3,873 matches
-
acțiune "Omul de Fier", ajungîndu-se la un război perfect mecanizat. Iorga simțea că paradiziacul său secol al XIX-lea era în mare primejdie: "Războiul acesta mîrșav, dansul acesta de canibali, care ne transformă fie în oameni deranjați mintal, fie în teroriști. Va produce pierderi imense culturii omenești"6. Atunci cînd va lua sfîrșit, pagubele materiale produse de el vor putea fi remediate. Chiar și viețile pierdute vor putea fi înlocuite; dar daunele morale, discreditarea suferită din pricina lui de valorile secolului al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regimul lui Horthy intenționa să-l asasineze. Jászi a scos în evidență faptul că regimul Ungariei din vremea aceea punea la cale un antisemitism criminal împotriva evreilor mărunți, în vreme ce evreimea capitalistă era chiar stîlpul de sprijin al regimului. Bandele de teroriști erau atotputernice și propagau un revizionism iresponsabil. Dominația lor ducea Ungaria la pieire. Jászi i-a cerut lui Iorga să intervină pe lîngă francezi ca să ajute Ungaria. Iorga îl considera patetic și a declarat că Jászi era "entuziast cum numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Codreanu nu era destul pentru regimul politic. După cîteva săptămîni, Tribunalul Militar (selectat cu grijă) l-a condamnat pe Codreanu la zece ani sub acuzația (atunci cînd se referea la Codreanu, Iorga îi spunea pur și simplu "Zelinschi" sau "teroristul Zelinschi") de a fi avut legături cu organizații străine (adică naziste). Tribunalul Militar nu a prezentat nici o dovadă în acest sens. Iorga încheia declarînd că legionarul Codreanu nu era "deloc un nou Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pur și simplu "Zelinschi" sau "teroristul Zelinschi") de a fi avut legături cu organizații străine (adică naziste). Tribunalul Militar nu a prezentat nici o dovadă în acest sens. Iorga încheia declarînd că legionarul Codreanu nu era "deloc un nou Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceasta zile în șir întru luarea aminte a populației. Este imposibil de stabilit cîți legionari au pierit. Presupunem că cifra rezonabilă ar fi de 250 sau 300. Dar nu aspectul cantitativ era cel care conta pentru Legiune. Cînd echipele de teroriști ai regimului au năvălit în lagărele de concentrare, aceștia i-au ucis pe Clime, liderul organizației TPT (Totul Pentru Tineri), pe Polihroniade, expertul în politică externă al Legiunii (care își cîștigase faima dubioasă de a fi un Goebbels al României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Puneți mîna pe el și terminați-l". Ceea ce și aveau de gînd să facă. Au ajuns la vila lui Iorga pe la 5:30 p.m. Și au parcat mașina în grădină. Legionarii (nu se știe exact care dintre membrii echipei de teroriști au intrat în vila lui Iorga sau dacă au intrat toți) au pătruns pe ușa din spate, prin intrarea de serviciu. Este evident că primiseră informații și cunoșteau bine terenul. Șeful lor era Traian Boeru 41. După cum a relatat ulterior
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată de teroriști criminali Înțeleși cu o putere străină a fost, de fapt, un autentic război civil, cu numeroși italieni implicați În ambele tabere Între 1943 și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezentație publică 13. Ca și procesul Comitetului Antifascist din Moscova, evenimentele de la Praga se voiau o uvertură la arestul medicilor evrei din URSS, a căror „conspirație” fusese denunțată de Pravda la 13 ianuarie 1953. Acești medici evrei - o „bandă de teroriști sioniști” acuzați de asasinarea lui Andrei Jdanov, de conspirație cu „burghezia anglo-americană” și de susținerea „naționalismului evreu” alături de Comitetul Mixt de Distribuție Americano-Evreiesc (precum și cu răposatul „naționalist burghez evreu” Solomon Mihoels) - urmau să fie judecați la trei luni după pronunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocazia unui schimb de focuri la Frankfurt În 1972 și executa o sentință de detenție pe viață pentru omucidere, a fost găsit și el mort În celulă la 18 octombrie 1977, În aceeași zi cu Gudrun Ensslin și un alt terorist aflat În Închisoare. Organizația lor clandestină a funcționat până În anii ’80, deși mult redusă; În august 1981, ea a bombardat cartierul general al aviației americane