziu, în noapte, când toată lumea dormea, eu bântuiam dintr-o cameră în alta cu sticla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acasă, pe sub niște haine. O sun acum“ și „Sigur că poți să-i mai privești pe oamenii ăia în ochi. Toată lumea era criță. Nu tu ai fost cea mai beată“. Iar odată, într-o zi absolut îngrozitoare, în cea mai teribilă „dimineață de după“ - pot să vă zic că în dimineața aia am promis de sute de mii de ori că n-o să mai beau niciodată - James mi-a spus: —Grăbește-te, îngerașul meu, prezentarea la tribunal e la nouă și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
obligată să-mi plătesc singură nenorocita aia de amendă. Uneori era așa de dulce. Când mă trezeam în mijlocul nopții din cauza grijilor, se purta minunat. Ce s-a întâmplat, iubito? mă întreba. Nimic, răspundeam eu incapabilă să exprim în cuvinte anxietatea teribilă, fără nume, care mă bântuia. Nu poți să dormi? Nu. — Să te plictisesc eu ca să adormi? — Da, te rog. Într-un final, cădeam într-un somn liniștit, legănată de sunetul liniștitor al vocii lui James, care îmi explica cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era limpede că simțise atmosfera stranie din casă, a rezolvat problema începând să plângă ca o descreierată. Mi-am dat seama că o aștepta un viitor luminos în calitate de ambasadoare sau de funcționar la Națiunile Unite. S-a iscat un iureș teribil pentru pregătirea biberonului lui Kate. Anna și Helen aproape că s-au împiedicat una de cealaltă ca să dea o mână de ajutor. Tata și-a făcut de lucru scoțând masa de călcat și punând în scenă întreaga operațiune prin apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Doamne! Ar fi trebuit să rămân acasă. Când te uiți la Coronation Street, nu te confrunți cu atâtea scenarii oribile și atâtea dileme. Înainte s-apuc s-o iau la sănătoasa către ușă, bolborosind că totul a fost o greșeală teribilă, Adam m-a luat cu brațul (și ce braț!) pe după umeri și m-a călăuzit către bucătărie. —Scoate-ți haina, mi-a spus. Și bea ceva. —Dar... of, bine. Dă-mi un pahar de vin roșu, am zis așezându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a cercetat rapid fața și-a zis cu o voce egală: —Arăți bine, Claire! Mi-a spus chestia asta cu entuziasmul cu care un cioclu i se adresează de obicei unei persoane care, în ciuda tuturor așteptărilor, a supraviețuit unui teribil accident de mașină. — Da, a continuat el, clătinând din cap și părând ușor surprins. Chiar arăți bine. Păi, de ce să nu arăt bine? I-am aruncat un zâmbet nu foarte larg, dar atotștiutor, care transmitea - sau cel putin eu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu știu cum de am stat cu tine atâta timp. Nu știu cum ar putea cineva să stea cu tine. Ei, ia stai nițel! Asta era deja prea mult. Am început să mă înfurii. Ce era acolo? Tribunalul familiei? Mi se făcea o nedreptate teribilă. Și n-aveam de gând să-l las pe James să scape nepedepsit. Eram albă de furie. — A, am înțeles, am spus clocotind. Deci acum e vina mea. Eu te-am forțat să mă înșeli. Ciudat, fiindcă nu-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus eu nenorocită. —Nu atât de tare pe cât îmi pare mie, a spus el. Și a închis. O vreme, am rămas în picioare, lângă telefon. Simțeam cum mi se frânge inima. Și-mi era îngrozitor de frică. Oare făcusem o greșeală teribilă? Oare eram la o răscruce a vieții? Oare eram într-adevăr importantă pentru Adam? Dar mai conta? Doar hotărâsem deja direcția în care aveam să mă îndrept. Dar oare era direcția cea bună? Cum puteam să aflu? Capul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]