la Ramstein, În Germania de Vest, iar luna următoare, „Gudrun Ensslin Kommando” a Încercat fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese „dezmoștenită și deposedată spiritual... trăim Într-o țară fără patrie, fără Heimat”. Tenta clar naționalistă a terorismului german de extremă stângă - faptul că viza ocupantul american, corporațiile multinaționale și ordinea capitalistă „internațională” - atingea o coardă sensibilă, ca și afirmația teroriștilor că germanii erau acum victimele manipulării și intereselor altora. Un val de filme, discursuri, cărți, programe TV și discuții publice au abordat În acei ani identitatea și istoria problematică a țării. Așa cum RAF pretindea că luptă Împotriva „fascismului” - „prin procură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de documentare, fragmente de film și interviuri legate de evenimentele din toamna anului ’77, În special răpirea și asasinarea lui Hans Martin Schleyer și, ulterior, sinuciderea lui Ensslin și Baader. Filmul e remarcabil nu atât prin expresiile de empatie cu teroriștii, cât prin felul aparte În care acestea sunt transmise. Printr-un montaj abil, Republica Federală și Al Treilea Reich capătă trăsături similare. Capitalismul, „sistem al profitului”, și național-socialismul sunt prezentate ca fiind la fel de vinovate și inadmisibile, iar teroriștii se detașează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
empatie cu teroriștii, cât prin felul aparte În care acestea sunt transmise. Printr-un montaj abil, Republica Federală și Al Treilea Reich capătă trăsături similare. Capitalismul, „sistem al profitului”, și național-socialismul sunt prezentate ca fiind la fel de vinovate și inadmisibile, iar teroriștii se detașează drept partizani ai prezentului: Antigone moderne În luptă cu propriile conștiințe și cu represiunea politică. Ca și alte filme germane contemporane, Deutschland im Herbst etalează un considerabil talent artistic În prezentarea Germaniei de Vest drept un stat polițienesc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ca și alte filme germane contemporane, Deutschland im Herbst etalează un considerabil talent artistic În prezentarea Germaniei de Vest drept un stat polițienesc, Înrudit cu nazismul cel puțin În apetența-i (deocamdată ascunsă) pentru oprimare și brutalitate. Horst Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări, aflat pe atunci În Închisoare, explică În fața camerei de luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre organizațiile palestiniene și grupurile teroriste europene era deja indiscutabilă: Ensslin, Baader și Meinhof s-au „antrenat” toți la un moment dat cu gherilele palestiniene, alături de basci, italieni, irlandezi republicani și alții. Dar nemții erau cei mai zeloși: când patru teroriști (doi germani și doi arabi) au deturnat un avion al companiei Air France În iunie 1976 spre Entebbe (Uganda), germanii au fost cei care au ținut să-i identifice și să-i separe pe evrei de ceilalți pasageri. Dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca o ironie a sorții, Baader, Meinhof și prietenii lor, a căror revoltă violentă viza inițial patriotismul narcisiac al generației părinților lor, au fost recuperați de reverberațiile aceleiași moșteniri naționaliste. Nu-i deloc surprinzător că Horst Mahler, unul dintre puținii teroriști de stânga din RFG care au supraviețuit, a sfârșit trei decenii mai târziu la extrema dreaptă a spectrului politic. La suprafață, terorismul italian contemporan nu era foarte diferit de tipul german. Exploata și el retorica paramarxistă; majoritatea figurilor importante primiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
BR erau tineri (cel mai cunoscut dintre ei, Renato Curcio, avea În 1970 doar 29 de ani), În cea mai mare parte foști studenți și devotați luptei armate clandestine ca scop În sine. Dar existau și diferențe semnificative. De la Început, teroriștii italieni de stânga au acordat o importanță mult mai mare presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stânga au acordat o importanță mult mai mare presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate. Spre deosebire de teroriștii germani, grupați În jurul unui nucleu minuscul de criminali, extrema stângă italiană era constituită dintr-un evantai de partide politice legitime, rețele de gherilă urbană și microsecte de bandiți politici Înarmați - formațiuni care se intersectau ca obiective și adepți. Aceste grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Aceste grupuri și secte reproduceau În miniatură istoria fisionară a stângii europene clasice. În decursul anilor ’70, pentru fiecare act de violență Își asuma responsabilitatea o organizație până atunci necunoscută, adesea o subsecție sau o facțiune din grupul original. Dincolo de teroriști se afla o nebuloasă de mișcări semiclandestine și publicații ale căror afirmații „teoretice” sentențioase le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Giulio Andreotti a refuzat până și să ia În considerare cererea răpitorilor de a elibera „deținuți politici” În schimbul vieții lui Moro. În ciuda condamnării unanime În spectrul politic italian și a apelurilor din partea papei și a secretarului general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din centrul Romei. Scandalul Moro ilustra incompetența statului italian - ministrul de Interne a demisionat a doua zi după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șeful brigăzii antiteroriste din Genova; În octombrie 1978 l-au asasinat pe directorul general al afacerilor penale din Ministerul de Justiție de la Roma. Două săptămâni mai târziu, Formazione Comuniste Combattenti au asasinat un cunoscut procuror general. Dar provocarea lansată de teroriști la adresa statului avea, prin Însăși amploarea ei, unele dezavantaje. Partidul Comunist Italian s-a declarat ferm și fără ezitare de partea instituțiilor republicii, punând punctul pe i: chiar dacă teroriștii anilor ’70 Își aveau originea În mișcările populare din anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Combattenti au asasinat un cunoscut procuror general. Dar provocarea lansată de teroriști la adresa statului avea, prin Însăși amploarea ei, unele dezavantaje. Partidul Comunist Italian s-a declarat ferm și fără ezitare de partea instituțiilor republicii, punând punctul pe i: chiar dacă teroriștii anilor ’70 Își aveau originea În mișcările populare din anii ’60, ei se plasau acum În afara spectrului politicii radicale. Erau simpli criminali și trebuiau vânați ca atare. La fel (poate chiar mai mult) și cei care le furnizau un alibi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În Mezzogiorno, Mafia și-a accentuat strategia de teroare În războiul cu poliția, magistrații și politicienii locali. Dar, În măsura În care reapariția terorii fasciste și resurgența violenței mafiote ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele extreme Încercau să destabilizeze statul făcând viața de zi cu zi insuportabil de periculoasă - cu diferența că extrema dreaptă găsea protecție și sprijin chiar În rândul forțelor de ordine pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă - mai bine organizată și mai aproape de inima statului -, teroriștii „roșii” au avut un efect și mai puternic asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au sesizat corect că aproprierea moștenirii revoluționare era atuul principal al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
roșii” au avut un efect și mai puternic asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au sesizat corect că aproprierea moștenirii revoluționare era atuul principal al teroriștilor și un pericol pentru credibilitatea stângii tradiționale. Paradoxal (și fără știrea comuniștilor), Brigăzile Roșii și RAF - precum și belgienele Cellules communistes combattantes, gruparea Action Directe În Franța și alte operațiuni mai mărunte, similare ca motivație, dar mai puțin eficiente - erau finanțate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amintit tuturor cât de fragile sunt, de fapt, democrațiile liberale - o lecție ocazional uitată În atmosfera euforică din anii ’60. Efectul net al anilor de pseudosubversiune revoluționară În inima Europei Occidentale nu a fost polarizarea societății, cum plănuiseră și așteptau teroriștii, ci faptul că politicienii de toate orientările au strâns rândurile undeva În centrul sigur al spectrului politic. Pentru viața spirituală, anii ’70 au fost deceniul cel mai trist din secolul XX. Pe de o parte din cauza circumstanțelor evocate mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]